Patruzeci de mii de beduini sunt alungați de pe pământurile lor de către statul Israel

Deși sună a cine știe ce strategie de afaceri, Planul Prawer e ceva mult mai dement și mai pervers. Guvernul israelian, care nu e deloc străin de lucrurile demente și perverse în general, a hotărât că în anul 2013 e ok ca o țară civilizată să evacueze de pe teritoriile lor 40 000 până la 70 000 de oameni având drept criteriu etnia din care aceștia fac parte.

Planul Prawer, al cărui text îl găsiți integral aici în limba engleză, e un plan de dezvoltare pe termen lung pentru deșertul Naqab (Negev) prin care toți beduinii care locuiesc aici vor fi evacuați din satele lor și târâți cu forța în blocuri construite de guvernul israelian în acest scop. Dacă vă sună familiar, e din cauză că exact așa a făcut guvernul sud-african în timpul anilor de apartheid. Bineînțeles, Israelul se arată jignit de comparația cu apartheidul, deși și-o cer cu tot dinadinsul – chiar s-au apucat să separe oamenii cu forța în districte în funcție de etnia lor.

Guvernul israelian argumentează decizia de evacuare spunând că beduinii în chestiune locuiesc în sate nerecunoscute. Dar beduinii au mai fost relocați cu forța după ce Israelul și-a obținut independența în 1948, iar guvernul refuză acum să le recunoască satele de pe teritoriul actual.

Din păcate, în anumite privințe, asta nu e ceva nou – un sat beduin din Naqab a fost distrus și reconstruit de peste 50 de ori din 2010 până acum. Guvernul israelian are plăcerea de a distruge sate, atât beduine cât și palestiniene, și pe Malul Stâng. Diferența, în cazul acesta, este că Planul Prawer propune evacuarea a mii de palestinieni dintr-o singură mișcare. Luna trecută, planul a trecut de prima aprobare în Knesset, dar mai are de primit două aprobări până să poată fi pus în aplicare.

Beduinii s-au manifestat puternic în tot acest timp. În iulie, mii de oameni din Israel și Palestina au demonstrat împotriva Planului Prawer, iar pe 1 august, demonstrațiile au fost urmate de „Ziua Furiei”. Au avut loc demonstrații în Naqab, nordul Israelului, Ramallah și Ierusalim, cât și demonstrații de solidaritate în mai multe orașe din afara Israelului (mulțumim pentru sprijin, Londra).

Acestea fiind spuse, iată-mă și pe mine în praful și în căldura deșertului, lângă o intersecție pe care protestatarii speră să o blocheze, înconjurat de 400 de polițiști israelieni. Principala demonstrație a zilei, la care au asistat cam 600 de oameni, s-a ținut lângă intersecția Lehavim din Naqab, lângă orașul construit de către autorități pentru beduini: Rahat – un nume predestinat.

Demonstranții n-au reușit să închidă intersecția, așa că mașinile curgeau pe lângă ei, în timp ce aceștia scandau slogane anti-zioniste și strigau mesaje de unitate între palestinieni și beduini. Dar au reușit să doboare baricadele polițiștilor și să ajungă față în față cu caii dubioși ai poliției, cu care sunt deja obișnuit.

Un protestatar cu care am stat de vorbă, pe nume Wisam, a spus că nu e surprins deloc de Planul Prawer, având în vedere înclinația istorică a guvernului israelian de a demola case și a fura pământuri. „E un lucru normal pentru guvern. Nu trebuie să-ți dea prea mult de gândit. Face asta în fiecare zi.”

Unul dintre organizatorii demonstrației, Amir Abu-Kweider, a explicat că Planul Prawer e cea mai recentă dintr-o serie de încălcări ale drepturilor omului comise de Isreal în Naqab.

„Pentru început, problema cu satele nerecunoscute e faptul că oamenii de aici nu există,” a spus el. „Nu li se oferă niciun fel de servicii. Nu au electricitate; nu au străzi pavate…Și săptămânal și se dărâmă casele în Naqab.”

Ayman, un cameraman palestinian cu care am vorbit, a avut un mesaj și mai dur pentru israelienii care plănuiesc să se mute în Naqab după implementarea Planului Prawer.

„Duceți-vă în pizda mamii voastre, ok? Aveți pământul vostru. Locuiți acolo și lăsați-i dracului pe oamenii ăștia în pace,” a spus el.

Spre deosebire de ultima serie de demonstrații, protestul de la intersecția Lehavim s-a încheiat pașnic, după niște divergențe cu polițiștii. (Deși un reporter care mi-e prieten a văzut un cal trăgându-i o copită în spate unei femei, e puțin probabil ca animalul să fi fost antrenat special pentru asta). Dar demonstrația anti-Planul Prawer care a avut loc în aceeași noapte în Ierusalim, a fost altă poveste.

Demonstrația cu 300-400 de participanți a început la Poarta Damascului, intrarea în cartierul musulman al vechiului Ierusalim. Dar demostranții s-au împrăștiat rapid pe străzi, provocând reacții din partea poliției. Am văzut un copil târât cu violență și aruncat într-o mașină de poliție. Nu m-a mirat prea tare, având în vedere ultimul raport ONU care atrage atenția asupra arestărilor abuzive a copiilor care se petrec în Israel, la comanda guvernului.

Am fost martor la alt două arestări la care s-a făcut uz de forță extremă, iar ziarul israelian Haaretz raportează că au avut loc cel puțin 20 de arestări în timpul demonstrațiilor. După ce au ajuns înapoi la Poarta Damascului, demonstranții au început să se împingă spre Vestul Evreiesc al Ierusalimului, dar au fost întâmpinați de jandarmi care au încercat să-i sperie cu pocnitori și cu caii lor nebuni.

Străzile erau aglomerate după Iftar, încheierea postului de la sfârșitul fiecărei zile din Ramadan. Dar în timp ce vânzătorii ambulanți au continuat să vândă pui prăjit și porumb fiert pe caldarâm, demonstratorii s-au luat la bătaie cu polițiștii. Aerul s-a umplut de fum și peste tot răsunau țipetele vânzătorilor și ale protestatarilor. După vreo zece minute de violență, poliția s-a retras într-o intersecție învecinată, iar tensiunea a scăzut.

Dar oare merită toate astea? Dacă strigi slogane la mașinile care trec în viteză prin Naqab și te lupți cu polițiștii și caii lor, ai vreo șansă să oprești Planul Prawer?

„Mă tem că nu,” a spus Wisam, protestatarul din Naqab. „Suntem siguri că israelienii vor face absolut orice au chef.”

Urmăriți-l pe Andy pe Twitter: @HanDetenido

Traducere: Oana Maria Zaharia