De ce a ajuns telefonul tău cea mai enervantă chestie din viața ta

Articolul a apărut inițial pe Motherboard.

La începutul săptămânii, mi-am verificat Facebook-ul după câteva zile bune. Aveam 14 notificări, dintre care doar una avea legătură cu profilul meu (un prieten mi-a răspuns la un comentariu). Restul erau notificări despre postări din grupuri în care eram sau apartamente de închiriat, sau notificări despre prieteni care mai urcaseră fotografii sau își actualizaseră status-ul.

Chestia asta cu notificările e relativ nouă, din fericire. Eu nu am primit niciuna dintre notificările astea pe telefon, pentru că le-am dezactivat aproape pe toate.

Cu cât atenția ta este fragmentată și împărțită în zeci de aplicații, acestea compensează prin a-ți solicita și mai mult timp. Notificările nu mai sunt folosite pentru a te anunța de ceva relevant, ci pur și simplu sunt o altă metodă prin care aplicațiile se bat pentru atenția ta.

Se pare că Facebook trimite din ce în ce mai multe notificări irelevante, în special celor care folosesc platforma din ce în ce mai puțin. Alte aplicații sunt și mai țipătoare. De exemplu Duolingo, folosește notificările ca să te certe că nu ai mai folosit aplicația de câteva zile.

Pe iOS 12, Apple încearcă să rezolve asta prin gruparea notificărilor de la aceeași aplicație. Asta te ajută în cazul în care primești mai multe mesaje text de la aceeași persoană, pentru că ocupă mai puțin spațiu. Dar pentru alte aplicații mi se pare cam enervant, deoarece, când ecranul e blocat, nu poți să vezi decât că ai primit mai multe notificări de la diverse aplicații, și nu le poți citi până când nu intri în ele.

Eu am găsit o soluție pentru asta: să-ți dezactivezi notificările push, cel puțin o mare parte dintre ele.

Atât Android, cât și iOS îți permit să dezactivezi notificările pe aplicații, iar eu sugerez să încerci să faci asta pentru majoritatea (noul sistem de notificări de pe iOS 12 îți oferă niște opțiuni de personalizare mai avansate, o schimbare binevenită.)

Acum câteva luni, prietena mea m-a văzut că mă uitam la telefon și s-a îngrozit când a văzut câte notificări aveam. Majoritatea dintre ele erau mailuri, pentru că eu m-am înscris pentru multe newsletters rareori utile, dar mai aveam și Facebook, Instagram, Twitter, mesaje text, alerte cu scoruri din sport și actualizări, alerte cu știri de ultimă oră și multe alte rahaturi. Primeam atât de multe notificări, încât nu mai citeam niciuna. Așa că am început să le triez.

Prima la care am renunțat a fost cea de la Twitter, o platformă pe care oricine de pe acest Pământ poate intra ca să se certe, în orice moment al zilei. După ce mai multe mențiuni aleatorii mi-au stricat seara sau ziua, am decis să dezactivez notificările.

Apoi a urmat Facebook și Instagram, care, în mare, nu sunt urgente. Le-am dezactivat și acum verific aplicațiile când am eu chef, nu când îmi cer atenția. Mi-a plăcut atât de mult liniștea, încât am continuat cu aproape toate aplicațiile.

Pentru mine, cea mai importantă era cea de mail, atât adresa de la job, cât și cea personală. Le-am dezactivat nu pentru că îmi doream să ignor emailurile primite, ci pentru că primeam atât de multe, încât am ajuns să ignor notificările oricum.

S-au făcut o grămadă de studii despre cât de mult se uită o persoană obișnuită la telefon, iar statisticile sunt îngrozitoare, indiferent de rezultate. Apple spune că un iPhone este deblocat de 80 de ori pe zi, în timp ce alte cercetări încadrează activitatea între 46 de deblocări și „2617 touch-uri” pe zi. Eu suspectez că-mi verific telefonul mai des decât vasta majoritate.

În ceea ce privește motivul pentru care m-am simțit confortabil să dezactivez practic orice fel de notificare (motivul și pentru care rareori mi-am scos telefonul de pe silent în ultimii cinci ani), e că știu ce notificări sunt importante. Oricum eu îmi verific mailul din zece în zece minute, nu mai e nevoie să-mi apară constant pe ecranul telefonului blocat, cât timp sunt la sală sau pe stradă. În plus, nu duc lipsa a nu știu câte aplicații care-mi cerșesc atenția, când oricum îmi verific lucrurile de care am nevoie.

Totuși, există și excepții. Mi-am păstrat notificările pentru aplicațiile de chat sau mesaje, pentru că ăsta e scopul suprem al telefonul: să poți vorbi cu prietenii și familia. Am început să experimentez și cu aplicațiile de știri care trimit notificări care un conținut care merită atenționat.

Așa cum zicea, schimbările astea nu au afectat semnificativ cât de mult îmi folosesc telefonul, dar au influențat major felurile în care îl folosesc. Acum folosesc intenționat telefonul. Eu mă folosesc de telefon, în loc să-l las să-mi spună ce să fac sau pe ce să-mi consum atenția. În acest sens, seamănă mai mult cu un computer: eu îmi verific mailurile intenționat, la fel și social media, iar acum pot să citesc un articol sau să mă joc fără să fiu bombardat de notificările push.

Aplicațiile au descoperit că cea mai bună metodă de a-ți atrage atenția e să te bombardeze cu notificări toată ziua, în fiecare zi. Cea mai bună metodă de a-ți recupera atenția e să scapi de toate.