Toate lucrurile dubioase pe care nu le știai despre fondatorul Playboy

Hugh Hefner, pornograf eliberator, a murit la vârsta de 91 de ani, înconjurat de familia și prietenii săi. El nu a murit așa cum trăia, înconjurat de țâțe de cauciuc și de crăpături de vulve aproape acoperite.

Însă Hefner, un fenomen în cultura pop, era și licențiat în psihologie și cu un IQ care se zvonește a fi pe la 150. El știa foarte bine caricatura pe care o prezenta. Ceea ce e interesant, pentru că acum, când s-a stins din viață, am rămas curioși dacă mai era cineva în interiorul acestui costum. În ultimele sale ipostaze, ce își dorea de la viață acest Citizen Kane al sexului? Oare al lui Rosebud era doar un alt Playmate din luna iunie, 1996?

Spre deosebire de obișnuitele necrologuri înflorite, ăsta nu se vrea a fi complet sau definitiv, ci doar să zgândăre aspecte neobișnuite, pentru a găsi ceva semnificativ mai profund de mască.

Războiul mormonilor cu pornografia

La vârsta de 16 ani, Hefner, care locuia în orașul său natal Chicago, a fost respins de o fată de la liceu. La scurt timp după, el a început să-și spună „Hef", decât Hugh, și-a schimbat garderoba și cel mai crucial lucru: a început să deseneze un comic despre el.

Practic, versiunea din fanteziile lui, una care a început să se manifeste ca noua realitate. În 1959, când a vrut să-și promoveze revista, el s-a reinventat din nou, prezentându-se în halatul roșu de Burgundia, care a intrat în istorie. Este o abstracție atât de deliberată, încât aproape că ai putea spune că a fost un militant timpuriu al ordinii cosmice. Sau poate că noi am fost martori cum un om a construit un imperiu pe baza unui personaj care nu există, ce se întâmplă să fi împărțit același corp.

În timp ce toate artefactele rămase de la Shakespeare încap într-o cutie de pantofi, lumea are o resursă de Hugh Hefner care să le ajungă 30 de ani de acum încoace, fără să trebuiască să recicleze vreun conținut. Omul a intrat în Cartea Recordurilor pentru colecția personală de albume cu amintiri. Arhivarea propriei vieți era obsesia lui narcisistă. El are albume de pe când avea șase luni și a angajat un arhivist personal, care decupa și înregistra toate amănuntele vieții lui Hef.

Istoria nu este scrisă doar de învingători, ci, la fel cum a înțeles și o companie modernă de media, este scrisă de cei care dețin copyright-ul pentru conținutul audio-vizual. În acest sens, e de așteptat ca reputația lui să fie șlefuită în anii ce vor urma. De exemplu: Amazon, care a început să se folosească de accesul la cele 17 000 de ore de filmări personale și peste cele 2 600 de albume pentru a concepe American Playboy: The Hugh Hefner Story, care combină imagini din documentare cu biopic.

Într-un interviu pentru LA Times, Hefner își aduce aminte că Alice Faye a fost prima imagine fixată în capul lui cu un ideal specific de frumusețe. Blonda cu sânii mari, care i-a fost o muză constantă de-atunci.

În 1949, el s-a însurat cu prima fată cu care a făcut vreodată sex: Mildred Williams. El „s-a păstrat" pentru ea, iar perioada de curtare a durat cam „doi ani de preludiu", își aduce el aminte: „Asta nu era ceva neobișnuit pentru vremurile noastre."

Dar, în timp ce erau logodiți, Mildred a mărturisit că a avut o aventură în timp ce Hefner era în armată. Un Hefner virgin s-a simțit ca și cum el mereu va fi primul junior sexual al soției sale. „După asta, mereu am simțit într-un fel că tipul era în pat cu noi". Zece ani mai târziu, ei au divorțat, iar ca să vindece rana deschisă de atașament sexual profund, el a început să lucreze la cele sute de futaiuri care au alcătuit viața lui.

În 1989, el s-a recăsătorit cu Kimberley Conrad. Aparent, el nu a înșelat-o niciodată și cuplul a rămas împreună timp de 11 ani și au făcut doi copii. Când s-au separat, ea și băieții s-au mutat în casa vecină.

În 2012, el a schimbat din nou futaiul pentru cineva cu care să aibă conversații de umplutură. Dar mai întâi, Crystal Harris a fost rugată să semneze un contract pre-nupțial solid, care o lăsa în curul gol.

Cu câțiva ani în urmă, când se confrunta cu datorii de pe urma imperiului său de afaceri, Hef a fost forțat să renunțe la vila Playboy, iar lumea imobiliară a ajuns să conducă acest imperiu Xanadu al sexului.

