Cum e România pentru trupa God Is An Astronaut, care va cânta în deschidere la The Cure

Dacă ești fan post-rock și trăiești în România, sunt mari șanse să-i fi văzut pe God Is An Astronaut în concert. Trupa irlandeză e printre cele mai importante din istoria genului și nu au ocolit România în turneele lor. Sunt o anomalie în sensul ăsta. De multe ori, astfel de artiști ajung pe la noi când se pregătesc să se retragă din activitate. God Is An Astronaut, o trupă cu nouă albume lansate, în peste 17 ani, nu au așteptat până la bătrânețe ca să ne viziteze.

De fapt, ei au cântat în România de mai multe ori. Cam o dată la doi ani. Și acum se pregătesc să o facă din nou, pe 22 iulie la festivalului Rock The City din București. Ei vor deschide show-ul trupei legendare The Cure, alături de The Editors și trupa locală Firma. La o zi după, ei vor băga și în Form Space din Cluj-Napoca. Cu astea două concerte, băieții vor bifa zece apariții în România.

Pentru că sunt abonați la publicul de aici, l-am rugat pe Torsten Kinsella, fondatorul și chitaristul trupei, să-mi povestească ce părere au despre țara noastră:

VICE: Când ați concertat prima oară în România și ce îți amintești de la show?
Torsten Kinsella: Cred că prima oară am venit în 2012. Știu că a fost în clubul Silver Church din București. Îmi amintesc că a fost o locație destul de aparte. Avea un vibe gothic datorită încăperii. Publicul a fost foarte primitor, am avut o reacție bună din partea lor. Oameni care chiar iubesc muzica, așa aș descrie publicul.

Ce te-a surprins cel mai mult la România prima oară când ai venit?
Peisajul pitoresc m-a trimis înapoi în timp. Mi s-a părut că e foarte rural totul. Lipsa autostrăzilor a contribuit la asta. Când am ajuns în București mi s-au părut ciudate cablurile de curent de deasupra. Mi-au dat impresia că seamănă cu niște pânze de păianjen.

Câte concerte ați avut în România până acum și care a fost cel mai memorabil?
Cred că am cântat de opt ori în România din 2012 până în prezent. Fără îndoială cel mai memorabil a fost la Cluj-Napoca, când am cântat într-o parcare subterană uriașă. Mi s-a părut o idee inovatoare, să faci un concert în parcarea unui stadion de fotbal. Pe lângă setting-ul ăsta, echipa de la producție a fost la înălțime și publicul a fost fantastic. Și concertul pe care l-am avut la festivalul Electric Castle a fost o experiență foarte faină.

În România ați cântat la festivaluri mari și în cluburi. Care se potrivește mai bine pentru muzica God Is An Astronaut?
Ambele, dar sunt experiențe diferite. Depinde foarte mult și de partea de producție. Concertele de club sunt mai intime. Asta înseamnă că poți interacționa mai fain cu publicul, majoritatea fiind fanii tăi. Dar și show-urile de la festivaluri se potrivesc pentru muzica noastră. Mai ales dacă au loc în timpul nopții. Cu toată producția și luminile pe care le ai la dispoziție la un festival poți să creezi o experiență larger-than-life. E un spectacol mult mai mare.

Care e cea mai mare diferență dintre primul concert God Is An Astronaut în România și ultimul pe care l-ați avut?
Cu siguranță publicul e mult mai informat. Acum știe exact la ce să se aștepte de la noi. Sunt mult mai interesați de muzica noastră.

Ai reușit să asculți și trupe locale?
Am avut mai multe show-uri împreună cu trupa Am Fost la Munte și Mi-a Plăcut. Sunt foarte buni. Recent au reușit să cânte și la cel mai mare festival de post-rock din Europa, dunk!festival, care are loc în Belgia. Suntem foarte fericiți să vedem că încep să prindă interes și în afara României. Merită din plin.

Ai apucat să încerci ceva și din bucătăria tradițională românească?
La un moment dat eram în căutarea unui hotel prin județul Cluj. Era târziu, pe la ora 11 noaptea. Conduceam printr-o furtună foarte nasoală. Printr-un miracol am găsit cel mai fain loc posibil. Se numește Harmonia Mundi. E un mic castel. Când am ajuns, gazda a fost foarte primitoare și ne-a oferit un fel de mâncare locală foarte delicioasă. Cred că-i zice zacuscă. Am mâncat zacuscă pe pâine de casă.

Voi sunteți din Irlanda, o țară cunoscută și pentru whiskey-ul foarte bun care se face pe insulă. Sunt curios dacă ați încercat și tăria noastră locală. Se numește „pălincă” sau „țuică”. E destul de puternică.
Încercăm să evităm tăriile sau băuturile cu mult alcool când suntem în turneu. Au fost cazuri în trecut când genul ăsta de băut a rezultat în găsirea unor membri din trupă pictați pe față, la metrou. Erau pictați ca niște tigri, deci nu mai bem băuturi cu un conținut ridicat de alcool. În schimb, am încercat berea locală. Tot timpul ne luăm berea cu ursul pe sticlă. Cred că se numește Ursus.

În iulie o să împărțiți scena cu The Cure, la București. Ce înseamnă pentru voi să deschideți show-ul unei trupe atât de importante pentru istoria muzicii?
Suntem onorați să facem parte din line-up-ul ăla. Suntem îndrăgostiți de The Cure și îi ascultăm de când eram adolescenți. Știu că albumul Disintegration ne-a dat pe spate pe mine și pe fratele meu (Niels Kinsella, basistul și cofondatorul trupei) când a apărut. Cu siguranță ne-au influențat muzica într-un fel, chiar dacă poate nu e evident.

Finally, dacă ar fi să descrieți România într-un cuvânt, care ar fi?
Pitoresc.