Deliric dă noul flex într-o piesă despre reciclare

Prieteni, astăzi se lansează proiectul ASAP - Armata Selectării Atente a Plasticului, menit să te responsabilizeze în privința comportamentului față de material, de la utilizare la colectarea selectivă și reciclare. Asta înseamnă un site cu multă informație, care știm cu toții că poate fi destul de greoaie, de aceea a fost interpretată de mai mulți creatori de conținut, astfel încât să ajungă la noi ca ambrozia pe buzele zeilor. Scopul final e să creeze o comunitate, prin înrolarea în ASAP, care să fie un exemplu pentru cei din jur în ce privește comportamentul față de plastic. Pentru asta, Deliric a făcut o piesă manifest, cu Vlad Flueraru pe refren, care în primă fază, n-ai zice că-i despre reciclat.

Deliric e tipul ăla parte din CTC, alături de DOC și Vlad Dobrescu, pe care-i știe tot poporul. Are un brand de urban attire, PORC, și un canal de YouTube, pe care a dat drumul unei serii foarte mișto de live-uri menite să promoveze artiștii tineri de hip hop (Urbanist Sessions), unde mai posta și vloguri (Deli Show). Despre Deli se mai știe că-i vegan și unul ok, pentru că nu-ți bagă pe gât faza asta cu fiecare ocazie. Pe măsură ce s-a maturizat sub lupa opiniei publice, a ajuns să fie din ce-n ce mai conștient de influența pe care o are asupra oamenilor, iar acum zice că „E timpul să ne unim forțele și să luptăm pentru binele Planetei". Așa că l-am luat la întrebări despre cum colectează selectiv.

VICE: Ce relație ai cu plasticul în prezent?
Deliric: Folosesc prezervativul (râde). Sunt mai atent de ceva vreme. Aveam și eu preocuparea asta superficială pe care o avem toți - să nu iau prea multe sticle de plastic, să iau bidon. În ultima vreme, am devenit mai informat și am început să-mi pun probleme mai mari. Încă sunt într-un proces, nu sunt sfântul reciclării. De multe ori mi se pare că ne blocăm în absolutismul ăsta al valorilor. Ori reciclez sută la sută, ori mă las. Oricât faci, că azi e puțin și mâine-i mai mult și tot așa, e bine. E un proces.

A fost ceva înauntrul tău care să te determine să te apuci de reciclat sau o faci pentru că e-n trend?
Eu oricum nu-s foarte trendy de fel și nici nu cred c-am ajuns în punctul în care reciclatul să fie trendy. Încă are un stigmat treaba asta, gen „Hai, mă, fătălăule, reciclezi?”. Veganismul e la modă, iar dacă spun oamenilor că-s vegan, îmi zic „Mai du-te-n pula mea, Toto, nu mănânci chestii, ești tu mai special”. Nu cred că-i trendy reciclatul. Ar fi bine să fie și toată lumea să aplaude când se reciclează. La mine, cred că maică-mea e de vină. Mama lu’ Deliric e de vină! Ai mei au stat în Austria o bună perioadă de timp și când mă duceam la ea, recicla în patru coșuri diferite. Eu, venind de la țară, din București, aruncam cum îmi venea. Și mă certa că n-o făceam selectiv. Nu prea înțelegeam cum trebuia să fac. M-a tot bătut la cap și am început să fiu mai atent.

Ce măsuri ai luat în sensul ăsta?
Mi-am mai luat un coș. N-am ajuns la performanța ei de a avea patru, că n-am unde să le țin. Dar mă duc ca Moș Crăciun cu sacu’-n cârcă până la colț, unde am trei pubele. Stau acolo și fac împărțeala, sticla acolo, cartonul acolo și tot așa. Până să am exemplul mamei eram un simplu cetățean cu o preocupare superficială. N-aruncam pe jos, nu cumpăram multe PET-uri și totul pe acolo se oprea. Acum îi cam terorizez pe oameni la muncă, la PORC, acolo-i cu patru coșuri situația. Avem spațiu destul și stă partenerul meu de la PORC, Ergo, pe ei, le-nfige furculița-n spate dacă nu reciclează. Când se comandă mâncare sunt interzise tacâmurile de plastic. Dacă-i prinde cu tacâmuri de plastic, le dă amendă (râde).

