Cum sună cea mai bună muzică din filmele românești făcute în comunism

Îți mai aduci aminte de Daniela Gyorfi? Era o tipă care făcea ture pe la televiziuni ca să-o bage cineva în seamă, așa cum fac azi influencerii pe la petrecerile unde se dau chestii pe gratis. Acum tipa face cea mai nasoală formă de manele ca să facă rost de cash. Dar ai fi surprins să afli că tipa chiar are o piesă foarte faină. Se numește „Dalailama", a ieșit în 1994 și e un synth pop corect. Ascult-o dacă nu mă crezi:

Altă treabă decât ce face acum, aia-i clar. Și motivul principal pentru care sună așa bine e datorită producției semnate de Adrian Enescu, unul dintre cei mai importanți oameni din istoria muzicii românești. A reintrat în vizorul publicului după ce „Plopii Impari", de la Grupul Stereo, a fost pe coloana sonoră a serialului Comrade Detective. Asta pe lângă faptul că în august a apărut și cartea Adrian Enescu 4Ever, o colecție de interviuri, recenzii, tot felul de chestii mișto despre compozitor. Dacă nu știi nimic despre el, e o introducere foarte bună.

Pe lângă faptul că a ajutat o tonă de artiști din muzica autohtonă, Adrian Enescu a fost și un compozitor prolific de muzică de film. Omul a făcut muzică pentru peste 50 de filme din 1973 și până în 2016, când a decedat. Știu, e un număr intimidant, dar merită să arunci o ureche peste OST-urile lui. Dacă nu știi de unde să începi, uite aici o scurtă listă cu alea esențiale și cât se poate de eclectice de înainte de Revoluție:

Piesa asta are peste 11 minute, ceea ce pare mult, dar se întâmplă atâtea lucruri aici că nu-ți dai seama cum trece timpul. Asta e cea mai „complicată" piesă din lista asta, ceea ce dovedește faptul că omul nu se pricepea doar la electro-pop. Era un muzician în adevăratul sens al cuvântului. Ar fi putut să facă și manele dacă voia. Îți imaginezi cum ar fi sunat un duet Adrian Enescu cu Adrian Minune? Valoare.

E un exemplu perfect de piesă care merge oricând și oriunde, în fundalul oricărui film, cât timp vorbim despre un film foarte fucked up. E pe coloana sonoră a filmului „Pas în doi", dar la fel de bine ar putea să fie pe coloana sonoră de la Twin Peaks. E în egală măsură înfricoșătoare și suprarealistă. E pentru milițianul Cooper.

Recunosc, habar nu aveam ce înseamnă „ciuleandra" înainte să caut cuvântul în dicționar. Pentru mine suna ca partea inferioară a unei rochii cu țurțuri. Gen, „vezi, femeie, că ți-ai prins ciuleandra-n roata de la tractor."

Mare mi-a fost mirarea când am aflat că de fapt e un dans popular din Muntenia cu un ritm accelerat. Și mai mare mi-a fost mirarea când am ascultat piesa asta, care nu e deloc ce m-am așteptat să fie. O să înțelegi ce vreau să spun după ce-i dai play.

Sergiu Nicolaescu în rolul unui boxer? Cred că și Conor McGregor l-ar fi făcut praf. Înțeleg că e un personaj, dar omul nu are față de boxer. În primul rând, e chipeș. Nici un om frumos nu s-ar băga în sportul ăsta, din motive evidente. În al doilea rând, la cât a plecat capul în fața Partidului Comunist, e safe to say că nu stă bine nici la capitolul coaie. Dar nu lăsa moaca lui să-ți distragă atenția de la cât de faină-i piesa.

Nu, nu e un cover după Dan Ciotoi și formația Generic. E ceva mult mai bun. Se potrivește perfect cu atmosfera din film. Un film pe care dacă nu l-ai văzut, îți recomand să o faci doar dacă vrei să impresionezi studente de la UNATC. Dacă și dai de una pe care o cheamă Adela, te-ai scos. Ai norocul scris în frunte.

Piesa asta e cu mult peste „Wake Me Up When September Ends" sau tot ce a scos artista September, dacă e până acolo. Îți garantez că nu o să poți să-ți scoți cuvântul „septembrie" din cap după ce asculți piesa asta. Dar e ok, pentru că acum intrăm în luna despre care lălăiesc oamenii pe coloana sonoră. E gata vara și toate alea, dar parcă piesa asta îmi dă speranțe pentru ce urmează. Poate o să trecem cu bine și peste criza cu Coreea de Nord. Poate.

E atâta tristețe în clapele alea, să-mi bag piciorul. Nu ajută nici slide-show-ul cu oameni care stau și se uită în gol, de parcă au realizat că Halep nu o să câștige niciodată un turneu de Grand Slam. Nu știu despre ce e vorba în film, dar dacă mă iau după titlu și perioada în care a fost lansat, mă gândesc că e despre trezitul dis-de-dimineață să prinzi loc în față la coada pentru lapte și carne.

Dacă vrei sintetizatoare, aici ai destule. O să te saturi. E o piesă care ar sta bine în discografia oricărei trupe de prog rock din anii '70. Alea britanice. Nu ca single, dar un intro sau outro pe acolo, de ce nu?

Încerc să-mi dau seama ce a vrut să zică scenaristul când a botezat filmul ăsta. Adică un personaj va muri pentru că e rănit de dragostea de viață? Deci iubește viața, dar l-a rănit, așa că moare. Sau moare pentru că a fost rănit de dragostea lui de viață? Și-a făcut-o cu mâna lui, gen. Atunci s-a sinucis, pana mea. Nu mai înțeleg nimic. Măcar piesa e excelentă. Îmi aduce aminte de Tangerine Dream, deci dacă-ți plac germanii, sigur o să fie pe placul tău și coloana sonoră.

O piesă mult mai ANTRENANTĂ. Te-ai prins? Pentru că e un film despre sport. Ha-ha-hadiolume.