România, țara care l-a luat pe NU în brațe și unde toată lumea se bate cu toată lumea

Ilustrație: Vasile

„Băsiști” contra „anti-băsiști”, băsiști între ei și anti-băsiști între ei, Victor Ponta versus Crin Antonescu și Ponta și Antonescu versus Băsescu, Pora versus Gâdea și Turcescu versus Badea și invers, Tismăneanu versus Mircea Toma și vice versa; cam așa arată România în 2014: scindată în două tabere care la rândul lor au bătălii interne pentru putere sau ideologie în cazul puținilor intelectuali pe care îi avem. Dacă încerci să fii obiectiv, să privești de pe margine și să-ți dai cu părerea despre una sau alta, ești catalogat imediat: „băsist” sau “anti-băsist”. Altă variantă nici că mai există.

Dacă te uiți la antene realizezi ca Băsescu e de vină: trenurile întârzie din cauza lui, DNA-ul e condus de el politic, Ponta și Crin se ceartă că și-a băgat Băse coada, inundațiile și înzăpezirile tot din cauza lui au loc. Dacă te uiți la B1 sau la Nașul, vezi analiști care dau în Ponta și Crin. Nu mai există un dialog constructiv în societate, chit că asculți politicieni (asta în cazul în care îi mai ascultă cineva), reprezentanți ai societății civile, technocrați sau experți. Toată lumea e nervoasă pe toată lumea. Unii iubesc maidanezii, alții vor să-i eutanasieze, unii cu Roșia Montană, alții cu dezvoltarea economică. În România nu mai există cale de mijloc, ori e albă, ori e neagră. Nu mai există soluții: băsist sau anti-băsist.

Toate astea se întâmplă într-o societate românească construită pe negativism. Cum spunea Petre Barbu: „Nu se poate! Nu există fonduri alocate pentru acest proiect. Nu ştiu! Nu avem bani. Nu eşti omul potrivit. Nu mai sunt locuri. Nu mă interesează. Nu votez. Nu vreau. Nu este momentul. Nu ne trebuie. Nu ieşim în stradă…..Cu un NU rostit patetic, ne acoperim sărăcia, limitele, indolenţa şi laşităţile.” Probabil Romania suferă de hedonofobie si de de tulburare de stress post-traumatică după 50 de ani de comunism și 24 de ani de tranziție haotică, în care nu și-a respectat trecutul, istoria și valorile anti-comuniste (Legea lustrației a fost aprobată la 20 de ani după Revoluție). Pe lângă românii care îl iau pe NU in brațe, mai sunt si românii lui Dan Puric, excepționali, dar amărâți și ghinioniști. Un fel de ciobănei din Miorița. Românii cu genul de discurs „avem cele mai mari calități, însă avem un ghinion istoric.

Din păcate 40% din populatie e analfabetă, conform unui sondaj, fiind cel mai scăzut procent din ultimele trei sferturi de veac ale României. Clasă noastră politică se simte bine și linistită, iar cu acest electorat de 40% analfabet, nu-i așa, se guvernează ușor. Parcă e un paradox tipic românesc: o țara europeană cu 40% analfabetism. Pe nimeni pare că nu deranjează asta, dar suntem europeni!

România a fost paradoxală mai tot timpul de-a lungul istoriei sale. Luați texte scrise de Maiorescu sau Caragiale și până în prezent la Paler, Boia sau Djuvara și o să vedeți că România nu s-a schimbat deloc. Am scris și anul trecut despre asta și despre diferență între țara noastră și celelalte state est-europene. Comparația mă fascinează. Încerc să înțeleg DE CE? există diferențe în Estul Europei, între zona Balcani și celelalte țări gen Ungaria sau Polonia. De la cultură și istorie se trage. Probabil una dintre cauze a fost dominația Imperiului Otoman în zonă, care a schimbat multe la nivelul funcționării unei societăți. Un fost ministru de finanțe în Grecia spunea că de aceea Sud-Estul Europei e mai sărac: „Corruption and cheating became a way of life under the 400 year rule of the Muslim conquerors.”  Probabil și Renașterea, care a ajuns târziu în Balcani, poate și faptul că suntem ortodocși, mai înclinați spre emoțional și mistic, nu prea productivi în construcția unei democrații durabile a constitutit o cauza a nivelului slab de dezvoltare. Deci cultura și istoria au o amprentă mare asupra a ceea ce este azi România: o țara divizată în basiști și anti-basiști cu o clasă politică dominată de fripturiști și incompetenți, pe care i-am descris săptămâna trecută.

Exemplul de parcurs al politicianului roman a fost identificat de un tip de la Soroș. Este Marin Anton, fost membru PNL și deputat (2000-2004) de Ilfov. Apoi a fost administrator la RAFO (până în 2006). A plecat împreună cu Stolojan&Co și s-a integrat în PDL. A ajuns secretar de stat în guvernele Boc și MRU (2009-2012). Imediat ce a picat guvernul MRU, a trecut înapoi la PNL, unde s-a ales iar deputat, de Giurgiu. A negociat anul trecut trecerea la PSD, dar amicul său, liderul PSD de Giurgiu, a intrat sub urmărire penală și lucrurile s-au complicat. Așa că deputatul Anton a trecut, natural, la Mișcarea Populară, cel mai nou și mai curat partid. Stiți cine e tipul asta? E ăla care a inițiat un proiect de lege ca supermaketurile să fie închise în weekend, începând de sâmbătă de la prânz până luni dimineață. Şi e tot ăla despre care Forbes scria că este deputatul milionar cu salarii de 13 000 de euro și investiții de 600 000. Da! Din banii noștri, ai contribuabililor!

Probabil de aceea intră unul sau altul în vâltoarea asta „băsistă” sau „anti-băsistă”. Cum bine zicea Liviu Mihaiu: „Concepția statului românesc - Cine nu e cu noi e împotrivă noastră - a luat o formă de organigramă.” Ăsta a ajuns criteriul de selecție de personal. Persoanele care gândesc așa și care ar face orice pentru grupul din care face parte au șanse mari să ocupe o funcție în stat,

Și totuși, noi, cei de pe margine, de ce dracu protestăm doar pentru Roșia Montană?

Urmăriți-l pe Grațian pe blogul său sau pe facebook.