Să locuiască singuri a devenit pentru tineri o cale prin care-ți arată că s-au maturizat

Pentru mulți tineri, să locuiești singur pare ca o fantezie greu de realizat. Poți să faci orice vrei, oricând vrei, cu foarte puține griji despre cum viața ta se intersectează cu a altora. Dar cum dracu' să-ți permiți luxul ăsta și cât de benefic e pentru viața ta socială?

E suficient să încerci să-ți găsești o chirie la un preț decent în orice metropolă și ajungi să renunți la viața urbană pentru o existență în mijlocul pustietății.

Totuși, conform unui recensământ din Canada în 2016, mai mulți oameni ca niciodată locuiesc singuri. Asta în ciuda chiriei din două dintre cele mai populate orașe canadiene, Toronto și Vancouver, care au ajuns la un nivel inaccesibil de mare, al unei crize imobiliare. În Toronto, o garsonieră costă peste 2 000 de dolari pe lună, în medie.

Eric Klinenberg, profesor de sociologie de la Universitatea din New York și autorul cărții Going Solo: The Extraordinary Rise and Surprising Appeal of Living Alone, a spus că poate avea o „valoare personală și simbolică" pentru oameni.

„De ce tinerii cheltuie atât de mulți bani ca să-și închirieze propriile apartamente, chiar și în orașe scumpe precum Toronto și Vancouver? Pentru că azi să ai apartamentul tău e o cale de maturizare", a spus Klinenberg pentru VICE. „Înainte obișnuia să fie căsătoria și copii, dar acum profesioniștii tineri amână asta până pe la 30 de ani, chiar mai mult."

Stephanie Fraser, o tipă de 26 de ani care lucrează la o agenție de publicitate din Toronto, a spus că deși faptul că stă singură o face mai conștientă financiar, din punctul ei de vedere, merită. În martie, ea s-a mutat într-un apartament la demisol în Greektown, după ce a strâns bani cât a stat cu familia.

„E vorba de intimitate: una dintre problemele de a locui cu alte persoane este faptul că nu vă potriviți la program", a spus Fraser. Ea a mai spus că se bucură și că poate decora cum vrea și se bucură și de timpul petrecut singură, fiind o persoană introvertită.

Jessica Moorhouse, o expertă financiar din Toronto spunea că zonele mai puțin centrale ale orașului, dar aproape de un transport în comun sunt o opțiune bună pentru tinerii care vor să locuiască singuri. Însă, „pentru cunoscuții care au ales să locuiască singuri în oraș, poate fi destul de dificil, evident depinde de venituri„, spunea Moorhouse. „Cel mai probabil ajungi să locuiești într-un subsol pe undeva sau într-o cameră dintr-o casă."

Deși intuitiv ai spune că oamenii care locuiesc singuri sunt mai puțini sociabili, în special dacă iei în considerare și costurile de a ieși în oraș, Klinenberg spune că cei care locuiesc singuri sunt de obicei mai activi social.

„Cel puțin în America, oamenii care locuiesc singuri sunt mai predispuși să petreacă timp cu prietenii și vecinii, mai înclinați să facă voluntariat în organizații civice și mai probabil să iasă în baruri, restaurante, librării și cafenele."

Fraser spunea că ea obișnuia să nu iasă atât de des când locuia cu fratele ei. Acum că locuiește singură, ea iese mai des în oraș.

Dacă oamenii mă invită în oraș, de obicei accept", spunea ea. Dar când vine vorba de cheltuieli, ea trebuie să fie vigilentă. Dacă își dorește o geantă mai scumpă, trebuie să strângă bani pentru asta.

Chris, de 39 de ani, care locuiește singur într-un apartament din Vancouver de zece ani, a spus că deși are „un cerc de prieteni grozavi", „când ești introvertit și locuiești singur, mereu mă gândesc că poate fi oricum."

„E un fel de instinct să stai mai solitar și nu te simți obligat să ieși în oraș, deci îți permiți să fii un pic antisocial." El spunea că asta ar putea însemna să cauți situații sociale mai des, dacă ajungi să te simți singur.

„Cu siguranță câteodată te simți singur", spunea Chris. „La sfârșitul zilei, când ajungi acasă și ai o zi de tot rahatul, e plăcut să ai cui să te descarci."

„Dacă ești din fire mai singuratic sau mai depresiv, atunci dacă locuiești singur asta amplifică riscurile problemelor", spunea Klinenberg. „În același timp, e valabil și dacă locuiești cu persoana greșită, dacă ai o relație distructivă sau locuiești cu părinții pentru că nu-ți permiți chiria."

Chris este într-un punct al vieții în care nu se poate imagina locuind cu altcineva, decât cu un partener romantic. Fraser a întărit acest sentiment.

Dar locuitul într-un oraș în care chiria a explodat în ultimii ani, Chris spunea că asta îl face să se simtă „blocat" în situația actuală de trai. El locuiește în același apartament de un deceniu și este mulțumit de cât de accesibilă este chiria lui, dar își face griji în legătură cu ce se poate întâmpla în viitor. Totuși, el a spus că este în continuare o presiune financiară de a locui singur, fără să aibă pe cineva cu care să împartă facturile.

„Va trebui să renunți la anumite lucruri ca să-ți permiți stilul ăsta de viață", a sfătuit Moorhouse. „Din păcate, eu cred că mulți oameni se vor supraexpune."

Conform lui Klinenberg, atunci când îmbătrânești, să locuiești singur poate deveni chiar periculos.

„E o problemă socială serioasă care necesită de urgență atenție, pentru că din ce în ce mai multe persoane îmbătrânesc singuri", spunea el. „Totuși, când am intervievat bătrâni, ei m-au asigurat că locuitul singur e cheia integrității și demnității lor."

Ei nu voiau să se mute cu copii, decât dacă nu aveau de ales. Iar când se întâmpla asta, se simțea ca o pierdere majoră a independenței."

Urmărește-o pe Allison Tierney pe Twitter.