Ce am învățat despre cum să fii rocker în România din tricourile lui Remus Cernea

Am auzit toată viața că românul se crede expert în orice, dar nu eram convins până când v-ați apucat să comentați fesul lui Dacian Cioloș. Fain am ajuns. Ciorapii lui Kovesi și fesul lui Cioloș. Țara arde și baba e intern la Vogue. Dragnea are o vilă care bate spre Casa Poporului pe care ar putea să și-o umple cu fesuri de 40 de euro. Totul ține de perspectivă.

Toată discuția din jurul fesului fostului premier m-a făcut să-mi dau seama că oamenii chiar pun preț pe ce poartă un politician. Ceea ce m-a dus cu gândul la Remus Cernea, omul poporului care o arde de ani de zile într-un tricou și sacou. El nu e la patru ace ca mainstream-ul. Se îmbracă mult mai lejer. Apreciez asta. Mai ales atunci când poartă tricouri cu trupe. Mă regăsesc.

Din păcate, gusturile lui Remus Cernea în materie de muzică nu-s chiar ce-ai asculta vineri în Control. Are plete, deci știm clar că e rocker. Foarte bine. Probabil a petrecut multe nopți la rockotecă, cu o halbă în față, la o masă pe care era o pentagramă făcută cu cheia de un tip cunoscut și sub numele de Necro Abyssmal Feroce. Și la fel ca orice rocker care se respectă, Remus Cernea își promovează cu mândrie preferințele muzicale pe tricouri.

Am fost rocker, înțeleg stilul de viață. M-am gândit că dacă tot vorbim despre vestimentația politicienilor, cred că e foarte important să discutăm și despre trupele de pe tricourile lui Remus Cernea, care-ți fac un fel de mică istorie a genurilor de rock ascultate în România:

Am fost foarte surprins să-l văd pe Remus Cernea că poartă un tricou cu God Is An Astronaut. Pentru că nu e o trupă de metal. E post-rock. Și după cum o să vezi mai departe, trupa asta nu prea se potrivește în peisajul general. Sunt mai mulți rockeri care ascultă post-rock, pentru că la un moment dat îți dai seama că e o prostie să tot asculți aceleași cinci piese despre sodomizarea nopții.

God Is An Astronaut e o trupă foarte faină, dar care nu prea se potrivește în trenulețul politicianului. Deci rămân doar două opțiuni: 1. tipul s-a săturat să asculte piese despre sodomizarea nopții sau 2. și-a luat un tricou cu care poate enerva lejer Coaliția Pentru Familie. Îți dai seama ce spume fac la gură ăia când citesc că Doamne-Doamne e un astronaut? Frumos, subtil. În ambele cazuri, Cernea are respectul meu.

O trupă foarte entry-level. Toată lumea știe de ei. E normal să se afle în garderoba lui Cernea. Britanicii au avut tot timpul materiale cu mesaje sociale și politice. Cele mai cunoscute sunt Animals, un album concept inspirat din Ferma Animalelor de Orwell, și The Wall, unde găsești piesa aia despre cum educația din școli suge.

Plus că e o trupă ultra-celebră, ceea ce ajută la popularitate. Întotdeauna cu ochii pe electorat. Sunt sigur că există câțiva oameni care apreciază treaba asta. Dacă Remus ascultă Pink Floyd, automat trebuie respectat. Asta cu toate că muzica celor de la Pink Floyd e la fel de omniprezentă ca aia de la Bruno Mars. Dar cine ar vota pe cineva cu un tricou Bruno Mars?

John Lennon a fost un mare om. Fostul membru al trupei Beatles e cunoscut pentru faptul că a fost un pacifist și activist împotriva războiului din Vietnam. A iubit atât de mult lumea asta încât a primit un glonț pentru efort. E tipul care a scris „Imagine”, imnul tuturor hipioților care visează la o lume mai spartă și „Working Class Hero”, despre un erou mai puțin cunoscut: muncitorul de la bandă. Ăla-i un film Marvel care trebuie făcut.

John Lennon e un model de urmat pentru orice politician. Sau mai bine nu. Lumea uită de faptul că acest Iisus look-alike care a fost asasinat pentru păcatele noastre era și un mic Hitler. John Lennon și-a terorizat nevasta în repetate rânduri. Îi și dădea o mamă de bătaie când nu-i venea inspirația. Așa făcea și cu fiul lui. Eu nu aș purta un tricou cu el, asta-i clar.

