Sunt singurul spion din Al-Qaeda care n-a fost decapitat

În timp ce se ascundea într-un internet cafe Peshawar, unul dintre experții în bombe ai Al-Qaeda – proaspăt întors după anii petrecuți în tabăra jihadistă Darunta din Afganistan – a luat decizia critică să-i spioneze pe bărbații cu care a lucrat ani de zile. A fost o mișcare care, prinsă între sabia unui călău Al-Qaeda și propriile lupte cu credința, nu putea fi inversată.

În 1999, la patru ani după ce a aderat la jihad, bărbatul acum cunoscut sub numele de Aimen Dean a văzut destule. Ce a început ca salvarea musulmanilor din ghearele persecuției în Bosnia s-a transformat în a face parte dintr-o celulă care a bombardat două ambasade americane și a omorât 224 de oameni în Kenya și Tanzania. În timp ce inima-i ieșea din piept și cu un ochi fixa ușa, Dean se uita cum fișierele de la A la Z ale bombelor și otrăvurilor Al-Qaeda se copiau pe un alt hard. Știa că hardul ăsta îi va oferi protecție dacă ajungea la autorități – dar dacă era prins, asta avea să fie biletul către o decapitare sigură.

Odată ce hard-ul prețios a fost la loc sigur, Dean a zburat spre Qatar, unde a fost arestat de autoritățile de acolo. Oamenii care l-au arestat l-au pus să aleagă: să devină un bun de preț pentru securitatea britanică sau pentru francezi. Dean a ales Marea Britanie și a devenit imediat comoara MI6, pentru că le-a oferit acces la o parte din Afganistan inexistentă pe internet si pe radar. La un moment dat era singurul din regimul de arme de distrugere în masă al Al-Qaeda, care a ajutat la demascarea campaniilor care voiau să gazeze metroul din New York, la fel și pe cele de recrutare și finanțare a terorii conduse de imami britanici precum Abu Hamza și Abu Qatada.

Acoperirea lui Dean s-a dus în 2006, când un extras din The One Percent Doctrine – o carte despre eforturile americane împotriva terorismului – a fost publicat în revista TIME. Sursele citate în carte au dezvăluit destule detalii despre un spion cunoscut sub numele de „Ali” despre care conducerea Al-Qaeda s-ar fi prins că era chiar bărbatul care le-a făcut bombele un deceniu întreg.

Astăzi, la o cafenea din Tottenham Court Roard, Londra, ochelaristul cu voce suavă în vârstă de 39 de ani nu seamănă nici cu un jihadist nici cu un super spion care și-a petrecut zece ani din viață cu unii dintre cei mai periculoși bărbați, printre care și Osama bin Laden. Dean îmi spune că inițial l-a admirat pe bărbatul care urma mai târziu să devină cel mai vânat terorist din lume. „Era foarte înalt – avea peste 1,80 de metri – și nu vorbea foarte tare, precum un director de școală drăguț”, spune el. „Nu se vedea nicio urmă din ura și furia ulterioară.”

Călătoria lui Dean în jihad a fost accelerată de o tragedie personală. A crescut în Arabia Saudită, iar tatăl lui a fost ucis într-un accident stradal când avea doar patru ani, iar mama sa a murit subit când el avea 14 ani. Până la vârsta de 16 ani, un Dean nefericit nu avea nevoie de prea multă încurajare ca să-și urmeze profesorul de liceu și prietenii mai mari, care deja se luptau cu miliția sârbă cot la cot cu musulmanii bosnieni.

„Jihadul nu avea nevoie de mine, eu aveam nevoie de el”, mi-a spus el. „La TV mă uitam cum musulmanii bosnieni erau împușcați de lunetiștii sârbi sau aruncați în aer când se duceau să cumpere pâine. Voiam să devin un martir pentru această cauză.”

După doar două zile de antrenament medical, a fost trimis pe front ca paramedic și a realizat rapid că războiul nu este atât de glorios. „Bărbații urlau de durere, iar orice zgomot sau strigăt de ajutor înseamna că un lunetist va veni să-ți facă felul”, spune el. „Un tip a fost împușcat în stomac. Mi-am legat eșarfa în jurul mijlocului său ca să-i țin intestinele în interior.”

La școală Dean a excelat și la matematică și la geografie – deprinderi care au devenit subit folositoare când i s-a spus să tragă cu proiectile de 120 de milimetri la țintele dușmane. Într-o încăierare, a tras un proiectil care i-a lovit direct pe soldații sârbi care se ascundeau într-un cimitir. „Nu am simțit niciun fel de simpatie pentru ei”, spune el. „Găsisem rămășițele carbonizate ale bebelușilor și cadavrele unor femei și copii în satele musulmane. Sârbii cu care ne-am luptat erau responsabili pentru atrocități.”

Când s-a terminat războiul din Bosnia, disperarea lui Dean de a deveni martir l-a dus în Afganistan și ascunzătoarea Al-Qaeda in Darunta. Aici, suspiciunile asupra acțiunilor grupului care s-a jucat cu mintea lui în Bosnia l-au copleșit subit.

