Cum mi-am reparat singur MacBook-ul

Computerul meu - un MacBook Pro Retina de la finalul lui 2012 - încă funcționează extraordinar de bine. Singura problemă: bateria nu mai e bună. Mi-am petrecut aproximativ 80 la sută din anul trecut încercând să găsesc o priză, fiindcă altfel laptopul meu nu merge fără curent și atunci care ar mai fi rostul de a avea unul?

Port mereu cu mine cablul de alimentare în geantă. Am nevoie de un computer care funcționează fără fir.

În afara problemei cu alimentarea, laptopul meu funcționează perfect, deci în loc să-l înlocuiesc cu unul nou, am decis să-i schimb bateria.

Problema: Apple nu prea oferă suport clienților - la telefon sau în magazin - pentru probleme de hardware, dacă nu mai este în garanție (evident nu mai e cazul meu) sau vor să le plătești foarte mulți bani ca să ți-l repare ei (mi s-a făcut o cotație de aproximativ 1 400 lei, doar ca să-mi schimbe bateria). Își construiesc produsele aproape imposibil de desfăcut, componentele sunt sudate unele de altele și sunt cunoscuți că sunt împotriva magazinelor de reparații individuale. Așa a fost și cazul când au încercat (și au eșuat) să dea în judecată proprietarul unei afaceri mici din Norvegia pentru că a reparat iPhone-uri fără să aibă autorizație. Luna trecută, CEO-ul Tim Cook a dat vina pe profitul slab al companiei fiindcă mai mulți oameni au ales să-și schimbe bateria în loc să cumpere un nou telefon.

Din motive lesne de înțeles, asta mă scoate din sărite.

Mai rău, politica asta este în defavoarea planetei, a mea și a timpului meu liber.

Conform celor de la Apple, MacBook-ul meu a generat în jur de 540 de kilograme de gaze cu efect de seră, multe dintre ele în timpul producției. Britanicul de rând contribuie momentan cu aproximativ 6,2 tone de CO2 pe an; americanii ajung la 16,22 de tone. Dacă vrei să oprești creșterea temperaturilor cu 2 grade (chiar dacă reușești, lucrurile nu arată oricum prea promițător), trebuie să reduci emisiile anuale la mai puțin de două tone de persoană. Dacă mi-aș cumpăra un nou laptop asta ar însemna un sfert din cantitatea permisă anual. Cu toate astea, Apple încă luptă cu eforturile Statelor Unite de a forța companiile să ofere mai multe informații clienților despre cum să-și repare singuri produsele.

Din fericire, sunt mai multe companii online dispuse să te ajute. Vând kit-uri cu o nouă baterie și toate uneltele necesare să o pui în Mac-ul tău. Cu toate astea, nu este încă foarte clar cât de greu este procesul în sine. Specificațiile „Fii fără frică! Kit-ul nostru îți oferă toate uneltele de care ai nevoie” și „Dificultate: Dificil!” transmit mesaje amestecate, dar merită banii pe care îi economisesc.

Cu kit-ul în mână, îmi pun ochelarii de protecție, mănușile de latex și încep să-mi dezmembrez laptopul. În instrucțiuni scria clar că Apple a plasat bateria cât mai adânc cu putință în computer. Trebuie să scot boxele, hard-ul și mai multe componente pe care nu le știu, până să ajung la ea, apoi trebuie să pun înapoi totul, acolo unde au fost inițial.

Ca să fac asta, am mai multe șurubelnițe, pensete și unelte pe care nu le-am mai văzut până acum. Odată ce am desfăcut laptopul, observ că este plin de praf și nisip. Lucrurile arată în regulă.

Trebuie să-mi notez mai multe șuruburi micuțe și să le pun în ordine ca să-mi pot reasambla laptopul la final. Este complicat, dar posibil. Încep să-mi fac griji când folosesc un lichid similar cu acetona ca să dizolv lipiciul care ține părțile bateriei împreună.

Odată cu fiecare bucată pe care o scot și cu fiecare cablu microscopic pe care-l trag, cu atât simt mai mult că fut totul. În mod egal, cu cât înaintez, îmi dau seama că nu mai are rost să dau înapoi.

