Suntem în secolul XIV și soarele apune dincolo de copaci. Frunzele foșnesc, cerul strălucește roz. Vântul se freacă de brațele goale. Aerul trece de la cald la răcoros. Zilele solstițiului, nopțile acelea voioase din miezul toiului verii, au fost mari ocazii: un foc de tabără pe o pantă scuipă un zid de fum care se-nfoaie încet spre un lac; o gloată smerită aprinde lumânări și cântă cântece. Porcii se rotesc încet în proțapurile lor. Recolta bogată a verii – căpșuni, zmeură, miel, iepure, mazăre și fasole – e întinsă pe o masă lungă, iar satul se adună în jurul ei, împarte vin și cântece și mied. Slăviți fie zei verii, spun ei, pentru tot ceea ce ne aduc. Să întindem pietrele sfinte și să ne rugăm la ele. A sosit vara, amin, amin, amin.

Asta până apare băiatul tău John Mirk de la Abație Lilleshall, Shropshire. Pentru că John Mirk asta a spus despre ritualurile de miez de vară: „La-nceput, bărbații și femeile au venit la biserică cu lumânări și alte lumini și s-au rugat toată noaptea." Astea erau vremurile bune. Apoi: „De-a lungul timpului, însă, bărbații au abandonat devotamentul acesta și s-au folosit de cântece și dansuri și-au alunecat în desfrâu și lăcomie și au transformat devotamentul bun și sfânt în păcat.

Ai văzut? Am stricat sfânta vară pentru că ne-a plăcut prea mult viața. Asta se-ntâmpla acum 700 de ani. Am stricat sfânta vară pentru c-am ciupit prea multe cururi și-am mâncat prea multă mâncare și-am urlat versurile de la Wonderwall când s-a făcut ora să ne dea afară din cârciumă. Am făcut asta 700 de ani întregi înainte s-o facem pe bune: am fost pionierii Bunei și Bătrânei Vacanțe de Vară în Stil Britanic cu jumătate de mileniu înainte să se-ntâmple cu-adevărat. Avem în sânge ideea de a strica vara îmbătându-ne pe bere, o avem în oase. E dreptul nostru din naștere și destinul nostru. Și-acum e luna iulie și a venit vremea să împlinim chemarea asta.

O să pleci în concediu vara asta. O să iei niște decizii proaste. Multe dintre ele vor avea de a face cu alcoolul. Uite cum să le supraviețuiești și să faci față:

Trebuie spus că tatuajul temporar e semnul lașului oricum: ori îți faci un tatuaj adevărat, ori nu-ți faci niciun tatuaj, deloc. Nu băga doar capul. Dar, în mod special, să nu-ți faci tatuaj cu henna la Zante sau în alte locuri de genul ăsta. După cum a demonstrat un tatuaj viral de săptămâna trecută, e foarte simplu să ai o reacție alergică la henna neagră în concediu și să rămâi cu o cicatrice în formă de Mike Tyson pentru următorii trei-cinci ani.

Vara nu începe oficial până primul băiat palid nu și-a sacrificat fruntea zeilor soarelui pentru că a adormit din greșeală după o sticlă de cidru, cândva în timpul zilelor libere din mai și s-a trezit cu o frunte perfect roz-cărămizie, ca și cum ar fi dat cu capul de o ladă cu roșii. „Dați-vă cu loțiune de protecție solară", suntem avertizați, cu poze cu el care pare grav insolat în ziarul local, cu capu-ntr-o parte, ochii dați peste cap în tavan și maică-sa așezată la capătul unei canapele, cu o privire sinceră-n ochi și-un tub unsuros de gel cu aloe vera. „Trebuie să te dai cu loțiune solară sau o să te arzi." Ăsta-i gongul. Ăsta-i începutul verii.

Sunt convins că ceva în mentalitatea noastră ne face pe toți să ne credem cumva mai tari ca soarele. Toți părem să credem în secret că noi și numai noi avem în noi puterea de a para razele soarelui, de a-i suporta lumina cu ultraviolete, de a-i absorbi căldura și a o transforma într-un bronz mișto și nimic mai mult. Și așa ajungem cu toții să ne legănăm, să ni se facă rău, să borâm în pubele de pe stradă, complet roșii, pentru că ni se pare că a purta șapcă e „pentru cretini".