De fiecare dată când aud cuvintele „hard rock super group” îmi vine să vomit. Nu am auzit niciodată ceva interesant de la un „super group”, mai ales dacă vorbim despre hard rock. Toți oamenii ăștia „talentați” se adună într-o cameră și încearcă să creeze ceva special. Un pic de magie. Degeaba. De cele mai multe ori iese o muzică foarte banală, care sună bine, câteodată, dar incredibil de banală.

Tot ce trebuie să știi de la Mr. Big e că au scos piesa aia în care au dat naștere curentului de boy bands. E atât de nasoală încât și o bătaie de la John Lennon ar fi mai tolerabilă. Dacă nu era Mr. Big, nu am fi avut niciodată Backstreet Boys sau alte labe. Vezi de ce nu ar trebui să existe super căcaturi?

Folk metal-ul e cel mai apropiat gen de muzică metal față de manele. În sensul că în ambele găsim cel puțin un acordeonist pe scenă. Muzicienii folosesc tot felul de instrumente tradiționale. Ai flaute, cimpoaie sau hurdy-gurdy, un instrument cu un nume atât de adorabil încât vrei să-i faci un culcuș și să-l mângâi din când în când. Versurile sunt despre povești din folclor și sunt cântate într-o limbă pe care nu o mai folosește nimeni. Merită să mergi la un concert de folk metal ca să-i vezi pe metaliști cum se chinuie să pronunțe cuvintele.

Eluveitie e o trupă din Elveția care cântă despre celți și triburile galice. Sunt destul de cunoscuți în rândul fanilor de folk metal. Nu e o trupă chiar atât de obscură. Din păcate, mai toate albumele lor sună la fel, deci nu-s foarte buni. Dar e o diferență mare între ei și Mr. Big, deci bravo, Remus.

Remus Cernea are mai multe obiecte de merch cu Lacrimosa. Aici poartă triumfător un tricou în Parlament, dar l-am văzut și cu un hanorac pe care apare logo-ul duo-ului german. Probabil e trupa preferată a politicianului. Cam ciudată alegerea. Lacrimosa e una dintre cele mai importante trupe din rândul fanilor de gothic metal sau gothic rock. Poți să ghicești cum arată? Asta se întâmplă când vrei să fii un vampir și un motociclist macho în același timp.

Cea mai tare chestie la Lacrimosa e că au un album care se numește Elodia, un nume atât de important pentru pop culture-ul din România. În rest, nu e nimic interesant la ei.

Băi, oricât de bun ai fi, tot o dai în bară la un moment dat. Cam asta-i povestea trupei Nightingale, cel mai slab proiect din cariera lui Dan Swano, un nume important în scena de metal din Suedia. A fost implicat în trupe faine precum Bloodbath sau Edge of Sanity. Deci nu-mi pot explica de ce a scos jegul ăsta de melodic metal, care-i la modul obiectiv cel mai nasol gen de metal.

Poate că lui Remus nu-i place neapărat trupa. Poate că i-a plăcut mult design-ul tricoului. E cam greu să-mi dau seama. E tot acoperit de sacou. Bine că există internet. E ceva persoană misterioasă cu gluga pe cap care cântă la vioară într-un câmp pe timp de noapte. Câte clișee aici. E praf și design-ul. O altă alegere nasoală din partea politicianului.

Remus e foarte mândru de tricoul ăsta. Nu ar trebui să fie. Apocalyptica e o glumă chiar și pentru cei mai TRV metaliști. Chiar nu știu de ce mai există o trupă care a devenit faimoasă după ce a reinterpretat niște piese de la Metallica la violoncel, un instrument care e la fel de metal ca un depozit de tampoane.

Apocalyptica are succes, la fel cum are și Ed Sheeran, dacă înțelegi ce vreau să zic. Cineva tot îi ascultă, dar să-mi bag piciorul dacă am întâlnit vreodată un fan al finlandezilor. Ori nimeni nu recunoaște asta, ori se ascund foarte bine. Ce-i drept, nici nu prea o ard cu oameni care se freacă de mormântul lui Mozart. Un alt mare minus pentru Remus, care ascultă gothic, symphonic, melodic și mai tot ce-i rău din metal. Și-a pierdut toată credibilitatea. Sau cel puțin asta am crezut până am dat de cel mai fain tricou pe care l-a purtat:

Știi cum unii membri dintr-o trupă poartă tricouri cu propria formație? Da, chiar se întâmplă asta. Nu ai cum să înțelegi dacă nu ești din scenă. Uite că Remus e metalist până la sânge. El se îmbracă cu propriul „fățău”. TRV FOREVERMORE! \m/