De ce mă temeam mai tare se întâmplă: un șurub care ține bateria nu vrea să se slăbească. Cu cât încerc mai mult, observ că șurubelnița începe să distrugă capul șurubului. Realizez că nu am făcut un backup pe computer și simt cum mă ia amețeala și transpir de panică. Dacă continui să forțez șurubul, risc să-l stric pentru totdeauna. Cum am înaintat atât de mult, singurul lucru pe care îl mai am de făcut este să merg înainte, orbește.

Până la urmă decid să sun la relații cu clienții la Apple și să recunosc totul: încerc să-mi schimb bateria și am nevoie de ajutor. Femeia de la telefon evită să-mi răspundă. Îmi spune că laptopul meu fiind așa de vechi nu mai am nevoie de suport telefonic. Conversația a fost după cum urmează:

„Nu recomandăm să faci asta. Nu știu cine ți-a vândut kit-ul, dacă l-ai luat de la Apple sau…”

„Nu, l-am luat de la o companie diferită. De fapt nu prea poți cumpăra așa ceva de la Apple, nu?”

„Așa este. Dacă te duci la un furnizor sau la un service autorizat, te pot ajuta ei cu tot procesul.”

„Da, dar fix asta încerc eu să evit.”

„Da.”

Face o pauză.

„Îmi imaginez că sunt foarte multe șuruburi până să ajungi la baterie.”

„Da, cel puțin 20.”

Urmează altă pauză. Sunt aproape sigur că mă va refuza. Dar surprinzător, continuă pe un ton mai prietenos:

„Dacă aș fi în locul tău, aș apela la un prieten care se pricepe la asta, la un magazin tehnic sau poate un alt service de reparații.”

„Deci, ca client Apple, nu pot să primesc suport tehnic pentru produsele furnizate de voi?”

„Nu. Sau de fapt da, poți primi suport tehnic, dar nu ca să-ți faci singur reparațiile care ar trebui făcute de un profesionist. MacBook Pro pe care îl ai tu are o baterie incorporată cu care trebuie să fii foarte atent, fiindcă îți va afecta garanția. Dar dacă laptopul este atât de vechi… probabil că aș face și eu singură treaba. De ce nu? Cel mai bun lucru care se poate întâmpla este să oferi o nouă viață unui computer mai vechi.”

„Da, exact.”

„Poate poți găsi ajutor pe forumurile online. De obicei găsești cele mai bune sfaturi în astfel de locuri.”

Doamna de la Apple îmi urează succes și se oferă să-mi trimită câteva articole care m-ar putea ajuta. Inspirat de binecuvântarea ei neașteptată, îi urmez sfatul și intru pe forumurile site-ului de unde mi-am cumpărat bateria. O postare recomandă să folosești un elastic din cauciuc între șurub și șurubelniță ca să prindă mai bine. Funcționează.

În sfârșit dau ochii cu vechea baterie.

După ce-mi recapăt încrederea, îmi reasamblez Mac-ul. Până termin, vine noaptea - tot procesul a durat în jur de opt ore. Simt cum îmi bate tare inima în timp ce apăs pe butonul de pornire.

Niciodată nu am fost mai fericit să văd un logo Apple. Laptopul meu funcționează fără curent din sursă externă. Am scăpat de cablul de alimentare acum că am o baterie nouă.

Deci: ar trebui să-ți repari singur computerul Apple? Dacă mai este încă în garanție, clar nu. Dacă nu: poate. Câteodată este extrem de dificil și trebuie să urmezi fiecare pas cu multă grijă. Dar nu aș spune că este chiar greu. Tot ce faci este să urmezi niște instrucțiuni. Nu știu dacă am avut pur și simplu noroc că nu mi-am stricat computerul sau dacă trebuie să fii ghinionist să rupi ceva. Tot ce știu este că mi-a luat cel puțin o zi întreagă de muncă ca să fac asta.

La câteva zile după ce mi-am înlocuit bateria, am observat ceva supărător: lipiciul care trebuia să țină bateria nouă la locul ei, nu pare să mai funcționeze. Dacă zdruncin computerul, pot auzi sunete ca și cum ceva se mișcă în interior. Sun la companie. Îmi promit că-mi vor trimite un nou adeziv. O baterie care nu se ține prea bine nu ar trebui să fie periculoasă, spun ei, dar ca să fiu sigur mai bine refac tot procesul ca să mă asigur că de data asta bateria va sta lipită. S-o creadă ei!

Articolul a apărut inițial pe VICE SE.