Arta de a mânca rahat ca un profesionist, conform oamenilor de știință

Spune cuiva că ai ca job studierea bullshit-ului și… probabil că va crede că-ți bați joc de el/ea.

Dar de fapt există o întreagă știință în spatele artei de a abera, una care analizează și disecă fiecare propoziție pseudoprofundă și pretențioasă spusă de cineva ca să pară mai inteligent/ă decât este de fapt.

„Definim bullshitting-ul ca un limbaj menit să-i impresioneze pe alții fără niciun considerent pentru adevăr”, a spus pentru VICE Mane Kara-Yakoubian, o studentă canadiană la psihologie, care a făcut o cercetare despre bullshitting.

Kara-Yakoubian s-a apucat de cercetarea bullshit-ului după ce a văzut similarități între limbajul artistic și aberatul. Prin limbajul artistic se descrie arta. Știi ce zic, pliantul de la expoziție sau textul ăla minuscul descriptiv de lângă o operă de artă care te face să te simți confuz/ă, iritat/ă, epuizat/ă și nu îndeajuns de inteligent/ă.

„Am făcut un studiu numit Bullshit makes the art grow profounder, în care am dat câte un titlu de rahat unor opere de artă, apoi unul obișnuit și niciunul”, a spus Kara-Yakoubian. „Am descoperit că oamenii erau mai predispuși să fie mișcați de titluri care păreau superficial impresionante.”

Conform cercetătoarei, scopul mâncatului de rahat este să-i impresioneze pe alții.

„Bullshit-ul este atât de omniprezent fiindcă oamenii sunt ființe sociale, deci dacă pot avea beneficii sociale de pe urma a ceva ce au spus, chiar dacă nu e adevărat, o vor face”, a spus pentru VICE Martin Harry Turpin, un cercetător doctorand de la departamentul de psihologie al Universității Waterloo din Canada. „Suntem configurați mental de această nevoie să avem succes din punct de vedere social.”

Turpin, care studiază bullshit-ul lingvistic, subliniază că aberatul este un instrument folosit pentru a-i impresiona pe ceilalți prin faptul că pari mai profund decât ești de fapt.

Cu toate astea, abilitatea de abera nu este identică cu cea de a minți. Un mincinos va elimina în totalitate adevărul, în timp ce o persoană care mănâncă rahat este mai predispusă să împacheteze adevărul într-un fel care sună mai atrăgător chiar și atunci când nu este. Cercetătorii fac de asemenea o distincție clară între „bullshit” și „bullshitting”.

„Bullshit-ul este informația conținută în mesaj, iar bullshitting-ul este actul de a folosi aceste informații ca să transmiți un mesaj pentru a atinge anumite scopuri, și unele motivații posibile din spatele acestuia”, a spus pentru VICE Shane Littrell, care face în prezent un doctorat în psihologie cognitivă cu accent pe „bullshiology” sau cercetare a bullshit-ului. 

În timp ce bullshitting-ul se încadrează în categoria dezinformării (actul de a răspândi intenționat informații false), bullshit-ul tinde să fie asemănător cu informațiile incorecte sau înșelătoare, a adăugat Littrell. 

Deși bullshit-ul este folosit de mulți dintre noi în mod regulat, a ajuns subiect de relativă semnificație științifică în urma cercetărilor efectuate de psihologul Gordon Pennycook în 2015.

Studiul lui Pennycook, intitulat „On the reception and detection of pseudo-profound bullshit”, a fost prima investigație empirică despre cum răspund oamenii la bullshit prin utilizarea unei scale de receptivitate la aberații. Asta i-a determinat pe alții să exploreze mai departe domeniul cercetării despre bullshit cu studii care au analizat ce anume a făcut aberațiile să fie impresionante, corelația dintre textele artistice și bullshit, și dacă bullshitting-ul este un semn de inteligență (da, este).

Arta de a face aberațiile să fie convingătoare este de fapt un subiect serios, și cu toate astea unul care vine la pachet cu multe mituri.

„Oamenii cred că e un subiect drăguț și amuzant, iar când spui altor cercetători că studiezi bullshit-ul, nu prea te iau în serios”, a recunoscut Turpin. „Ca mai apoi să se plângă că studenții lor aberează tot timpul, ceea ce împiedică apoi capacitatea de a aplica știința cu scopul de a explora realitatea.”

Cercetătorii spun că, deși este ușor să aberezi în orice domeniu de cercetare științifică, cercetarea bullshit-ului este un studiu și despre ce impact are dezinformarea.