Cât de greu a fost să-ți ajustezi comportamentul de zi cu zi?
N-aș zice că-i ceva complicat că, pân’ la urmă, nu e. Arunci ba la stânga, ba la dreapta, trebuie doar să fii un pic atent. Corvoada e mai mult în capul nostru. Practic, tot la un coș arunci. Înainte aveam ghena aia de bloc comună și foarte insalubră. Aici, unde stau acum, trebuie efectiv să cobor cu sacii în mână și mi-e totuna dacă ies cu doi saci mai mici în loc de unul mai mare. Într-adevăr, e mai comodă o ghenă tubulară comună unde arunci totul deodată, decât mersul până în stradă. Dar nu-i deloc complicat nici să mergi pân’ la stradă.

Care e cel mai practic sfat pe care l-ar putea primi cineva care citește textul ăsta?
Să se informeze. E cel mai important. Faci majoritatea chestiilor pur și simplu pentru că nu ești informat. Există și preconcepțiile astea, că nu s-ar întâmpla nimic cu gunoiul. „De ce să m-agit io, ca apoi să le arunce ăștia la grămadă, oricum?”. Și eu am crezut la fel, apoi am aflat că oamenii au un proces acolo și le împart cum trebuie. Trebuie să citești un pic despre asta.

Suntem într-o poziție în care toată lumea e deschisă. Mai ales dacă are un nivel de trai cât de cât ok. Atunci încep să-i preocupe și chestiile astea. Evident că, dacă unu’ e preocupat doar de cum să facă cinci lei ca să mănânce mâine, nu prea poate fi convins să și colecteze selectiv, o să-ți zică „Lasă-mă-n pace, abia reușesc să colectez banii”. Dar în rest, lumea e binevoitoare, doar că-n lipsă de informare, face ce face de multă vreme. E obișnuită într-un fel. Nici nu-ți pui problema, nu-i pe lista ta. Nu e nimeni rău intenționat. Dacă-ți spune cineva: „Uite, poți s-arunci aia acolo și aia acolo, poți face un bine, ție și planetei”, zici „A bine, câștig și puncte la karma”.

Din ce ai citit până în prezent, cunoști vreo țară de la care ar trebui să luăm exemplu?
Ar trebui să citească și autoritățile. Noi mai mult decât să colectăm selectiv ca să putem arunca așa cum trebuie, nu prea avem ce să facem. În Austria nu-ți ridică gunoiul, dacă nu-i colectat cum trebuie. E un sac galben, dacă n-ai gunoiul în sacul ăla, nu ți-l ridică. Și costă doar un euro. Adică sunt multe metode nu foarte greu de implementat. Nici eu și nici tu nu suntem specialiști, suntem consumatorii ăia care au luat prea multe PET-uri și după aia nu știu ce să facă cu ele. Odată cu informarea, te gândești de două ori înainte de a-ți mai lua atâtea PET-uri. Eu mi-am luat un bidonaș gen termos, umblu cu el de zici c-am plecat pe munte. Inițial voiam să-mi fac sucuri de fructe și să le pun în el. După aia, mi-am dat seama că-i o combinație bună și pentru a nu mai umbla cu sticle de plastic. Dacă bei o apă mică, fuți o sticlă de plastic. Nu-i ok.

Ce reacții primești de la oameni când le vorbești despre reciclat?
Nu sunt niciodată preachy. Nici eu nu-s mare exemplu. Le mai zic că „Bă, vezi că poți să pui astea separat”. Și primesc întrebarea „Păi de ce?”. „Pentru că se reciclează pe bune”, le răspund. Sau le mai zic chestii care și pentru mine au fost complet noi la un moment dat. De exemplu, dacă pui plasticul jegos în coș, nu se mai reciclează. Eram „What!?”. Și când le spun asta, se activează și spală. Habar n-aveam până de curând. Nu-mi trecea prin cap să clătesc plasticul. Dar de ce n-aș face-o? Îmi ia zece secunde în plus să dau cu un jet de apă peste el.