Ce zic eu aici e: dă-te cu loțiune solară. Nici măcar doar ca să nu te arzi, deși e și ăsta un beneficiu decent. Nici măcar ca să eviți problemele provocate de cancerul de piele, deși și asta ajută. Știi care-i principala chestie care-i îmbătrânește pe oameni? Faptul că-i arde-n pula mea soarele. Fac apel la vanitatea ta aici: dacă vrei să arăți măcar pe jumătate futabil peste zece ani, dă-te cu loțiune de soare vara asta.

O metodă foarte eficientă de a te simți mahmur practic din momentul în care te apuci de băut e să bei într-o cabină presurizată, cu aer condiționat, în care depinzi complet de traseele și rutina a trei însoțitori de bord – care te urăsc cu toții – ca să-ți aducă următoarea mini-vodcă, așa că eu unul te sfătuiesc să te abții. Dacă chiar ai neapărată nevoie să te apuci de-așa ceva, urmează regula asta generală:

MOMENTE ACCEPTABILE PENTRU A BEA ÎN AVION: Când tu și-o gașcă de tipi de la o petrecere de burlaci ați preluat complet controlul asupra unui zbor de 90 de minute către o stațiune din Spania și ați contribuit fiecare cu 20 de lire ca să băgați o rundă de șase doze, pe care le dați toți pe gât, în timp ce strigați: „ua-hei";

MOMENTE INACCEPTABILE PENTRU A BEA ÎN AVION: Efectiv cu orice altă ocazie; n-are absolut niciun rost. Nu, știu că sticlele minuscule de whisky sunt gratis. Dar o să-ți începi concediul simțindu-te din start mai rău decât când te-ai suit în avion.

O metodă destul de bună de a pierde 200 de lire e să te duci la „cumpărături de haine de vacanță", pentru că te ia instant valul cu kimonouri, rochii maxi și chestii de genul că-ți tot cumperi și-ți cumperi haine pe care o să le porți efectiv o singură dată pentru că e absolut imposibil să le porți când te-ntorci la viața reală peste zece zile (tricoul ăla pe care scrie „TROPICAL", cineva? Espadrile din pânză cu imprimeu aztec? O șapcă?) Crede-mă pe cuvânt pe mine, tipul care s-a dus să-și cumpere haine de vacanță anul trecut și cumva a ajuns să-și ia patru cămăși cu revere pensionărești pentru o excursie de șase zile și-apoi a dat 18 lire pe o pernă de gât: ai deja suficiente tricouri, bermude și perechi de șlapi. Poate că ai nevoie de-o pălărie mare și niște ochelari de soare ceva mai puțin bușiți. Fă-ți plăcerea cu un singur articol nou de îmbrăcăminte de vacanță, ca să-ți vină cheful.

O țeapă destul de eficientă e să închiriezi un jet ski (sau un vehicul similar, cu motor puternic, concepută în egală măsură să ucidă cât să și distreze), iar tu, idiotul, îți înmânezi senin buletinul pe post de garanție și-apoi când te-ntorci de pe mare sau de oriunde ești acuzat că ai bușit vehiculul cu pricina sau că l-ai afectat cumva, așa că tu – fără buletin – ești pus în situația de-a pleca ghiocel capul, așa că plătești 300 de euro sau așa ceva ca să-l recuperezi. Nu face asta! Nu pune botul la așa ceva!

Există o anumită latură a spectrului chefului de futut care ți se activează pe bune în corp doar atunci când ești în vacanță, iar conceptele normale de discreție și reținere se duc pe apa sâmbetii și ajungi ca un câine cu limba fluturându-i pe geamul de la mașină, numai că-n analogia asta mașina e corpul tău, câinele e mintea ta excitată, iar autostrada pe care merge Volvo-ul e „orice persoană în pantaloni scurți pe promenada din Majorca". Gen, ești incredibil de excitat fix acum. Un gen diferent, delicios de excitare. Ești atât de excitat încât e ilegal.

