Femeile care au astfel de probleme cu uterul nu află de ele decât când rămân însărcinate

Eram de zece luni cu partenerul meu când am aflat că eram însărcinată. Am fost amândoi atât speriați, cât și încântați, la gândul unui bebeluș. La prima ecografie în cabinetul ginecologului, doctorul mi-a zis că sarcina avea opt săptămâni, dar, când a oftat, am știut că ceva era în neregulă.

„Nu-i bate inima”, a zis. Bebelușul era mort.

După ce m-am îmbrăcat, eu și partenerul am avut o conversație lungă cu doctorul. Mi-a explicat că în ecografie părea că uterul are o formă neobișnuită. Ne-a recomandat să mergem la un endocrinolog de reproducere, un doctor specializat în infertilitate.

Două luni mai târziu, am fost la un endocrinolog care mi-a confirmat că aveam uterul septat. Deși peretele exterior al uterului meu era în forma obișnuită de pară, avea prin mijloc o bandă de țesut fibros (un septum), în loc de interiorul spațios unde s-ar putea dezvolta un bebeluș. Doctorul a zis că e posibil ca septumul să fi dus la pierderea sarcinii.

Cum poate cauza un septum o pierdere de sarcină? Ovulul fertilizat trebuie implantat în căptușeala uterului ca să crească. Dar dacă embrionul se prinde exact de membrana care divide uterul, uneori nu primește suficient sânge ca să se dezvolte cum trebuie.

Un uter septat e doar una dintre posibilele anomalii congenitale ale organului, ceea ce înseamnă că acestea au loc în timpul dezvoltării fetale și sunt prezente la naștere. Nu există un proces standard de a detecta anomaliile, conform lui Scott Sullivan, ginecolog și director al departamentului maternal al Universității din Carolina de Sud. „Estimările pentru anomaliile uterine pot fi de la una la o mie la una la două sute”, mi-a zis Sullivan.

De cele mai multe ori, nu au simptome, așa că femeile află despre aceste probleme abia după ce pierd mai multe sarcini sau după ce își fac o ecografie cu ultrasunete.

Iar septurile sunt de obicei responsabile de pierderea sarcinii, a zis Sullivan.

Ca să înțelegi cum poate crește un sept în uter, trebuie să știi cum se formează organul în timpul dezvoltării fetale. Uterul pornește, la început, cu două tuburi mici, numite canalele lui Muller: unul stâng și unul drept. Pe măsură ce fetusul crește, cele două tuburi se unesc. Dacă uterul e format complet, partea centrală numită corpus ar trebui să fie goală și în formă de pară. Pe lângă asta, dedesubtul uterului ar trebui să fie un cervix care se deschide în vagin. „Uneori, această fuziune e întreruptă și atunci au loc anomaliile uterine. Nu par să fie cauzate genetic. Noi spunem că e ghinion, ceea ce e un alt fel de-a spune că habar nu avem”, a zis Sullivan.

Uterul septat e una dintre cele cinci tipuri diferite de anomalii uterine congenitale. Se întâmplă când fuziunea canalelor lui Muller e întreruptă la jumătate, dându-i uterului formă de inimă. Un uter arcuat apare când fuziunea canalelor mulleriene e aproape completă, dar în capătul uterului se dezvoltă o ușoară crestătură – e ca un uter septat mai puțin grav.

Când unul dintre canalele mulleriene nu se dezvoltă complet și rămâne un singur tub falopian, anomalia se cheamă uter unicorn. Un uter bicorn apare atunci când canalele sunt parțial fuzionate, formând o inimă la exterior. Când canalele mulleriene nu încep procesul de fuzionare apare uterul didelf, adică un uter dublu, posibil cu două cervixuri. De notat că doctorii nu recomandă steriletul niciunei persoane cu anomalii uterine.

Cele mai comune tipuri de anomalii uterine sunt uterul septat și uterul bicorn, conform Centrului Medical Irving al Universității din Columbia. Și, dintre cele cinci anomalii uterine, Sullivan spune că uterul arcuat cauzează cele mai puține complicații la naștere.

Judi Santana, de 37 de ani, marketing manager în New york, a crezut că a avut un uter bicorn când și-a făcut o ecografie în tinerețe. Nu a aflat că avea, de fapt, un uter didelf, cu două cervixuri, atunci când a rămas însărcinată cu primul ei copil.

