Teroriștii din Statul Islamic care mor după pește cu cartofi prăjiți

Toate scuzele date de membrii ISIS din Vest care au fost capturați sunt mult prea familiare. Am fost păcălit să mă înrolez. Eram doar un bucătar. Am fost spălat pe creier. Nu știam ce este ISIS. Am ajuns acolo din greșeală. Am fost drogat. M-am dus să ajut.

Cu doar câteva săptămâni în urmă, americanul Warren Christopher Clark - care a fost capturat pe șase ianuarie în Siria - a spus pentru NBC News că a fost curios să vadă „ce făcea grupul (ISIS)”. Dubios să spui asta, având în vedere că ISIS - cel puțin din 2014 - a tot apărut pe social media să spună lumii, într-un mod sângeros, exact ce fac. „Am vrut să învăț mai multe despre ideologie. Sunt absolvent de științe politice și studiez afacerile globale. Îmi place politica. Îmi place să călătoresc, să merg la evenimentele mondiale. Asta am vrut să fac”, a spus el, ca și cum vorbea despre un an de pauză în care a clădit o școală în India, nu despre cum s-a alăturat unuia dintre cele mai cunoscute grupuri teroriste.

Dar dintre toate lucrurile care au ieșit pe gura membrilor ISIS, cel mai absurd răspuns a fost ăsta: mi-e dor de peștele cu cartofi prăjiți.

Cu o zi înainte de interviul NBC cu Clark, Channel 4 News a difuzat un film scurt cu neveste și copii din ISIS recent capturați din Hajin, estul Siriei. Într-una dintre scene, o britanică, acoperită total de o burka neagră, spune cât de mult îi e dor de Marea Britanie - de pește cu cartofi prăjiți.

Din moment ce nu vorbesc gemana, nu pot să spun dacă membrii germani ISIS capturați au spus și ei că le e dor de șnițel, și nici nu știu dacă vreun canadian reținut a făcut aceeași referință nostalgică la cartofii prăjiți acoperiți în sos și cașcaval. Mă îndoiesc serios de ultima, din moment ce trebuie să fii beat ca să iei măcar în considerare ideea de a mânca așa ceva, iar ISIS nu prea sunt fani băutură. Dar pește cu cartofi prăjiți?

Nu e prima oară când recruții britanici ISIS care au fost capturați au menționat cea mai faimoasă mâncare din Anglia. Londonezul Reema Iqbal, care a fost în arest în nord-estul Siriei, a spus pentru Sunday Times: „Zilnic mi-e dor de pește cu cartofi prăjiți. Prima opțiune, pește cu cartofi”. Sajid Aslma din Walsall, un oraș din vestul Midlands, a spus ceva similar, într-un e-mail către jurnalistul de la Daily Mirror, „Walsall este cunoscut pentru magazinele cu cartofi prăjiți - și adesea mi-e dor de pește cu cartofi!”. Chiar și Alexandra Kotey, bănuită de Departamentul de Stat al SUA că ar fi implicată în tortura ostaticilor din Vest, a spus într-un interviu, „Mi-e dor de pește cu cartofi prăjiți și ouă murate” - deși este posibil să fi fost ironică.

În Anglia, vinerea, peștele cu cartofi prăjiți era masa clasică a familiilor de muncitori. Îmi amintesc cum tata, după ce venea de la muncă mai devreme, ne aducea cina înfășurată în ziarul în care fusese servită. Dar asta a fost acum mai bine de 30 de ani, și n-am mai mâncat aşa ceva de atunci, pentru că și copil fiind nu prea mă dădeam în vânt după cartofi plini de ulei și pește într-un aluat de mărimea și textura unui pantof.

Nu sunt singurul cu părerea asta. Magazinele de pește cu cartofi prăjiți din Anglia sunt în declin constant de decenii, și au fost înlocuite cu fast food-uri și magazine cu pui. Dar rămân un simbol puternic al Marii Britanii. Mâncarea, ca și sexul, și toate ritualurile, fricile și dorințele legate de ea, spun multe despre cine ești. Asta, în mod fundamental, explică de ce suntem așa obsedați de sex și obiceiurile culinare ale altor oameni și de ce atât de multe lucruri văzute la televizor se bazează pe sex și mâncare.

Asta explică şi nivelul de interes în obiceiurile culinare ale jihadiștilor vestici în 2014, când, pentru prima dată, ISIS a devenit faimos pe tot globul. Pe un site, în decembrie anul acela, a fost postat un articol intitulat „Fotografii cu Soldații Statului Islamic şi Dulciurile lor Preferate”. I-a urmat Daily Mail, care au relatat în aprilie 2015 despre „cina livrată în stil vestic cu pui pane, cartofi prăjiți, pizza și carne de kebab” a elevei londoneze Amira Abase. Articolul se baza pe cât de uzuală și familiară era masa, în contrast cu furia ei extraordinară de a respinge valorile vestice. Poate nu ar fi fost la fel de neobişnuit dacă Abase ar fi avut pe masă câteva capete de oameni.

Este posibil ca britanicii ISIS, când sunt capturați și spun că le e dor de pește cu cartofi prăjiți, să fie sinceri. Poate chiar le e dor de pește cu cartofi prăjiți: poate a fost una dintre plăcerile lor vinovate, odată cu iarba și sexul cu o persoană de același gen. Cine știe? Dar nu prea transmit asta când încearcă să spună că le e dor de felul ăsta de mâncare. Mai degrabă, transmit că sunt normali; spun compatrioților de acasă - ale căror vieți cândva le-au respins ca fiind corupte, atee și fără suflet - că „suntem la fel ca voi”. Încearcă să stabilească o conexiune ca să primească simpatie. Într-adevăr, pe lângă faptul că-și spun preferințele culinare, fac şi o declarație tipic britanică și cer să fie incluşi înapoi în sânul țării.

Cu toate astea, e greu să-ți imaginezi că funcționează. Nu numai fiindcă nu există urmă de simpatie pentru oamenii care au fost nerăbdători să plece în așa-numitul califat când a fost declarat în iunie 2014, și care au spus mâncătorilor „jegoși” de pește și cartofi prăjiți să „moară dracului”, ci și fiindcă mâncarea asta este un anacronism, ce rezonează cu o Anglie monocromă și pre-multiculturală care a dispărut. Și fiindcă majoritatea britanicilor de acum preferă curry și kebab.

Articolul a apărut iniţial pe VICE UK.