„Face parte din zona de cercetare mai largă, angajată să examineze efectele dezinformării”, a spus Littrell. „Bullshit-ul este un cuvânt distractiv care atrage atenția, deoarece oamenii simt că pot fi scuzați dacă folosesc un limbaj vulgar fiindcă este știință. Dar acest domeniu de cercetare în creștere a descoperit câteva perspective incredibil de importante despre mecanismele și procesele prin care oamenii cad în plasa sau sunt convinși de știri false, dezinformări online, teorii ale conspirației, escrocherii de marketing și chiar propagandă politică.”

Littrell împarte tiparele de bullshitting în a) bullshit persuasiv, care este motivat de o dorință de a impresiona, convinge sau de a se potrivi cu ceilalți prin exagerarea adevărului despre cunoștințele și ideile cuiva și b) bullshit evaziv, care folosește afirmații vagi ca răspuns la situații în care răspunsurile sincere ar putea duce la costuri sociale nedorite. 

„Oricine poate cădea pradă bullshit-ului dacă face apel la anumite preconcepții pe care le are, într-un mod care-i depășește abilitatea de a cerceta critic aceste informații”, a explicat el. „Se vede în felul în care americanii din ambele tabere politice opuse pot fi adesea înșelați cu ușurință de informații înșelătoare prezentate într-un mod care face apel la credințele sau părtinirile lor politice puternic susținute.”

Littrell folosește exemplul gurului spiritual Deepak Chopra ca să arate cum bullshitting-ul poate duce la profituri uriașe și faimă. „Chopra a făcut milioane de dolari din cărți și conferințe despre conștiință în care își piperează intenționat aberațiile cu cuvinte New Age și jargon despre fizică cuantică, într-un fel care face ceea ce zice să pară mai impresionant pentru unii oameni, chiar dacă nu-s decât aberații.”

Și alți cercetători au criticat „gurul New Age” care promovează medicina alternativă, fiindcă face afirmații care nu sunt susținute științific. Mai multe postări de-ale lui de pe Twitter au fost folosite în studiul lui Pennycook ca să creeze un detector de bullshit. Cineva a creat chiar și un „generator de citate Deepak Chopra” să facă propoziții din „cuvinte care sună profund” aranjate aleatoriu. 

Dar există un șablon al bullshitting-ului? Poate deveni un cod specific să trișezi în viață?

„Cei care mănâncă rahat tind să folosească afirmații distorsionate, un truc lingvistic care manipulează percepțiile emoționale ale oamenilor”, a spus Turpin. „Ca și cum ai numi abatorul o uzină de procesare a cărnii ca să sune mai puțin nociv.”

Abilitatea asta poate fi în mare măsură intuitivă și mai ușor de perfecționat pentru o persoană extrovertită. „Folosești un limbaj impresionant, înflorești, cum ar fi că în loc să spui potențial, spui potențialitate, ca să sune mai pompos.”

Folosirea unui limbaj pseudoprofound elevat este o condiție prealabilă ca să aberezi ca un profesionist. Și dacă există un lucru pe care l-am învățat de la propriul Oobah Butler al VICE-ului, care nu numai că a făcut un restaurant inexistent să fie cel mai bine cotat pe TripAdvisor, dar și-a și falsificat intrarea la Săptămâna Modei de la Paris, este că încrederea este esențială. 

„Trebuie să fii încrezător ca să fii convingător”, a spus Kara-Yakoubian. „Scopul tău ar trebuie să fie să impresionezi prin folosirea clișeelor care sunt la modă, precum conștiință, actualitate, spațiu și timp și să le combini fără să-ți pese de adevăr.”

Gramatica bună este esențială în arta bullshitting-ului, a spus Kara-Yakoubian. „Trebuie să respecți sintaxa, astfel încât să pară rezonabilă ca afirmație.”

Bullshit-ul persuasiv funcționează precum „efectul de guru”, când oamenii cred că ceva trebuie să fie important dacă e dificil de înțeles, a notat Turpin. 

„Lumea e plină de aberații, dar modurile prin care sunt transmise evoluează constant, iar viteza cu care ajung la oameni crește în fiecare an odată cu social media”, a spus Littrell. „Deci, oamenii din domeniul meu au mult de lucru pentru a ajuta la reducerea răspândirii aberațiilor și pentru a oferi instrumentele necesare pentru lupta împotriva bullshit-ului.”