„Futurismul din Golf” omoară oameni

O interpretare digitală a Kingdom Tower, cum răsare din oraşul Djedda (Imagine capturată de aici)

La sfârşitul lunii trecute au început lucrările la cea mai recentă clădire care va deţine titlul de cea mai înaltă din lume. Această ţepuşă de un kilometru înălţime care răsare din câmpiile relativ modeste ale oraşului Djedda din Arabia Saudită va fi de peste trei ori mai înaltă decât The Shard şi va avea 180 de metri în plus faţă cea mai înaltă clădire din lume din prezent, Burj Khalifa din Dubai.

The Kingdom Tower, un titlu absurd de vag, dar unul care măcar pare justificat pentru o clădire atât de mare, e o dovadă a mândriei naţionale, o oportunitate pentru Arabia Saudită şi prinţul ei, Al-Waleed bin Talal, unul dintre cei mai bogaţi oameni din Orientul Mijlociu şi creatorul proiectului, să-şi facă simţită prezenţa pe scena lumii. E şi zenitul unei lungi serii de clădiri inspirate din science-fiction şi de sisteme rapide de transport în comun care au ajuns să definească arhitectura din Golfului Persic pe parcursul ultimilor 20 de ani.

Nu e tocmai surprinzător că oraşele de prin Orientul Mijlociu arată de parcă ar fi inspirate dintr-o versiune mai puţin distopică a universului Blade Runner. În 2005, „designerul futurist” al filmului, Syd Meat a vizitat regiunea şi s-a întâlnit cu şeicul Bahreinului, Abdullah Hamad Khalifa, ca să discute despre proiectarea clădirii. Şi pe lângă toată funcţia lui patriotică, Kingdom Tower e, în sine, o creaţie americană. A fost proiectată de firma Smith Gill din Chicago şi se bazează pe planuri arhitecturale pentru visul de-o viaţă a inovativului Frank Lloyd Wright: un turn de doi kilometri înălţime numit Illinois. Din nefericire, proiectanţii locului din Arabia Saudită au considerat înălţimea originală prea mare pentru terenul relativ instabil de pe coasta Mării Roşii.

Pentru unii acesta nu e singura problemă care face proiectul Kingdom Tower să pară şubred. Sophia Al-Maria, o activistă socială, artistă şi scriitoare din Marea Britanie, a cărei familie provine din Arabia Saudită, vede proiectul mai mult ca o dovadă că necesităţile umane sunt trecute cu vederea, în cursa de modernizare dintre statele arabice.

Al-Maria a inventat termenul de „futurism din Golf”, care e folosit de atunci ca o expresie pentru felul în care o generaţie, forţată să stea în case din cauza căldurii intense, şi-a dezvoltat o viziune despre viitor formată aproape exclusiv din jocuri video şi filme de Hollywood. Cu toate acestea, pentru Al-Maria fraza iniţială făcea referire la modul în care viaţa umană a fost forţată să se acomodeze la creşterea agresivă a consumului şi la cultura luxului din regiune.

„Cei din familia mea sunt beduini”, mi-a zis ea când ne-am întâlnit luna trecută. „Văd cum cresc averile […] e o mare discrepanţă între ceea ce gândesc oamenii când văd aceste imagini cu oraşele hipermoderne ale statelor din Golf şi realitatea traiului sub nişte paravane insalubre. Da, Qatar şi Arabia Saudită sunt două dintre cele mai bogate ţări din lume, dar averile nu sunt distribuite în mod egal chiar şi în rândul populaţiei locale, asta ca să nu mai vorbim de cei care construiesc acele clădiri ca indici ai bogăţiei.”

O simulare digitală a Kingdom Tower (Imagine de aici)

Recordul de violări ale drepturilor omului din Arabia Saudită e notoriu. Din luna noiembrie a anului trecut s-a aflat că 250 de mii de muncitori imigranţi din ţară au fost arestaţi şi deportaţi pentru violarea codului muncii şi a legilor de rezidenţă, în ciuda faptului că „aceste legi restrictive sunt parte a unui sistem de muncă ce duce la abuzuri agresive ale drepturilor omului.” În februarie, Human Rights Watch a redactat o scrisoare către preşedintele Obama prin care îl îndemna să rezolve problema cu Regele Abdullah, în perioada vizitei din martie. Nimeni nu pare să fi auzit nimic de atunci, aşa că presupun că a ignorat acel plic.

Într-o serie de interviuri pe care ONG-urile le-au făcut cu cei care au fost reţinuţi şi forţaţi să părăsească ţara, s-a descoperit că muncitorii imigranţi, care constau, în mare parte, din indieni, pakistanezi, nepalezi şi oameni din Bangladesh, au fost privaţi de apă şi mâncare. Cu toate astea, din cauza limitelor impuse de guvern, e aproape imposibil să discuţi cu cei care trăiesc şi muncesc în interiorul ţării.

Bineînţeles, în ciuda acestei agitaţii, e inevitabil faptul că muncitorii imigranţi vor fi angajaţi la construirea Kingdom Tower.

„Fiecare proiect de construcţie major din Arabia Saudită foloseşte muncitori imigranţi”, a explicat Adam Coogle, expertul Human Rights Watch din Arabia Saudită. „N-aş fi surprins dacă în cazul Kingdom Tower va fi vorba exclusiv de forţă de muncă străină.”

După ce am sunat la Kingdom Holdings, compania umbrelă a Prinţului Al-Waleed bin Talal, am lăsat trei mesaje vocale şi am trimis două emailuri, sunt încă nedumerit cum oamenii care muncesc la Kingdom Tower sunt protejaţi. La mesaje mi s-a răspuns o dată prin operatorul care mi-a spus că întrebarea mea va fi pusă prinţului însuşi, pentru ca acesta să contempleze asupra ei. Asta se întâmpla acum două săptămâni. Încă aştept să aud rezultatul contemplării lui.

