FYI.

This story is over 5 years old.

High hui

Peștele care te face să te tripezi ca pe ciuperci

„L-am văzut pe îngerul morții, venise să mă ia.”
Niște pescari se încălzesc în Vechiul Port din Marsilia.

Dacă ajungi prin Marsilia, un oraș maritim din sudul Franței, sigur o să vrei să încerci fructele de mare – Vechiul Port are o piață foarte bogată. Dar ai grijă, pentru că printre toate delicatesele care se găsesc acolo există și un intrus: salema sau saupe, cum îi spun francezii.

Această creatură cu dungi galbene e cunoscută sub numele de „peștele nebun”, din cauza pielii ei, care are abilitatea de a induce halucinații. E echivalentul marin al ciupercilor psihedelice, dacă vrei. Se spune că dacă mănânci un salema, riști să te prăjești pe viață.

Publicitate

Un turist care își făcea vacanța pe Coasta de Azur își amintește că a consumat un salema prăjit într-un restaurant și n-a mai putut să se urce la volan. Peste mai mult de două ore, umbla prin oraș, speriat de animale și insecte gigantice. Într-un alt restaurant din Saint-Tropez, un alt consumator de salema era convins că aude urlete de oameni și înțelege ce vorbesc păsările.

Un salema proaspăt prins pus pe jar. Fotografie: Valeilles de Montmirail în restaurantul Villa Marie Jeanne

Dr. Luc de Haro, un toxicolog din Marsilia, a văzut mai multe incidente de acest gen. „Halucinații auditive și vizuale, amețeală, tulburări de vedere…unii oameni îl văd pe Batman sau elefanți roz. Apare câte un caz nou la fiecare doi-trei ani. Și sunt sigur că sunt mai multe, dar sunt neînregistrate pentru că pacientul rămâne cu o ușoară amnezie după experiență.”

Pe forumurile de pe internet, pescarii povestesc cum amestecă salema cu alți pești și fac din ei tocăniță. Urmează coșmaruri, dureri abdominale, paralizie și „electricitate în creier”. Un tip povestește: „L-am văzut pe îngerul morții, venise să mă ia.” Efectele sunt similare cu cele ale ciupercilor psihedelice, deci mai puternice decât ale LSD-ului, a zis Luc de Haro. „Nu e vorba doar de o percepție distorsionată a realității – de cele mai multe ori, consumatorii tind să creeze imagini noi și percep experiența ca pe un atac.”

Sau ca pe o plăcere, spun alții care susțin că romanii organizau banchete gigantice cu salema ca să-și inducă un trip colectiv. Povestea peștelui sarpa salpa – denumirea lui latină – a călătorit prin toată lumea și a ajuns în cercurile pasionaților de substanțe psihedelice. Pe site-ul Shroomery există o discuție despre „tripul cu sarpa”, începută de un tip care căuta informații despre pește din cauză că la el în zonă se găseau greu droguri. Cineva i-a răspuns: „Merită investigat, pentru că peștele e legal și ușor de cumpărat. Ar fi excelent să găsim un drog legal care ne mai și hrănește pe deasupra.”

Publicitate

Sarpa Salpa. Fotografie via Biodiversity Heritage Library/Flickr

De fapt, peștele oferă astfel de tripuri din cauza algelor pe care le consumă. Salema e un pește ierbivor, singurul pește ierbivor din Mediterană. Unul dintre alimentele lui preferate e alga caulerpa taxifolia, care e răspândită pe coastele Marsiliei și conține neurotoxine. Salema o mănâncă doar la sfârșitul verii, când nu are alte opțiuni. Doar în această perioadă are peștele calitățile halucinogene pentru care a ajuns faimos.

Astăzi, mai există doar trei țări suficient de nebune la cap cât să continue să consume salema: Franța, Tunisia și Israelul. În Marsilia nu se mai găsește în meniurile bistrourilor din Vechiul Port. Majoritatea pescarilor care găsesc salema în năvod îi aruncă înapoi în apă, pentru că îi cunosc foarte bine reputația. Nu prea există locuitori ai Marsiliei care să aibă de zis ceva de bine despre peștele ăsta.

Ca să ai această experiență, trebuie să bați la ușa vreunui bucătar aventuros, ca cei din restaurantul Villa Marie Jeanne. „Salema nu e apreciat în Franța, dar e iubit înTunisia, unde se gătește în tocăniță de năut, cartofi, roșii și condimente.”

Salema proaspăt, făcut la foc de pin și apoi pus pe grătar. Fotografii de Valeilles de Montmirail în restaurantul Villa Marie Jeanne.

Strănepotul fondatorului clubului olimpic de fotbal din Marsilia afumă peștele la foc de pin și apoi îi prepară un sos de capere, anșoa, coriandru și ardei iute. Și dacă vrei să te bucuri de gustul peștelui fără efectele psihedelice? „Secretul e să cureți peștele imediat după ce-l prinzi, ca algele să nu-i fermenteze în intestine.”

Publicitate

Proprietarul altui restaurant, Christian Qui, prepară salema cu sos tartar, ulei de măsline și gălbenuș de ou. „Ascunde gustul de grăsime, care e destul de puternic.” Qui, un veritabil poet al peștelui crud, știe exact unde să găsească salema în Vechiul Port. Mulți oameni sunt înnebuniți după gustul lui, dar numai la figurat, pentru că în restaurantul lui Qui e bine pregătit și se servește în doze mici, pentru evitarea delirului psihic. „Uneori simt că plutesc, dar fără halucinații. Nu mănânc niciodată mai mult de jumătate de fileu.”

Asta în cazul în care nu îți dorești dinadins să ai o experiență psihedelică. Într-o vară, Qui le-a gătit salema pe o barcă unor turiști englezi care auziseră de proprietățile speciale ale peștelui și voiau să se spargă.

La șase euro kilogramul, e sigur că salema va rămâne popular mult timp de acum înainte, pentru că e mult mai ieftin decât ciupercile.