Există consecințe: cel mai probabil lucru e să fii arestat pe plajă pentru că te fuți, dar o să vrei să te duci la plajă și să te fuți acolo și trebuie s-o faci cu tact. Există o diferență între un futai în aer liber „fără chiloți pe nisipurile fine și albe" și unul ilicit, în cabina salvamarului. Pentru asta există dunele de nisip și umbrelele de plajă. Pentru asta există adăpostul liniștit și-ntunecat al nopții. Dacă se poate, trage-ți-o aproape fără se miști sub o prelată de camuflaj. Numai să nu bei două carafe de bere, să nu-ți pierzi chiloții în taxi și apoi să nu ți-o tragi pe plajă fix sub doi stâlpi de iluminat. Polițiștii detestă chestia asta.

Adulăm pusul în cap, adorăm pusul în cap, respectăm pusul în cap. A ne pune în cap e totul pentru noi. În fiecare weekend, pus în cap, pus în cap. Câteodată și-n timpul săptămânii, cap cap cap. Suntem gremlinii pusului în cap, admiră-ne sălbăticia. În timp ce lumea din jurul nostru moare, în timp ce speranțele noastre ard sub ochii noștri, când abia ne permitem să stăm cu chirie, darămite să ne cumpărăm o casă, când abia ne putem ține de-un job, darămite să mai fie și-un job bun, când toată gloria ce ne-a fost promisă s-a făcut scrum în mâinile noastre: e ieftin să te pui în cap, e mișto, e speranța noastră. Dar, în același timp, pula mea, verifică și tu între cardul de membru la sală și chestia aia cu puncte bonus din portofel, pentru că ai lăsat acolo juma de gram de K acum două luni și dacă-l găsesc băieții de la securitate înaintea ta, apoi o să te caute și-n cur pe tema asta, fără doar și poate.

O să ne jucăm de-a Alege-ți Aventura plecând de la o dilemă reală cu care m-am confruntat eu odată. O să schițez o situație și-o să vedem ce faci. Să-i dăm drumul:

TU stai la coadă într-un AEROPORT. TU te uiți la un ANUNȚ de lângă TINE. Pe el este un PANOU LAMINAT. Are DIMENSIUNI A4. Scrie, în mare: „Nu faceți poze. Adresați-vă direct vameșilor. Nu pronunțați cuvintele «bombă» sau «bombe», nici măcar în glumă, prieteni, sau VEȚI FI puși sub acuzare."

TU ALEGI SĂ:

1: Spui cuvântul „bombă" în glumă. O glumă amuzantă.

2: Transpiri îndelung, îți simți tâmplele prinse-ntr-o menghină de forța situației, te gândești, te gândești pe bune să spui „bombă" sau „bum" sau „hop și-așa, bum", dar în cele din urmă alegi să nu faci asta.

Dacă ai ales #2: felicitări, azi ești în viață și scrii. Dacă ai ales varianta #1: îmi pare rău, ai murit, într-o rafală puternică de gloanțe și nici măcar nu ți-au îngropat corpul; pur și simplu l-au aruncat într-o cutie mare de metal.

Dacă ești un băiat mare, moluț prin punctele esențiale, atunci o să vrei să-ți acoperi țâțișoarele de băiețel ori de câte ori te duci la un ștrand sau să faci o baie în mare: e o reacție naturală și o înțeleg perfect. Din păcare, „tricou mulat parțial pe un trup moale și rotund" e poate cel mai nasol look din lumea oamenilor – mai nasol decât bretonul pe care-l aveai la 15 ani, mai rău decât blugii supradimensionați din perioada Limp Bizkit, mai rău decât toate astea – deci trebuie să-ți asumi. Gata cu bălăcitul în pantaloni scurți și tricou ud leoarcă. Scoate-ți tricoul, băiețică. Asumă-ți budinca aia masculină. În plus, nimănui nu-i pasă. Fii tu Marele Grăsun într-o lume de Joni Favreau.