Lumea reacționează ok. Nu e ca la veganism. Nu zic nimănui să nu mănânce cutare lucru, că-s crucificat imediat. La treaba cu plasticul nu prea există dezbatere. E clar că-i mai bine s-o faci decât să n-o faci. Nu poți să zici „Păi da, dar dacă reciclezi, nu-ți iei destulă proteină”. Alor mei le-am pus un filtru la chiuvetă, să nu mai cumpere peturi cu apă toată ziua. Aveau în Austria și-am zis să le pun și aici. Eu, stând în chirie, tot sperând c-o să mă mut, nu mi-am pus. E și destul de scump. Și nici nu le pot zice oamenilor „Bă, de ce nu-ți iei și tu un filtru d-ăla de o mie de euro?”.

În lupta pentru conștientizarea problemei, tu ai făcut o piesă. Ce ar putea face tinerii pentru salvarea planetei de la înecul în plastic?
Sunt de părere că puterea exemplului e cea mai bună. În ultimul timp, ne petrecem toată viața pe social media. Așa cum îți pui o poză cu cafeaua, ai putea să-ți pui și poză cu „Uite, am strâns un sac de plastic și l-am aruncat la coșul de plastic, ce șef sunt eu”. Să devină o chestie ok, știi? Că nu ne cade mâna. Ar trebui să devină și asta un flex. Cine face, super. Cine nu, nu-i dăm cu shame. Nu face acum, face mai încolo. Mi se pare că mai mult trezești reacții negative, dacă încerci să le zici oamenilor să fie ca tine, începe să pară o corvoadă. Adică, trebuie să-ți faci lecțiile, dar trebuie să vină și din tine. Acum, cu discuția asta cu tine, chiar mă uit prin casă să văd unde aș mai putea pune un coș. Să fiu un exemplu mai bun pentru cine mai vine la mine acasă. Mă bate gândul să-mi pozez coșul de gunoi.

Cum s-a ajuns la colaborarea cu ASAP?
M-au contactat cei de la The Institute, pentru că, probabil, m-au văzut oarecum preocupat. Am mai scos niște piese precum „Azi”, „Mâine”, „Gaia”, care sunt tot despre planetă. Li s-a părut o idee bună să ne asociem, să ne punem puterile laolaltă și să-l creăm pe Captain Planet. Mi-a plăcut și mie ideea. Mai ales că-i un efort susținut. Una e să faci ceva de capul tău și alta e s-o facă mai mulți deodată. Poate se creează un bulgăre d-ăsta de zăpadă care s-o ia la vale.

Cât de greu a fost să faci o piesă despre reciclare?
A fost o provocare. Cine ar asculta așa ceva? Cum am mai zis, nu-mi place să fiu preachy. Întotdeauna încerc să mă fac pe mine problema principală. Așa scriu de obicei, asta-i abordarea din textele mele. Și atunci, am ajuns la personificarea planetei. E povestea de dragoste dintre om și planetă. Și-i cântă omul planetei, ea se supără, devine acidă, îl îneacă. Am stat ceva timp încercând s-o scriu în așa fel încât să fie coerentă din ambele puncte de vedere. Abia pe strofa a treia fac revealul, zic că nu-i o altă piesă de dragoste. Acolo încep să zic un pic mai mult ce ar trebui să facem.

Am vrut ca refrenul să fie mai prietenos și eu, fiindcă nu-s întotdeauna cel mai prietenos, l-am luat pe Flueraru, că el e mai amabil, să dea o nota mai pozitivă piesei. Am lucrat cu Phane la producție - îl știți de la Leapșa. Am zis să mai schimb un pic placa, piesa e făcută după terminarea albumului cu Silent Strike și ne-am gândit să nu sune tot a ce facem noi.

Urmărește ASAP pe Facebook, Instagram, Youtube și site.