La ora 10 sunt minus 10 grade. La parada militară se adună oameni tunați ca brazii, cu șepci, fulare sau cocarde vopsite tricolor. De la părinți și copii până la pensionari, majoritatea cântă imnul național, chiar dacă timid. Dintre ei, numai unii ies în evidență, cei cocoțați, fiecare pe ce apucă: gardul care desparte parcul de bulevard, copaci sau bucățile firave de lemn care îngrădesc puieții de la șosea.
Publicitate
Nu sunt vorbăreți, ci foarte concentrați pe paradă, dar reușesc să scot de la ei câteva impresii de la înălțime, despre curajul care-i mână acolo sus. „Și ce crezi că se întâmplă dacă alunec? Am mai căzut de la un metru, n-am ce să pățesc”, explică un cutezător. Alții sunt mai sinceri: „Eu m-am suit aici ca să scap de jandarmi. Am văzut că defilează și, dacă e, se iau de ăștia de jos, că-s mai mulți. Eu aici sunt în siguranță.”
Editor: Ioana Moldoveanu, Răzvan Băltărețu