Burj Khalifa (Foto de aici)

Dacă standardele Dubaiului, cu precădere tratamentul muncitorilor pe parcursul lucrărilor de la Burj Khalifa, sunt ceva peste care se poate trece, viitorul pare a fi trist. În 2004, sute de muncitori au protestat în faţa Ministerului Muncii împotriva condiţiilor neigienice în care sunt forţaţi să trăiască şi să muncească, dar au fost dispersaţi de poliţie şi ameninţaţi cu deportarea în masă.

Aceasta a fost urmată de o succesiune de proteste sporadice care au culminat cu cel mai mare protest al muncitorilor din istoria Emiratelor Arabe Unite în 2005, apoi altul în 2006 când 2500 de muncitori s-au răsculat la Burj Khalifa. Cel puţin patru oameni au murit în timpul construirii lui şi un altul s-a sinucis zece luni mai târziu. El a sărit de la etajul 147 al clădirii, după ce şeful lui i-a refuzat concediul. S-a spus că muncitorii erau plătiţi cu doar trei euro pe zi, 12 ore pe zi, şase zile pe săptămână.

Ca să nu mai vorbim de numărul cutremurător de pierderi umane raportate de când au început lucrările la Cupa Mondială din 2022 care se va disputa în Qatar. Conform ziarului Guardian, peste 400 de muncitori imigranţi din Nepal au murit, chiar dacă organizaţia care a creditat această cercetare susţine că nu a colectat niciodată aceste date şi mulţi sunt îngrijoraţi că acest număr ar putea să crească la patru mii până la startul primului meci, adică peste opt ani. Directorul de media şi marketing al comitetului de organizare din Qatar a negat decesele, iar un oficial FIFA a promis că organizaţia lui va avea grijă „prin vizite la faţa locului” ca să se asigure că drepturile muncitorilor sunt protejate.

Marea moschee din Mecca, înconjurată de clădiri în construcţie (Foto de aici)

Poate cea mai şocantă poveste, pe lângă toată această dezvoltare haotică, e aceea că Mecca e distrusă sistematic. Casele soţiilor şi a nepotului profetului Mahomed au dispărut deja.

După spusele lui Irfan al-Alawi, directorul Fundaţiei pentru Cercetarea Patrimoniului Islamic cu sediul în Marea Britanie, spaţiile din patrimoniu au fost distruse pentru a face loc „şi mai multor hoteluri de şapte stele”. Se potriveşte, aşadar, că Kingdom Tower, un bastion al industriei de bunuri şi servicii de lux din Arabia Saudită, e văzut de membrii consiliului de administraţie ca „un nou semn iconic al importanţei istorice a oraşului Djedda, ca o poartă tradiţională” spre Mecca.

În timp ce arhitectura se concentrează să se adapteze la inevitabilele consecinţe ale încălzirii globale, cursa pentru a construi ceva din ce în ce mai înalt şi mai înalt pare învechită, ca un concurs fără rost de măsurat penisurile, în care Arabia Saudită şi Dubaiul se luptă, iar toţi ceilalţi îşi canalizează energiile ca să legitimeze inovaţia.

„Probabil 90 la sută dintre reclamele corporaţiilor care încurajează investiţiile în zona Golfului Persic te iau într-o călătorie din trecut spre viitor”, mi-a spus Al-Maria. „Există şi o emisiune de televiziune pentru copii în care puştii se urcă într-un tren din zilele noastre, călătoresc printr-un laborator şi sunt teleportaţi în 2030. Ies în cealaltă parte şi acolo sunt clădiri chiar mai înalte, iar trenul zboară prin aer. O fetiţă merge într-un spital şi lucrează acolo pentru o zi.”

„Nu e loc pentru realitate şi nevoile de bază ale oamenilor. De exemplu, iubirile tinere din Golf sunt atât de mediate de tehnologie, încât totul e acoperit şi dirijat prin telefon. Şi apoi mai e artificialitatea peisajului. Fiecare copac e plantat, nimic nu se petrece din întâmplare. Dar când ieşi afară în deşert, plouă. Şi peste noapte totul devine verde cu mici floricele galbene şi mov. Sensul creşterii distopiei vine din deconectarea asta de natură.”

Filmul promoţional pentru Kingdom Tower care evidenţiază platforma de unde priveliştea e foarte, foarte înaltă.

Nimic nu poate fi mai departe de pământ decât peisajul de pe platforma lui Kingdom Tower, apartamentele lui scumpe şi Hotelul Four Seasons, care va acapara o mare parte din clădire. Din clipul de marketing admirăm priveliştea dintr-o barcă de pescuit dărăpănată, şubredă şi purtată sub măreţia strălucitoare a turnului. Acesta e modul cel mai bun al producătorilor să spună: „Uitaţi cât de departe am ajuns!” fără să afişeze asta pe ecran cu litere strălucitoare de 42 de cm.

Dar ce cost are toată această dezvoltare?

În timp ce toate aceste clădiri science-fiction sunt construite cu preţul vieţilor muncitorilor în construcţii, în timp ce imigranţii fără nici un fel de drept sunt exploataţi ca să servească bogăţiei şi în timp ce proprii lor oameni sunt forţaţi să trăiască în sărăcie, Arabia Saudită şi visul statelor din Golf de a progresa rămâne o iluzie. Un vis construit pe nisip.

@NROlah

Traducere: Silviu Humă