De ce vor jihadiștii să ucidă

Sâmbătă noapte, șapte persoane au fost ucise cu brutalitate într-un atac jihadist pe London Bridge și în Borough Market. Multe altele au fost rănite grav. E al treilea atac terorist în Marea Britanie în tot atâtea luni.

Lucrurile trebuie să se schimbe, a zis prim-ministrul britanic Theresa May în dimineața de după măcel. May are dreptate. Doar că a regurgitat un discurs mai vechi: „Deși atacurile recente nu sunt conectate prin rețele comune, sunt conectate într-un sens important. Sunt legate de ideologia malefică a extremismului islamist care promovează ura, diviziunea și sectarianismul."

„Înfrângerea acestei ideologii e una dintre cele mai mari provocări ale vremurilor noastre", a continuat ea și a adăugat că „o vom înfrânge când vom îndepărta mințile oamenilor de această violență și îi vom face să înțeleagă că valorile noastre britanice pluraliste sunt superioare oricărei ideologii promovate de suporterii urii."

May are dreptate când spune că valorile pluraliste, britanice sau nu, sunt superioare urii. Dar centrul focal al discursului ei a fost greșit. Extremismul nu a condus o dubiță printre civilii nevinovați pe London Bridge și nici n-a înfipt cuțite în oameni pe Borough Market: trei bărbați, cărora nu le știm încă numele, au făcut asta; niște bărbați care n-au fost opriți de un mesaj împotriva extremismului, ci de poliția armată.

Relația dintre violența extremă și ideologie nu e atât de directă precum sugerează May. Ideologia dă formă unor crize și dureri personale și justifică violențele. Deci nu putem nega importanța ei cauzală. Dar nu ideologia în sine cauzează violență. Pentru comiterea de violențe letale e nevoie de agenți competenți care își doresc și sunt pregătiți să facă asta.

May are dreptate și când insistă că trebuie să luptăm împotriva ideologiei extremismului: ideologiile pline de ură trebuie repudiate și dezvăluite. Dar asta nu va opri atacurile jihadiste deoarece cauzele acestor atacuri nu pot fi simplificate sau reduse la o ideologie.

Atacurile jihadiste au loc în primul rând pentru că atacatorii vor să ucidă și să moară. Așa cum argumentează Olivier Roy în cartea lui, Jihadul și Moartea, acesta e mesajul acțiunilor lor, răspândit în toate discursurile jihadiste. Dar pentru că atacatorii folosesc retorica religiei ca să-și justifice atacurile și strigă „Allahu Akbar" când le comit, nu se vorbește aproape deloc despre acest lucru și toate conversațiile se concentrează pe rolul Islamului în aceste atacuri. Nu se spune niciodată că dorința de moarte a atacatorilor, dorința lor de a ucide și de a muri precedă, invariabil, expunerea la ideologia jihadistă.

Altfel spus, dorința de a ucide și de a muri îi împinge pe potențialii jihadiști către jihadism, și nu invers. Trebuie să înțelegem mai bine această dorință și ce o provoacă, dar May și guvernul ei nu par prea interesați de asta.

În ultimele 18 luni, ISIS a pierdut regiuni mari din teritoriu și a ajuns o umbră a armatei care era. Dar a lăsat în urmă o moștenire fatală: justificarea unor violențe criminale pe străzile din Occident. Unii au reacționat deja la asta și probabil le vor urma și alții exemplul. Dar justificarea deja există și o cunoaștem cu toții. Nu poate fi ștearsă din memoria colectivă. Iar discursurile împotriva extremismului islamist nu-i va opri pe potențialii jihadiști să comită crime în numele ei.

Și să fie clar. După cum a spus, în mai multe rânduri, expertul în terorism Peter Neumann, nimeni nu e radicalizat pentru că a dat întâmplător peste un conținut extremist online și a fost spălat pe creier. Dimpotrivă, oamenii caută intenționat conținut extremist ca să devină radicalizați, pentru că își doresc să fie radicalizați, ca să aibă permisiunea să se piardă pe ei înșiși în favoarea unei cauze violente, să primească permisiunea de a ucide. În cuvintele lui Roy: „Jihadiștii nu comit violențe pentru că au citit texte sacre… Nu devin radicali pentru că au interpretat greșit textele sau pentru că au fost manipulați. Sunt radicali pentru că asta își doresc, pentru că numai radicalismul îi atrage." Iar motivul de bază al acestei atracții e că funcționează ca o supapă pentru tulburările de care suferă și ura lor de sine, conform lui Roy.

Niciun guvern nu poate face foarte multe lucruri ca să deraieze amăgirile unor tineri musulmani dezafectați, plini de ură de sine, în căutarea unei cauze. Provocarea mai imediată e stoparea comploturilor jihadiste. Și nu va fi ușor. E nevoie de multe forțe de securitate, servicii de informații mai bune și niște noroc. Va fi nevoie să le creștem încrederea în noi comunităților din care provin teroriștii. Concentrarea pe consevatorismul religios islamic nu ajută la nimic.

@simonrcottee