Ce s-ar întâmpla dacă n-am mai face copii?

Oricât de pline sunt rețelele sociale de poze și filmulețe cu bebeluși, oamenii nu mai fac atâția copii ca pe vremuri și îi fac tot mai târziu – cel puțin în țara mea natală, Italia. Suntem în declin demografic. Și asta de mult timp. Și România se află sub media europeană la capitolul ăsta. În principiu din cauza sărăciei, a sistemului medical slab și nevoii de a trăi mai bine care-i împinge pe mulți români să plece-n afară.

Însă nu e de mirare că Italia a devenit prima țară din lume în care tinerii cu vârste sub 15 ani sunt mai puțini decât bătrânii de peste 65 de ani. Covid a contribuit și mai mult la acest declin și, în 2021, am ajuns la mai puțin de patru sute de mii de nașteri pe an.

Cum Istat a prezis o reducere a populației cu șapte milioane de locuitori până în 2050, un nou minister al natalității pare să fie răspunsul la această problemă. Dar e totuși îngrijorător că cea care va conduce acest minister în 2022, în Italia, e Eugenia Roccella, o politiciană ultraconservatoare care e împotriva dreptului la avort și susține familia tradițională, dintr-un cuplu heterosexual cu copii.

Dar, dincolo de analizele politice, ce s-ar întâmpla dacă nu am reuși să stopăm acest declin al natalității? Evident că am deveni o populație tot mai bătrână care, până la urmă, ar dispărea. Dar viața de zi cu zi s-ar putea schimba în moduri neașteptate înainte să dispărem și asta înseamnă că ar trebui să regândim multe dintre structurile sociale cunoscute.

Și în Italia, oamenii își doresc tot atâția copii ca restul europenilor: doi. Dar întrebarea e în cât timp ajung oamenii la independența și bugetul care să le permită să planifice întemeierea unei familii.

„Teoretic, poți face copii între 15 și 49 de ani, dar foarte puțini oameni fac copii înainte să ajungă la 19-20 de ani”, a zis Corrado Bonifazi, demograf la Institutul de Cercetare a Populației și Politici Sociale. „Dacă ești nevoit să petreci mai mult de o treime din acest interval în căutarea unui job stabil și bine plătit care să-ți permită creșterea unui copil, e clar de ce s-a ajuns aici.”

Dar nu numai sărăcia e vinovată de fertilitatea scăzută, conform spuselor socioloagei Chiara Saraceno, expertă în schimbare socială și dezvoltare demografică. „Într-adevăr, natalitatea e mai mare în țările sărace. Dar e o combinație de factori care influențează asta.”

Pe de o parte, asumarea responsabilității de părinte înseamnă să fii sigur că ai posibilitatea să le oferi copiilor un trai bun, fără prea multe sacrificii. Și e dificil să fii sigur de așa ceva în ziua de azi. Pe de altă parte, maternitatea nu mai e privită ca singura șansă la împlinire personală. „O femeie se consideră împlinită dacă are copii, dar și dacă are o carieră sau autonomie economică. Unele femei sunt nevoite să muncească și pentru întreținerea familiei extinse.”

În orice caz, alegerea de a face sau nu copii e una personală, și nu are nicio treabă cu autoritățile. „Nu există să faci copii pentru patrie”, a zis experta și a avertizat că această libertate trebuie protejată.

Dacă declinul natalității va continua la același nivel, populația va scădea, iar societatea n-ar mai funcționa așa ca până acum.

„Multe instituții sociale, de la sistemul de pensii până la cum sunt finanțate sănătatea și educația, au fost construite pe ideea că majoritatea populației e aptă de muncă”, a explicat Bonifazi. Dacă se schimbă aceste condiții, sistemul nu va rezista.

„Dar piața joburilor? Dacă am un număr insuficient de doctori și asistente, cum se întâmplă în Europa de ceva vreme, va trebui să recurg la imigrare”, a continuat demografa. Mai ales că populația e bătrână și va avea nevoie tot mai mult de doctori.

„Ar trebui scris un întreg scenariu pe tema asta. Inteligența artificială necesită, într-adevăr, mai puțini angajați”, a continuat demografa, dar a avertizat că încă nu le putem încredința mașinilor anumite joburi. „Tehnologia poate ajuta la reducerea numărului de doctori sau asistente în spitale, dar numai parțial. Mereu va fi nevoie de contact direct cu pacientul.”

Saraceno e de acord că va fi necesar ca Italia să devină o țară mai atractivă pentru tinerii ei și tinerii din alte țări. „Cum să promovezi dezvoltarea dacă o mare parte dintre tinerii tăi sunt plecați?”, a întrebat ea.

Practic, am deveni, treptat, o țară de bunici și câțiva nepoți. Iar socioloaga spune că îngrijirea bătrânilor va trebui să fie distribuită într-o rețea familială tot mai mică. „Țara noastră nu are suficiente servicii de îngrijire a bătrânilor, așa că îngrijirea lor cade în sarcina familiei. Fie că există sau nu o familie. Nu e de mirare că vin la noi atâția imigranți ca să îngrijească bătrâni.”

Nici măcar contribuția pozitivă a populației străine, care a ajutat Italia de-a lungul anilor, nu va mai fi de ajuns. „Rata fertilității populației străine din Italia e un pic mai mare, dar, în timp, oamenii se vor adapta la societatea în care trăiesc”, a explicat experta. „În ultimii ani s-a tot redus, mai ales din cauza crizelor financiare și a pandemiei.”

O țară care vrea să crească rata natalității ar trebui să ia măsuri. De exemplu, să le ofere părinților mai multe servicii care să-i ajute să împace viața profesională cu viața de familie, dar și să le ofere tuturor copiilor șanse egale. După cum a zis Saraceno, „dacă o persoană știe că societatea din jurul ei investește în copii, indiferent de originea acestora, se simte încurajată să facă copii”.

Evident că, într-o democrație, politicile demografice pot fi doar politici de libertate. Iar declinul nașterilor nu poate deveni un instrument pentru controlarea vieții femeilor. Pe lângă faptul că ar fi nedrept, ar fi și contraproductiv.

„Nu cred că impunerea unor politici de reproducere forțată ar avea efect”, a zis demografa Bonifazi.

De exemplu, politica anti-avort adoptată de guvernul lui Viktor Orban din Ungaria ca să crească natalitatea nu pare să funcționeze. În schimb, Italia ar putea adopta politicile inspirate de țări precum Germania sau Franța (unde numărul locuitorilor e în creștere), care au oferit acces gratuit la grădinițe, au crescut alocația pentru copii și au prelungit concediul de maternitate.

Un alt model de urmat e cel al Suediei, care a experimentat un declin demografic semnificativ în 1990. „Suedia nu a impus direct politici de creștere a natalității, ci a promovat egalitatea de gen și le-a garantat mai multe servicii și structuri femeilor. Așa a ajuns una dintre țările europene cu cea mai mare rată a fertilității în ziua de azi”, a explicat Bonifazi.

După cum a zis experta, totul depinde de resursele investite și abilitatea de estimare a fenomenului, pentru a planifica intervențiile. „Nu există o politică perfectă universală. Trebuie măsurate diverse aspecte și schimbate anumite politici. Și ca să se întâmple asta, trebuie să creștem awareness-ul despre problemă.”

Articolul a apărut inițial în VICE Italia.