AirBnb-urile sunt o metodă excelentă de a sta în apartamentul de căcat al cuiva, situat mult mai departe de centrul orașului decât scria în anunț SAU de a închiria o vilă mare pentru ziua cuiva de naștere, care pare în regulă la început, până constați că nimeni din locul cu pricina nu găsește niciun prosop, nici măcar unul, dar ai grijă: e o mare diferență între „pentru opt persoane!" și „opt paturi", pe care-o s-o descoperi când șase dintre voi vor încerca să doarmă unii cu capul la picioarele celorlalți pe o canapea extensivă, pentru că cineva n-a citit formularul de rezervare suficient de atent și n-ați putut să vă cazați până la 11 noaptea și e mult prea târziu să mai rezolvați ceva.

Pretenaș, n-ai nevoie de 3 kile de mini-Toblerone și de-un litru întreg de parfum; doar crezi că-ți trebuie pentru că ai fost prins într-o serie de cozi timp de două ore și-n cele din urmă ai fost eliberat în această țară a minunilor unde totul e mai mare decât ar trebui să fie și cu 20% reducere din cauza unei forțe tenebroase oculte numită „duty". Prima persoană care-mi explică măcare ce-i aia „duty" primește punga asta enormă și incomodă de bomboane de ciocolată Kinder, s-o care cu el în avion, ca să se-ncălzească și să se topească și să se răcească la loc în forma greșită, pentru c-a trebuit s-o ții strâns între picioare timp de trei ore.

Multe dintre sfaturile de vacanță se aplică și-n viața de zi cu zi și bănuiesc că niciunul mai mult decât ăsta, dar, din nou, un mic reminder: pretenaș, încearcă să nu te caci pe tine. Pentru că exact așa cum credem toți că suntem imuni la soare în mod inexplicabil, la fel ne așteptăm ca și stomacurile noastre să fie cumva imune la apă contaminată și credem că putem să bem și să mestecăm tot ce vrem fără nicio repercusiune anală și ce zic eu e așa: majoritatea oamenilor nici nu pot să bea apă de la robinet fără să se cace, așa că să nu iei nimic de bun în lume asta mare.

Știi cum te-ntorci dintr-un concediu de o săptămână în care ai băut în continuu și ai mâncat chipsuri și te simți cam ca și cum te-ar fi călcat un camion care circula cu viteză foarte mare? Și-apoi când te duci la supermarket și vezi o pară – fie și doar pentru o secundă, doar pentru o fracțiune de secundă – uiți ce e? Da. Cumpără-ți o banană și mănânc-o într-o zi când ești mahmur. Corpul tău o să-ți mulțumească.

Ți-ai luat la tine 12 tricouri pentru un weekend prelungit, calmează-te, în pula mea. Știi unde se vând tricouri, în caz că rămâi fără tricouri? În orice țară de pe lumea asta, în pula mea.

Nimeni n-a fost niciodată impresionat de o burtă dată în piscină și absolut toți oamenii în viață urăsc să fie împinși în piscină. Stai și tu pe margine cu o carte și poartă-te frumos.

Știi ce zic?

Uite ce e, și-ala nu ne merg lucrurile prea bine cu Europa la momentul de față, așa că, te rog, te rog – te rog eu, te rugăm toți – te rog, dacă te duci într-o croazieră ca să bei, te rog, te rog să nu ajungi să joci vreun joc din ăla cu „hai să vedem câte țâțe îți încap în gură" sau „poți să fuți pe cineva aplecat peste balustrada vasului" sau „40 de mui într-un minut" care ne bagă în necaz de fiecare dată. Te rog, te rog să nu faci asta – și dacă chiar trebuie s-o faci – dacă chiar trebuie să sugi 40 de puli într-un minut de spanioli, așa de pătrunsă ești de spiritul concediului – atunci măcar asigură-te că nu te filmează nimeni în timp ce faci asta, pe bune, hai, te implor, te rog te rog te rog te rog te rog –