La prima sarcină, a intrat în travaliu la douăzeci de săptămâni și a fost internată pentru odihnă, ca să nu nască atât de devreme bebelușul. Până la urmă, Santana a născut la 26 de săptămâni după ce placenta s-a desprins de peretele uterului. Fiica ei a stat la terapie intensivă zece săptămână și acum e o fetiță sănătoasă de 12 ani, care face dans sportiv. Acum, Santana își face două teste Papanicolau, câte unul pentru fiecare cervix.

De atunci, a mai născut doi copii. „Pentru că avusesem probleme cu prima sarcină, n-am vrut să mai nasc. Dar după ce Santana a împlinit patru ani, m-am simțit pregătită să încerc din nou.” Santana a reușit să ducă a doua sarcină până la 34 de săptămâni și pe a doua până la 36 de săptămâni.

Femeile cu anomalii uterine precum Santana intră adesea prematur în travaliu. Conform unui studiu, doar 45 de procente dintre sarcinile dezvoltate în uter unicorn sau didelf ajung la termen (39 de săptămâni de gestație) și doar patruzeci de procente dintre sarcinile dezvoltate în uter bicorn sau septat ajung la termen.

Sullivan mi-a zis să-mi imaginez că o sarcină într-un uter unicorn sau bicorn e ca și cum ai fi însărcinată cu gemeni într-un spațiu limitat. „Uterul e forțat să crească și să integreze fetusul.”

Erika Thompson, din Colorado, a aflat despre anomalia ei uterină abia la ani de zile după ce a născut al doilea copil. Primul s-a născut la termen, dar al doilea cu 11 săptămâni mai devreme. „Doctorii nu aveau idee de ce am născut așa de devreme”, mi-a zis.

Trei ani mai târziu, când Thompson și-a făcut o ecografie cu ultrasunete ca să vadă dacă avea chisturi, a aflat că avea un uter bicorn, ceea ce explică nașterea prematură al celui de-al doilea copil.

Există proceduri care pot corecta aceste anomalii, deși unele sunt mai invazive decât altele. Sullivan spune că un uter bicorn e cel mai greu de corectat chirugical. Poți face un singur uter dintr-un uter bicorn, se numește metroplastie. „E o operație complexă și nu oricine îi rezistă, pentru că jumătățile uterului nu sunt egale.” Se poate efectua prin incizie abdominală sau laparoscopie.

Conform lui Sullivan, un uter septat e corectat, de obicei, printr-o procedură minim invazivă care se recuperează repede. „La scurt timp după prima mea pierdere de sarcină, mi-am făcut o metroplastie histeroscopică, o procedură prin care a fost eliminat țesutul excesiv din centrul uterului, cu scopul de a face interiorul în formă de pară, pentru ca bebelușul să aibă loc să crească. Mi s-a introdus un tub flexibil (un resectoscop) prin cervix în uter; tubul avea o cameră și un instrument cunoscut drept Collings Knife, pentru a arde țesutul inutil.

Uterul meu a păstrat niște țesut în mijloc, dar situația e mult mai puțin gravă. Încă există posibilitatea ca un ovul fertilizat să aterizeze pe țesutul respectiv și să sufăr o pierdere de sarcină. De atunci, am născut alți doi copii și, deși am pierdut o sarcină între primul și al doilea copil, nu se știe dacă a fost din cauza rămășițelor de septum.

După această procedură, de câte ori am rămas însărcinată, ginecologul m-a trimis la laborator pentru analize de sânge ca să se asigure că aveam nivelele de HCG normale, ceea ce sugerează că fetusul se dezvoltă normal și nu s-a prins în țesutul septal. Din această cauză, am fost anxioasă de fiecare dată în etapele incipiente ale sarcinii, iar acum că nu mai vreau să am copii, sunt ușurată că am închis acest capitol din viața mea.”

Sullivan e optimist în privința femeilor cu anomalii uterine care vor să aibă sarcini reușite. Acum douăzeci de ani, doctorii nu reușeau să confirme diagnosticul decât prin teste invazive sau histeroscopie sau laparoscopie pelvică. Acum, ecografiile cu ultrasunete le permit doctorilor să diagnosticheze problemele mai rapid și mai ușor. „Sper că pentru următoarea generație lucrurile vor fi și mai ușoare.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.