Oamenii care se hrănesc cu soare și aer cred că mâncarea n-aduce nimic bun

Când Ana-Maria Ștefania a descoperit „respirianismul" (limba română încă n-a apucat să-l importe), ea s-a îndrăgostit. „Cu cât consum mai puțină mâncare solidă, cu atât mă simt mai bine și mai prezentă." Instructoarea de sănătate din Cipru și hipno-terapeut a simțit „chemarea" asta acum trei ani. În momentul actual, ea face parte dintre miile de adepți care cred că pot trăi doar cu aer.

„Respirianismul" susține că e posibil să supraviețuiești doar cu energie de la soare și aer (cunoscută și ca prana) și aproape în totalitate fără mâncare și apă. Persoanele care sunt devotate credinței sunt ghidate să facă o tranziție graduală de la vegetarianism, veganism, alimente crude și fructe, înainte să treacă la o dietă bazată în întregime pe lichide.

Deși postul periodic este prezent în multe religii, inclusiv în islam, creștinism și jainism, respirianismul e un post constant. Jas Jasmuheen, liderul cultului și autoarea cărții Living on Light: The Source of Nourishment for the New Millennium susține că ea a căutat, mai bine de patru decenii, diferite modalități de a alimenta corpul fără mâncare și a spus că poate să reziste luni de zile cu doar o ceașcă de ceai.

Desigur, medicii spun că nu poți adopta stilul ăsta de viață pe termen lung. „Orice persoană care susține că putem supraviețui fără mâncare sau lichide, oferă un sfat periculos", spune profesorul David Oliver, vice-președintele clinicii Royal College of Physicians. „Dacă te hrănești doar cu aer și soare, nu asimilezi lichide și calorii. Oricine spune că a putut menține o greutate normală a corpului, cel mai probabil minte."

Nu e surprinzător că adepții au fost prinși cu mâncare. În 1999, unul a fost descoperit cum pleca de la non stop cu o cutie plină de prăjituri Twinkies, un hot dog și un shake, după ce el a susținut că supraviețuise doar cu aer timp de 30 de ani. Jasmuheen a fost văzută de un jurnalist cum își comanda ceva de mâncare într-un avion și nu a reușit să țină post negru mai mult de patru zile într-un eveniment televizat de la o stațiune. (Jasmuheen nu ne-a răspuns la cererea de interviu.)

Însă asta nu a oprit oamenii să folosească intens forumurile online pentru a împărtăși sfaturi despre cele mai bune tehnici de a respira și modalități de a face tranziția de la mâncare solidă. Dar, într-o vreme în care poți să comanzi mâncare online cu ușurință, cine naiba ar alege să trăiască doar cu aer?

„Eu nu funcționez foarte bine pe mâncare, iar cel mai bun aliment pentru mine e lumina", mi-a spus Ștefania. „E o încântare, e ca și cum ai sta într-un cocon și nu vrei să ieși pentru că ești împăcat, plin de iubire, mulțumit și liniștit."

Deși a ținut post negru zece, chiar și 20 de zile la rând, Stefania susține că nu e vorba despre numărul de zile. Ea spune că respirianismul e o unealtă puternică „care îmi liniștește mintea. Mă simt mai ușoară și e mai simplu să simt și să evoluez la nivel spiritual."

Nina Valentine, în vârstă de 33 de ani, a explorat veganismul și vegetarianismul și spune că respirianismul i s-a părut următorul pas logic. „Mereu am fost conștientă de ce consum și cum îmi afectează sănătatea", spune ea.

Conform hipno-terapeutei din Viena, mâncarea este fără îndoială conectată la sentimentele noastre. Ea crede că respirianismul permite oamenilor să se vindece. „În societatea noastră, unde anxietatea, depresia și obezitatea sunt lucruri comune, rareori mâncăm doar pentru că ne este foame, ci mai mult să suprimăm sentimentele. Noi mâncăm pentru confortul psihic, care ne face să ne simțim bine temporar, fără să trebuiască să confruntăm problemele adevărate."

În ultimii doi ani, Valentine a început dietele lunare fără lichide. „După trei sau patru zile, pot să gândesc clar, nu mai obosesc și mă trezesc dimineața plină de energie, care mă ține toată ziua. E o stare de acceptare și iubire a sinelui."