La trei ani după ce a plecat de acasa din Arabia Saudită și-a văzut camarazii ucigând prizonieri sârbi, iar acum trebuia să facă otrăvuri și arme cu care să omoare civili, să testeze toxine botulinice pe iepuri. Discuțiile s-au îndreptat de la construirea armelor cu care să protejeze musulmanii vulnerabili până la țintirea Vestului cu atacuri sinucigașe și detonări de bombe în cinematografe, piețe și cluburi de noapte. „Al-Qaeda ucideau oameni inocenți”, spune el. „Vinovăția testelor m-a bântuit și ca iubitor de animale. În vise vedeam iepuri care mă urmăreau.”

Faptul că era în tabără cu unii dintre cei mai urâți oameni din lume a cimentat și mai tare dorința lui Dean de a se împotrivi. „Lui Abu Nassim – care ulterior va pune la cale atacurile de pe plaja din Tunisia – îi plăcea cu desăvârșire să tortureze iepuri în testele noastre cu arme”, spune Dean. „Era un adevărat psihopat. Obișnuia să spună povești despre zilele sale ca traficant de droguri în Milano, dar în mare parte vorbea cu patos despre distrugerea Vestului.”

Folosind un amestec de chimicale și baterii de ceas Casio cumpărate din piețele din Pakistan, munca de fabricare a bombelor era extrem de riscantă. „Abu Hamza spunea mereu că și-a pierdut brațele și un ochi luptându-se cu sovieticii sau prin scoaterea minelor terestre, dar de fapt a ignorat sfaturile despre amestecarea substanțelor chimice la temperaturi inadecvate”, spune el. „Un compus i-a explodat în mâini, care i-au rămas lipite de tavan.”

După ce a fost de acord să ajute MI6 să demaște munca Al-Qaeda, Dean trebuia să continue cu construirea de bombe, dar se asigura ca dispozitivele să nu meargă prea bine sau să creeze probleme ca să le întârzie folosirea.

Dean a dat informații despre Hamayun Tariq stabilit în Marea Britanie, un mecanic din Dudley, West Midlands. Dean l-a atras pe Tariq într-o schemă falsă de a otrăvi mânerele de la ușile mașinilor cu nicotină, într-o încercare de a omorî oamenii prin atingere. „De atunci”, spune Dean, „a devenit foarte priceput și este fără îndoială cel mai bun terorist cu bombe care vine din Marea Britanie. Acum este determinat să lovească stadioanele și evenimentele publice cu ajutorul dronelor. El a fost responsabil pentru interzicerea laptopurilor în avioane.

Cât timp a lucrat pentru MI6, Dean mergea periodic în Marea Britanie, unde s-a infiltrat în scena jihadi din jurul moscheii din Finsbury Park la începutul anilor 2000. Dean mi-a spus că niciunul dintre bărbații de la conducere – Abu Hamza și Abu Qatada printre alții – nu ar fi trebuit să fie niciodată imami, din moment ce erau impostori. „Bărbații precum Qatada nici nu știau Coranul, și totuși ofereau oamenilor psihotici fatwa ca să-i omoare pe alții”, spune el. „A dat un fatwa pentru algerieni să ucidă polițiști, diplomați și familii de muncitori municipali – capete de bebeluși erau strivite de pereți.”

Cât timp a fost spion pentru MI6, Dean a fost zguduit nervos în multe ocazii. În Afganistan, unul din polițiștii secreți ai Al-Qaeda i-a pus o armă în spate ca să-i testeze reacția. „Mi-a spus S-a terminat jocul, știm cine ești. Serviciile secrete din Al-Qaeda făceau genul ăsta de teste, deși era împotriva regulilor din tabără să îndrepți arma asupra cuiva.” Cât a stat în tabăra din Darunta, șase alți spioni au fost capturați și decapitați. Singurul care a scăpat a fost el. „Nu am putut niciodată să mă uit la procesul sau decapitarea spionilor. Propria sănătate mintală nu mă lăsa”, spune el.

Odată ce i-a fost descoperită acoperirea, Dean a venit să locuiască în Marea Britanie și să încerce să ducă o viață normală lucrând în brigada antitero din unele zone. Este remarcabil de indiferent la pericolele pe care le întâmpină, chiar dacă mulți dintre cei care i-ar fi putut fi călăi sunt acum în închisoare pe termen lung. Dar trecutul îl poate încolți. A abandonat în 2016 o plecare la o nuntă de familie în Bahrain după ce autoritățile l-au anunțat că doi asasini îl așteptau ca să-l omoare când ajungea acolo. Cu altă ocazie a reușit să scape de un grup Al-Qaeda în metroul din Kensington, ascunzându-se într-o filială Boots până a trecut pericolul.

Cum mai durează ceva până când bătălia împotriva extremismului va fi câștigată, Dead are un avertisment pentru cei care vor să devină jihadiști. „Mi-am petrecut șase ani din viață în cinci zone diferite de război”, spune el. „Îți pot spune că starea nației pe care o urăști acum nu ar trebui să o iei de-a gata. Poliție, spitale, societate. Cei care vor să devină jihadiști nu au stat nicio zi fără o masă caldă. Nu pot rezista nici fără internet. Gândește-te la ce vrei să creezi!”

Cartea lui Aimen Dean, Nine Lives – My Time as MI6’s Top Spy Inside Al-Qaeda, poate fi cumpărată de aici.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.