Filmul horror de care România avea nevoie ca să-i spele păcatele lui Dracula

În ultimii ani, cinemaul românesc ți-a arătat că știe să se uite și la public și să livreze și altceva în afară de filme de festival. Chiar acum, Teambuilding, o comedie autohtonă, bate recordurile de încasări, devenind cel mai de succes film românesc din ultimii 30 de ani.

Deci avem comedii, avem chiar și thrillere, dar ce se-aude cu filmele horror? Dracula e în continuare unul dintre cele mai populare produse de export – vezi milionarii care au venit să petreacă de Halloween la Castelul Bran –, dar cu toate astea, regizorii români nu au exploatat până acum toate miturile și legendele urbane din cultura noastră. 

Tocmai de aia, Capra cu trei iezi vine ca o surpriză. După cum îți dai seama din titlu, e vorba despre o ecranizare a poveștii lui Ion Creangă, care urmărește firul narativ și descrierile macabre pe care autorul humuleștean le-a scris cu 150 de ani în urmă. Dar nu e cu animale, ci cu oameni – în rolurile principale îi găsești pe Maia Morgenstern (capra) și pe Marius Bodochi (lupul sau „cumătrul”).

Filmul regizat de Victor Canache a avut premiera în vară la TIFF, unde a câștigat Premiul Publicului, și din 28 octombrie a intrat în cinematografe. Am fost la una dintre proiecțiile speciale care s-a întâmplat într-un hambar de la Ciolpani, o comună din afara Bucureștiului, după un drum care a părut o eternitate. La sosire ne-au întâmpinat un decor din paleți de fân și dovleci, iar în fața ușii amfitrionul, Creangă însuși, interpretat de actorul Sorin Francu. 

La ușă se auzeau râsetele câtorva copii îmbrăcați în haine populare, care așteptau nerăbdători să ne ceară parola la intrare: „Trei iezi cucuieți / Ușa mamii descuieți.” Fix cât să te bage în vibe-ul poveștii. O surpriză a fost peretele pe care stăteau înșirate câteva zeci de cărți întredeschise, dar și dozatorul de țuică de pe masă.

Deși e o poveste, „Capra cu trei iezi” nu e neapărat child friendly, dacă iei în calcul toate scenele sângeroase descrise de Creangă: de la iezii care sfârșesc omorâți și decapitați, până la lupul care arde de viu.

Lungmetrajul păstrează desfășurarea cronologică a întâmplărilor, dar îți arată o altă parte a operei lui Creangă și pune accentul pe partea de thriller. Te scoate din zona de povești pentru copii și-ți prezintă o lume izolată, plină de nedreptăți și cruzime.

Într-un sat din România arhaică, o văduvă se luptă cu sărăcia și cu sentimentul iminent de frică. Se împarte între casă, treburile din gospodărie și responsabilitatea de a-și crește și educa cei trei copii. Îi reușește, cu toate că, în credința populară, o femeie nu poate să trăiască și să-și întrețină copiii singură, iar bărbatul reprezintă pilonul familiei. Lupul, cumătrul ei, întruchipează fix mentalitatea asta și caută să profite de văduvă cu orice preț.

Când îi omoară doi dintre cei trei copii, femeia, îndurerată, caută să-și facă dreptate. Pentru asta pune la cale un plan prin care îl face pe bărbat să-și recunoască faptele, apoi îl lasă să moară. Nu întâmplător, mi-a adus aminte de „Baltagul”.

La discuția de după proiecție, regizorul Victor Canache a povestit că a durat vreo șase ani ca proiectul să prindă viață. Până să ajungă să facă lungmetrajul, a scos în 2019 un scurtmetraj. A plecat cu el într-un turneu prin SUA, unde el și producătoarea Luana Georgiță au reușit să strângă jumătate din bugetul de care aveau nevoie. Doar că pandemia le-a dat planurile peste cap.

La început, nu aveau suficienți bani să închirieze un studio, iar Victor refuza ideea de a filma într-o casă bătrânească oarecare. Așa că au construit singuri platoul de filmare, în comuna Malu cu Flori. „În lunile alea am devenit nebunul satului, ăla din vârful dealului care face film, cară lemne, construiește și dărâmă.”

Casa a fost construită între dealuri, iar Victor a povestit că se afla la o distanță de doi kilometri și jumătate de primul stâlp electric. În condițiile astea, fără apă și curent, au cărat toate lemnele necesare și întreg echipamentul. „O să-mi cer iertare oficial la gala de deschidere când vor fi toți din echipă. E vina mea. Eu-s boul care i-a pus pe toți în nămoale.”

În scurtmetraj, rolurile iezilor au fost interpretate de alți copii, care între timp au crescut. Apoi, pentru că filmările lungmetrajului au avut loc în timpul pandemiei, regizorul a schimbat scenariul pentru ca actorii să nu interacționeze fizic mai mult decât era necesar. Până la urmă, cei trei iezi ai filmului au devenit Antonio Gavrilă, Silviu Corbu și Răzvan Ilina, copiii pe care Victor i-a cunoscut la Malu cu Flori.

Pentru regizor, un lucru era decisiv pentru ca filmul să iasă cum vrea: Maia Morgenstern trebuia să accepte să joace rolul principal. Deși i-a fost profesoară de actorie în facultate, Victor a povestit că i-a fost greu să-i scrie un mesaj prin care s-o convingă. „Mi-a luat jumătate de zi să compun mesajul și apoi altă jumătate de zi să-l stric în mintea mea pentru că m-am gândit prea mult la el.” În final, conversația a decurs cam așa: el a întrebat-o, simplu: „Vreți să fiți personajul principal în filmul meu?”. iar Maia Morgenstern a răspuns: „Adică capra, nu?”.

După cum ți-ai dat seama deja, a acceptat, iar într-un interviu recent pentru HotNews, actrița a vorbit despre experiența de la filmări: „N-am înțeles atunci ce o să fie, cum o să fie. Când am văzut rezultatul final la TIFF am fost copleșită.”

Dar dincolo de trivia, Capra cu trei iezi e unul dintre filmele românești care o să-ți arate o nouă față a poveștii pe care o știi prea bine și, în același timp, demonstrează că se poate face un horror cinstit și la noi.