Merg la sală în România de 20 de ani, așa că uite cum să nu fii ghiolban

Primul abonament la o sală de forță l-am făcut la 17 ani. De atunci au trecut 20, timp în care am frecventat o mulțime de săli din București. Toate au imprimat pe un afiș lipit la vedere reguli ce țin de respectul față de cei din jur și de spațiul în care te antrenezi. Cu toate astea, mulți le încalcă constant: ori nu le cunosc, ori sunt de-a dreptul ghiolbani. 

La sala unde mă antrenez în prezent, una destul de mare, unde rar sunt sub zece persoane prezente, unui singur client i s-a retras dreptul de a-și mai face abonament în ultimii ani – pentru o ceartă violentă, mi-a explicat doamna de la recepție.

Respectarea celorlalte reguli de bun simț, cum ar fi igiena și politețea, țin de educația clienților. Dar dacă nu te trage nimeni la răspundere sau nu-ți explică motivele care stau la baza regulilor, e lesne de înțeles de ce sunt ignorate. 

Regula: În sala de forță, banca e pentru exerciții, nu ca să te așezi sau să-ți pui geanta, cum ai face în mod normal. Aici faci exercițiile cu greutăți care necesită susținere (plus altele, precum ucigătoarele fandări bulgărești).

Problema: Multă lume folosește băncile ca suport pentru apă, telefon, prosop sau să-și mai tragă sufletul, mai ales la orele de vârf, când e „bătaie” pe ele pentru antrenament. Nu doar că adun mereu obiectele altora de pe aparate, ca să mă pot antrena, dar mai și trebuie să ghicesc proprietarul, să-i dau înapoi telefonul de mii de lei, ca să nu fiu răspunzătoare în caz că-l las pe jos și se sparge. Iar asta e aproape imposibil să faci într-o sală de o sută de metri pătrați, unde sunt zeci de oameni. Și le lași acolo, pe bancă. Și devine frustrant. 

Calea de mijloc: Atât timp cât sala e goală, poți trece cu vederea, dacă nu-ți faci un obicei din asta. Dar în orele de vârf, sticla de apă și telefonul tău pot sta bine mersi pe jos, foarte aproape de tine, unde te antrenezi, astfel încât să nu calce nimeni pe ele. 

Regula: Așa cum ai luat ganterele sau discurile cu greutăți de la locul lor ca să te antrenezi, la fel trebuie să le duci și înapoi, fără să le trântești. Nici oboseala, nici lenea nu sunt o scuză. Toți avem timpul limitat și toți ne grăbim. 

Problema: Echipamentele stau însă împrăștiate în mod frecvent, în speranța că cineva le va pune la locul lor. Mi s-a întâmplat să am doar 45 de minute pentru antrenament, în pauza de muncă de la serviciu. Mai întâi am căutat perechea ganterei cu care voiam să lucrez – cinci minute. Apoi a trebuit să cotrobăi în grămada de discuri de diverse greutăți, aruncate și amestecate unele peste altele – alte zece minute. Nașpa, nu?

Calea de mijloc: Nu există. Indiferența ta ajunge să-i coste pe alții timp, bani și frustrare într-un loc în care vii ca să te încarci pozitiv. 

Regula: Șterge-ți transpirația de pe aparate și nu folosi încălțările de afară în sala de sport. 

Problema: Am rugat odată un domn mai în vârstă să-și șteargă transpirația de pe aparat și mi-a spus „să șterg eu, dacă mă deranjează ceva atât de natural ca transpirația, într-un loc unde toată lumea transpiră”. Natural e și să-ți faci nevoile, dar nu decartezi pe capacul de la wc, pentru că ești într-un loc unde toată lumea face pipi. Nu e un semn de virilitate, nici nu te face mai sexy, nici nu poate fi ignorat. 

Unii se antrenează în adidașii cu care au venit de-afară. Gândește-te doar peste câți scuipați și rahați de porumbel a trecut adidasul ăla în drum spre sală. Sigur, sala de forță nu e o sală de operație, dar e un loc pe podeaua căruia se așează multă lume ca să se antreneze, deci trebuie să fie curată. La sala unde mă duc eu, există o antrenoare care stă geană pe astfel de persoane și le face observație. Dar suntem toți adulți, nu trebuie să ne tragă cineva de mânecă mereu. 