El a vândut-o unui investitor privat, Daren Metropoulos, la prețul de o sută de milioane de dolari, cu condiția să-l poată închiria la loc pentru un milion de dolari pe lună. Aparent și Larry Flynt era interesat să cumpere vila. Inamicul lui Hef voia să o convertească în vila Hustler.

De fapt, adevărul e că o mare parte din banii ăștia erau legați de moștenirea istorică a clădirii. Drept casa unui număr de 80 de persoane, conacul a ajuns în acea etapă la un fel de glorie fumată. Perdelele erau decolorate de la soare, televizoarele erau demodate. Tot locul avea nevoie de o reamenajare. „Blocat în anii '80", așa a descris-o un Playmate din perioada aia. În aprilie 2011, 123 de persoane care participau la o strângere de fonduri au luat boala Proto-Legionnaire din piscină.

Cu cele 29 de dormitoare, vila are acum toate șansele să fie renovată într-un hotel de lux, probabil în versiunea fantezistă a lui însuși, pe care publicul larg și-a imaginat-o mereu.

„Nu era pic de intimitate", își aduce aminte Holly Madison, care s-a alăturat personalului sexual pe la începutul anilor 2000. „Fără săruturi, nimic. Era atât de rapid, încât nu-mi aduc aminte cum se simțea decât că aveam un corp greu deasupra mea… E de la sine înțeles că, pentru mine, sexul nu a fost niciodată important pentru relația mea cu Hef."

Crystal Harris, ultima lui soție, a recunoscut că a făcut dragoste o singură dată și a durat cam două secunde.

Plus o alocație vestimentară de o mie de dolari pe săptămână și acces constant la tratamente de înfrumusețare gratuite la salonul din casă. Aparent, Hefner fotografia cu polaroidul orice fată care intra în conac, apoi le cataloga, A, B sau C, bazate pe formule complexe legate de părerile lor despre tratatul lui Heidegger, Being and Nothingness și aspectul fizic. Odată ce ajungeai în harem, deveneai o proprietate. Aveai program până la nouă seară, nu aveai voie vizite de la prieteni și Hugh se simțea îndreptățit să te avertizeze dacă te îngrășai. Unii au sugerat că el era manipulator și le ațâța una împotriva celeilalte în mod intenționat.

Însă nu era doar despre botox și certuri între pizde. Chiar dacă nu erai una dintre preferatele lui, tot puteai să participi la ritualul de culcare a lui Hef, care implica o orgie cu fetele, cu regele Hugh în centru, care fuma iarbă, se uita la porno, se implica. Dar „el mereu a terminat singur", conform lui Holly Madison, ca un gentleman adevărat.

Ce cadou să-i faci bărbatului care le are pe toate? Poate o moștenire?

Cu cât a trecut timpul, se pare că Hefner a început să-și fileze locul în istorie și să se alinieze cu tipii buni. Poate că a văzut și el filmul The People Vs Larry Flynt? Cine știe.

Asta s-a rezumat la trei lucruri: a inventat sexul, a inventat liberul arbitru și multiculturalismul. Un documentar din 2009, Hugh Hefner: Playboy, Activist and Rebel, făcut în colaborare cu el, a vrut să prezinte ceva mai mult decât personajul lui de Benny Hill și să sublinieze trecutul cu drepturile civile.

Deschis în 1960, clubul original al lui Hefner, Playboy din Chicago era deschis față de orice culoare. Cea de-a 60-a ediție a show-ului, televiziunea originală Zoo, în care Hef se plimba la o petrecere și discuta cu celebrități, a fost la fel de lipsită de preocupare față de rasă. În presă, la începutul anilor '60, a militat în favoarea permisivității în faimoasele sale editoriale. Și, bineînțeles, s-a sugerat că, înainte de Hefner, actul sexual era o rutină obositoare, ca și cum ar fi să cârpești un ciorap. Dar un om s-a apucat să scrie și oamenii nu s-au mai oprit de atunci.

În orice caz, Hef a câștigat. Băiatul care desena comic-uri cu viața lui ideală, a transformat desenele în realitate, până la cele mai mici detalii. El a reușit tot ce și-a propus. Dar nu mă pot abține să nu mă întreb dacă există un motiv întemeiat pentru care e mai mult satirizat decât stimat, dacă oricât de satisfăcătoare și de succes era viața lui, poate a rămas blocat de propriul dispreț Nietzschenian pentru „moralitatea sclaviei". Există vreo valoare în stilul lui de viață fantezie pentru bărbați, în ideea că puteai să scapi de familia nucleară și de partenerul/soție așa cum sugera el? Sau chiar asta l-a făcut fericit?

Probabil că nu o să știm niciodată cu adevărat asta despre multi-milionarul care s-a culcat cu sute de femei și a murit la o vârstă înaintată, după o boală, înconjurat de familie și lăudat de lume pentru contribuțiile lui la drepturile civile.

@gavhaynes