Polițiștii de frontieră din Canada decid ce fel de filme porno intră în țară

O dată la trei luni, Agenția de Servicii Vamale din Canada (CBSA) eliberează o listă cu materiale obscene și discursuri care îndeamnă la ură care au fost blocate pentru a nu intra în țară în ultimele 90 de zile. În timpul primului sfert din 2018, nicio „propagandă care îndeamnă la ură” (termenul oficial dat de CBSA) nu a fost interceptată la porțile de intrare în Canada, ci doar o grămadă de pornografie.

„Standardul de toleranță al comunității” canadiene spune că orice ilustrează sau descrie activități sexuale „cu degradare sau dezumanizare” este obscen. Potrivit instrucțiunilor CBSA asta include lucruri ca sexul cu „durere” sau „violență”. Pe lângă bestialitate, necrofilie, incest și „luarea unei vieți umane pentru placere sexuală”, unele dintre specificațiile pe care Canada nu le permite includ următoarele:

Totul pare destul de clar, dar unele din deciziile raportate de CSBA nu prea au sens la prima vedere. Filmul Taboo Handjobs 2: admisibil. Taboo Handjobs 3: respins. Sau, de ce a fost Daddy I’m a Big Girl Now! interzis, în timp ce Daddy Made me a Mommy a fost ok? Alte titluri permise includ: Don’t Let grandpa Babysit Your Daughter 3, My Niece is my Bae, și Brothers Fucking Their Stepsister 10. În același timp, Exercise in Domination, Bitches of Cruel Intent, și Pain Train (laolaltă cu multe altele) au fost respinse.

„Câteodată o știi când o vezi; în alte dăți habar nu ai la ce te uiți”, a spus pentru VICE Cyndee Todgham Cherniak, avocat pe comercial din Toronto.

Dacă un anumit titlu nu e găsit în baza de date CBSA din materialele respinse anterior, iar un ofițer nu este sigur dacă ceva întrece măsura, îl confiscă și-l dă mai departe la o echipă specializată pentru verificare, a explicat Cherniak.

Polițiștii de frontieră sunt învățați cum să intercepteze „material interzis în toate formele – inclusiv în formă printată, digitală sau video - care poate constitui obscenități, propagandă care îndeamnă la ură sau pornografie cu copii”, a spus pentru VICE Jayden Robertson, purtătorul de cuvânt de la CBSA.

Cam așa arată procesul ăsta în practică:

Cine ia aceste hotărâri? Este cineva la sediul CBSA care-și petrece zilele uitându-se la jeguri confiscate și decide ce e mai greu de digerat pentru cetățeni?

De fapt, chiar da.

„Primul meu job ca ofițer vamal în 1992 a fost să stau în această cameră mică și să mă uit la filme porno”, mi-a zis ofițerul CBSA, acum pensionat, Kelly Sundberg.

Mai exact era un job pentru două persoane, și de dragul promptitudinii treceau prin filme rapid, a explicat Sundberg, care este acum profesor asociat la Mount Royal University în Calgary. Dacă închidea ușa era ca o invitație deschisă la gesturi de uimire brutală și glume proaste, așa că Sundberg s-a asigurat că o ținea deschisă. Ocazional mai lucra cu ofițeri de sex feminin, lucru care, spune el, putea să devină chiar jenant.

După ce se uita la film (sau citea revista, cartea sau benzile desenate manga), ofițerul lua o hotărâre. Dacă el sau ea credea că materialul este obscen, contacta proprietarul sau destinatarul cu motivul pentru care le-a fost confiscată proprietatea.

„Trebuia să scriu acelei persoane o scrisoare stas, Dragă Domnule și Doamnă Smith, pe acestă dată, la ora asta, această casetă a fost confiscată la Poarta de intrare cutare de Ofițerul Jones”, își amintește Sundberg. „Am revizuit conținutul videoclipului respectiv și la minutul 14 si 23 de secunde avea loc o ejaculare extremă pe fața cuiva sub considerentele așa si pe dincolo. Dacă doriți să faceți apel, aveți la dispoziție 30 de zile. – a fost o singură dată când cineva nu a fost de acord cu decizia.”

