Fotografiile fantomatice ale lui Andrei Baciu par rupte din filmele lui Tarkovski

FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Fotografiile fantomatice ale lui Andrei Baciu par rupte din filmele lui Tarkovski

Povestea acestor fotografii e la milioane de ani lumină de povestea tipului cu chiloții și ministerul.
Răzvan Băltărețu
Bucharest, RO

Notă: Aceste fotografii nu sunt realizate de fostul ministru al Sănătății (pentru câteva ore), este doar o coincidență de nume.


În weekend, toată România s-a preocupat de medicul Andrei Baciu, propus să devină un fel de Superman în Ministerul Sănătății din România. Până la urmă, Baciu a trecut ca un nor prin viețile noastre, timp de câteva ore, într-o după-amiază. Au apărut niște poze cu el în chiloți și guvernul de tehnocrați și-a găsit alt om în locul lui.

Publicitate

Cât timp unele domnișoare de pe Facebook s-au distrat cu petiții, ca să-l scape de problemele cu critica, eu am folosit mijloacele specifice jurnalismului de investigație și am găsit un alt doctor Andrei Baciu. Acesta e fotograf, specializat în literatură și cu fotografii care par să fi ieșit tocmai de la granița depresiilor lui Bacovia cu mahalaua lui Eugen Barbu.

Unul dintre cele mai interesante proiecte ale lui Andrei Baciu este „Viața și întâmplările din jurul podului de la Blejoi‟. S-a plimbat cu camera foto în jurul acestui pod construit în Al Doilea Război Mondial și a fotografiat tot ce a mișcat și a murit pe-acolo, de la câini și oameni, la șine strâmbe de cale ferată.

Am vrut să aflu direct de la sursă cum este să fii aproape ministru, fie și prin nume. Asta și ce a vrut autorul să spună despre podul de la Blejoi.

VICE: Domnule Andrei Baciu, câteva ore ați fost ministru al Sănătății în România, cel puțin cu numele. Cum v-ați descurcat cu popularitatea?
Andrei Baciu: Viață crudă, dar popularitatea a dispărut la fel de subit cum a apărut! Chiar și așa, am petrecut clipe de neuitat, au fost momente de poveste scrise cu litere de aur pe filele istoriei neamului.

Serios, acum, cum a pornit „Viața și întâmplările din jurul podului de la Blejoi‟? Mă uit la fotografiile tale cu acest loc și am senzația că ai deschis o criptă.
Un prieten fotograf a comparat locul, așa cum rezultă din imaginile mele, cu „Groapa‟ lui Eugen Barbu. Mi se pare o comparație bună. Am o listă cu o mulțime de locuri unde mi-ar plăcea să fotografiez. Podul de cale ferată de la Blejoi era de ani buni pe această listă, mai ales că trec de o viață pe el, când merg spre Ploiești. Până într-o după-amiază friguroasă de ianuarie, când am început, în sfârșit, treaba.

Publicitate

Cât ai documentat locul?
Primele fotografii au fost făcute în ianuarie 2014 și probabil am să mai merg acolo de câteva ori. Cred că voi încheia proiectul la anul.

Într-una dintre poze ești într-o casă și în cadrul geamului vezi afară. Ce-i acolo?
Nu era o casă, ci, de fapt, cantonul de lângă calea ferată, vizibil și în alte cadre. Iar oamenii nu erau înăuntru, ci afară, fiecare își vedea de treaba lui. Și nu am intrat în canton, ci am fotografiat prin geamul spart al ușii, în direcția ferestrei din peretele opus. Oricum, oamenii n-au părut deloc deranjați de prezența mea. Sigur, unii dintre ei nici nu m-au văzut, dar pe cei cu care m-am intersectat mi s-a părut cinstit să îi întreb dacă nu îi deranjează că i-am pozat. Doar o doamnă, odată, a negat timid.

Ce proiecte mai pregătești?
Păi, dacă tot a căzut asta cu un minister, ceva, cred că rămân cu fotografia. Proiecte am mai multe, mari și mici. Dacă este să fie, vor fi și se vor ivi la timpul potrivit. Până atunci, îmi permit un: Click aici!

Vezi restul fotografiilor mai jos.