Calea de mijloc: Ia-ți de acasă un prosop pe care să te așezi când lucrezi la aparate. Dacă nu, majoritatea sălilor de fitness au acum spray-uri dezinfectante și șervețele cu care poți șterge aparatele după ce le-ai folosit. Consumă-le cu încredere, chiar și pe talpa adidașilor, înainte să intri în sala de antrenament. 

Regula: Nu bloca suportul pentru gantere, nu pune stăpânire pe un aparat.

Problema: E greu pentru ceilalți să-și pună la loc ganterele sau să caute greutățile necesare dacă tu faci ridicări laterale chiar în fața suportului, sprijinit de el. Când ocupi aparatele ca să stai de vorbă cu amicii sau să trollezi pe social media, noi restul nu ne putem antrena. De multe ori am văzut persoane care stau pe telefon în timp ce sunt la un aparat, fac un minut de antrenament și apoi continuă butonarea. 

Calea de mijloc: Ține minte că nu e sala ta. Împarți spațiul și aparatele cu alți oameni, care și ei, ca și tine, plătesc un abonament ca să aibă acces la aceste facilități. Nu te teme să întrebi omul care ocupă degeaba aparatul, câte serii mai are. Funcționează de fiecare dată, devine conștient de acțiunile sale și eliberează locul. Dacă ai de făcut mai multe seturi la un aparat și mai sunt și alte persoane care vor să-l folosească, stabilește cu ele cum să-l împărțiți, în timp ce faceți pauze între serii. De asemenea, exercițiile se fac la câțiva metri distanță de suport, nu efectiv sprijinit de el. Te vezi la fel de bine în oglindă și dacă faci trei pași în spate.

Regula: Ține volumul jos la mobil și degetele departe de aerul condiționat.  

Problema: M-am intersectat de câteva ori la sală cu o tipă care se uita la sitcomuri în timp ce stătea pe bicicleta eliptică. Da, fără căști. Da, nici mie nu mi-a venit să cred. Alții umblă la temperatura din sala de antrenament – ba e prea frig, ba e prea cald –, deși scrie deasupra termostatului că nu au voie.

Calea de mijloc: Nu credeam că mai e nevoie să spun asta în 2023, dar te rog, pune-ți căștile când asculți orice la telefon. Vorbește cu personalul de la recepție sau cu un antrenor, dacă temperatura din sala de sport nu e adecvată. Dacă te temi să nu te tragă curentul (ceea ce oricum e un mit) sau vrei să dârdâi în timp ce faci sport, poate sala de forță nu este locul ideal în care să te antrenezi. 

Regula: Indiferent de intențiile tale, sfaturile se dau doar la cerere. În caz contrar, în majoritatea cazurilor, situația devine stânjenitoare. 

Problema: O parte din persoanele pe care le vezi la sală abia și-au făcut curaj să vină să se antreneze printre alți oameni. Își fac griji pentru cum arată, se tem să nu fie judecate sau criticate. Am fost și eu tentată să le spun unor puști care încercau să se ia la întrecere cu greutăți foarte mari, că riscă să se accidenteze. Sau să-i explic unei fete care trăgea de gât în timp ce făcea abdomene, că a doua zi se va trezi cu durere cervicală și abdomenul neantrenat. Dar până la urmă, toți facem greșeli din care învățăm singuri. Adesea, la sală, durerea și neputința ajung să fie cei mai buni profesori ai tăi, nu sfaturile nesolicitate. 

Calea de mijloc: Evident, asta nu înseamnă să nu sari în ajutorul unei persoane care nu mai poate duce greutatea cu care se antrenează și riscă să se accidenteze. Dar astea sunt excepții. În rest, concentrează-te pe antrenamentul tău, de aia ești acolo. În timp vei putea să faci abstracție de oamenii din jur și te vei antrena în bula ta, fără să te roadă ce fac alții.