Deși Ștefania și Valentine sunt convinse că viețile lor s-au îmbunătățit datorită dietei cu aer, Rick Miller, un medic și dietetician sportiv, precum și purtător de cuvânt pentru British Dietetic Association, nu este atât de convins.

Deși Miller spune că un post periodic nu e atât de problematic pentru persoanele sănătoase, abținerea de la hrană pe termen lung poate scădea masiv tensiunea arterială și temperatura internă. Asta poate cauza senzații de greață și în cele din urmă ajungi la pat.

„Corpul tău e capabil să se alimenteze cu nutrimente depozitate, precum grăsimi corporale, pentru a conserva energie doar pe termen scurt. Sistemele interne de monitorizare (precum nivelul de glucoză din sânge) recunoaște lipsa persistentă de mâncare și blochează procesele non-esențiale, ca să conserve energie pentru funcțiile organelor vitale.

„Asta duce la o scădere a ritmului cardiac, tensiunii arteriale și temperaturii corpului, dar persoana e în stare de mai puțină mișcare fizică, din cauza oboselii accentuate de la lipsa de combustibil", explică el. „Dacă poți să prelungești asta, în ciuda foametei, cel mai probabil începi să te simți mai confuz și să ai halucinații sau să-ți pierzi cunoștința. Iar în cele din urmă, există un risc real de a muri."

Ideea că poți supraviețui doar cu aer poate avea consecințe mortale. În 1990, o femeie scoțiană a murit de foame, după ce în jurnalul ei menționa de tehnicile lui Jasmuheen, iar o adeptă australiană, Lani Morris, a început să tușească un lichid negru și a murit după șapte zile fără apă sau mâncare. Ea trecea prin inițierea de 21 de zile din cultul respirianism.

E clar de ce dieta asta restrictivă a fost comparată cu tulburări de alimentație și e destul de comun să auzi despre adepți care se folosesc de cultul ăsta ca să ascundă condiții medicale pre-existente.

Am întrebat-o pe Stacey Rosenfeld, psiholog specializat pe tulburări de alimentație, dacă respirianismul se califică ca o boală. „Ce definește în general o tulburare de alimentație este frica de a te îngrășa, o supra-evaluare a greutății/corpului și o distorsionare a percepției corpului", mi-a răspuns Rosenfeld. „Cineva ar putea să se abțină de la mâncare din alte motive. De exemplu, greva foamei din motive politice, dar dacă criteriile de mai sus nu sunt îndeplinite, nu am clasifica asta drept anorexie, decât dacă acțiunea se face cu scopul unei restricții alimentare din motive de greutate."

Însă dieteticianul Rick Miller notează că deși respirianismul nu se califică drept o tulburare de alimentație, „regimul alimentar e cu siguranță tulburat."

Ăsta e un lucru familiar pentru Brynn Byrne, o profesoară de yoga de 35 de ani din Texas, care recunoaște că a flirtat cu respirianismul pe la 23 de ani, mai mult ca o manifestare că mânca în exces pe fond nervos. „Mi s-a părut ca o soluție simplă să recurg la respirianism. Eu ori pierdeam controlul și mâncam prea mult, ori simțeam că nu mai pot să mă ating de mâncare, să gust sau să miros mâncare vreodată", spune ea. „Ideea de a renunța la principala mea sursă de durere și conflict interior mi s-a părut foarte atrăgătoare."

Byrne spune că ea era conștientă că nu avea cum să funcționeze. Însă, atunci părea „mai ușor și mai puțin dureros decât chinul zilnic de a încerca să-mi controlez obiceiurile alimentare." Dar efortul în plus pentru dieta asta s-a dovedit a fi prea restrictiv și ea s-a oprit doar la un regim cât mai puțin caloric pentru câteva zile.

Deși e normal să presupui că e OK pur și simplu să te apuci să mănânci din nou după o perioadă de înfometare, Miller avertizează că respirianismul poate cauza sindromul refacerii: „Dacă oamenii nu mănâncă o perioadă de timp, atunci când mănâncă alimente, epuizarea anumitor electroliți (cum ar fi magneziu, potasiu și fosfat), împreună cu o creștere bruscă a nivelului de insulină datorat consumului subit, poate duce la disfuncție celulară, ce cauzează aritmie cardiacă, convulsii, comă și deseori trebuie spitalizare imediată. Deci nu este doar periculos să nu mănânci, dar când reiei un regim alimentar, hrana ar trebui să fie reintrodusă treptat și încet".