PIU este responsabil de desfășurarea politicii și procesului referitor la obscenități și propaganda care îndeamnă la ură pe lângă revizuirea materialelor suspecte trimise din toată Canada, spune Robertson, purtătorul de cuvânt al CBSA. Ofițerii PIU sunt instruiți în mod specific ca să determine ce este obscen sau îndeamnă la ură „prin revizuirea materialelor în totalitate, ținând cont de factori precum calitatea artistică, literară, istorică sau altele”.

Detaliile astea pot face diferența între câștigul sau pierderea unei solicitări. Când serviciile vamale canadiene au oprit cele trei volume ale romanului grafic Lost Girls (de la The Watchmen al lui Alan Moore) pentru a nu intra în țară în 2006, editorul s-a luptat și a câștigat.

În descoperirile lui de atunci, Shawn Ewart de la Departamentul de Importuri Interzise al CBSA a ajuns la concluzia că deși materialul conținea scene de incest și bestialitate – ambii indicatori de obscenitate după regulile CBSA – aceste imagini erau „necesare unui scop artistic și literar mai larg”. Sexul sub limita legală de vârstă din carte a fost considerat că „are un scop legitim în legătură cu arta și cu povestea detaliată despre trezirea sexualității și dezvoltarea celor trei personaje feminine principale.”

Ca rezultat, s-a decis că Lost Girls nu conținea obscenități sau pornografie cu copii.

Să afli ce este tolerabil în comunitatea canadiană înseamnă să iei în considerare un spectru mai larg de decizii trecute. Deși sunt mai puțin detaliate acum, Ontario Film Review Board au arătat niște reguli incredibil de specifice în materie de obscenități în trecut.

Scene care includ „reacții adverse fizice sau verbale după inserarea obiectelor străine (cum ar fi dildouri) sau anexe (fisting) în cavitățile corporale (ex: vagin sau anus)” nu vor fi aprobate pentru lansare, a hotărât comisia în 2003.

„Fistingul se întâmplă când o persoană are toate cele cinci degete, inclusiv încheieturile, în interiorul unei cavități corporale”, a explicat comisia.

Sundberg știe prea bine toate ascunzișurile a, ei bine, aproape tot ce-ți poți imagina și câteva pe care probabil că nu ai cum. A zis că aprobările și respingerile țin până la urmă de discreția individuală a ofițerului.

„A trebuit să mă așez și să-l întreb Ei bine, tipul și-a băgat toată mâna acolo sau poate doar vreo patru degete?”, a zis Sundberg. „Apoi trebuie să te uiți din nou ca să te asiguri că ai văzut bine. Imaginează-ți, jobul meu când eram tânăr a fost să urmăresc acele reguli, să ma uit la filme porno și apoi să le scriu Domnului si Doamnei Jones, carora li s-a sechestrat materialul de un polițist de la aeroport când se întorceau din vacanța petrecută la Las Vegas sau ceva de genul, că după cum spune convenția D, etc, reiese că mâna unui bărbat pare să fie introdusă în cavitatea anală, care este contrar a…. ăsta a fost jobul meu, șase luni din viață. Nu-mi venea să cred.”

Bineînțeles, lucrurile s-au schimbat cumva de-a lungul anilor. Oamenii încă se mai uită la filme porno pe DVD, dar o mare parte din chestiile nasoale se mai găsesc și pe laptopurile turiștilor. Procesul de revizuire a devenit mult mai centralizat de asemenea, cu ofițeri specializați în Montreal, Toronto și Vancouver. Și deși încă interceptează filme pentru adulți la graniță, CBSA e mai preocupat zilele astea cu lucrurile cu adevărat nocive, cum ar fi discursurile pline de ură sau pornografie infantilă.

Pe partea asta, Sundberg spune că nu-l mai șochează absolut nimic:

„Aș putea spune că după ce am văzut atât de multă pornografie ca tânăr ofițer vamal pentru mine nu mai are niciun farmec. Am văzut tot ce era de văzut.”

Articolul a apărut inițial pe VICE CA.