Am vizitat locul în care sunt tratați copii care abuzează alți copii

„Nimeni nu vrea să fie aici", spune Michael Keane, un asistent social de la Gatehouse Centre. În camera tăcută din nordul orașului Merlbourne sunt creioane de colorat, hârtie și o casă mică de păpuși făcută din lemn, cu tot cu mobilă și figurine. Ar putea fi o sală de așteptare foarte bine echipată sau o creșă. Dar clinica Gatehouse din cadrul spitalului Royal Children's Hospital e locul unde tineri cu vârste între trei și 17 ani sunt aduci pentru că au abuzat sexual un alt copil.

„Tăcerea e primul lucru de care te lovești atunci când vin prima oară aici", spune Keane. „Există o aversiune reală de a vorbi. Deseori sunt agitați sau rușinați."

Între anii 2015 și 2016, în jur de trei sute de copii, în mare parte băieți, au venit aici pentru tratamente intensive concepute pentru a-i preveni din a abuza sexual alți copii și apoi să fie prinși în sistemul de justiție. „Unul dintre cele mai grele lucruri e să-i facem pe tineri să conștientizeze ce au făcut, iar asta nu e OK", spune Keane. „Aproape de fiecare dată încep prin a nega sau minimiza situația."

Banda de motocicliști ai lui Iisus

Abuzul sexual comis de copii e încă un tabu social, înțeles foarte prost, rareori discutat și de abia conștientizat de societate. Totuși, există și se întâmplă mult mai des decât realizăm. Conform doctorului Ian Nisbet de la Australian Psychology Society, până la 40% dintre cazurile de abuz sexual infantil sunt comise de alți copii. Multe cazuri nici nu sunt raportate la poliție. Chiar și mai puține ajung în media, deci numerele sunt greu de găsit.

„Nu e un subiect ușor de digerat pentru oameni, deoarece există multă rușine asociată cu asta și multă periere a victimelor", spune doctorul Gemma McKibbin de la Universitatea din Melbourne, care are un doctorat despre abuzul sexual infantil. „Ce a întârziat identificarea acestui fenomen mai devreme este societatea care consideră copii asexuați și inocenți, deci sunt percepuți în termenii ăștia… Asta complică foarte mult discuțiile. Durează în jur de 25 de ani ca cineva să divulge un abuz sexual infantil."

La fel ca agresorii adulți, o majoritate copleșitoare de agresori sexuali minori sunt băieți, până la 95%, deși există și un număr mic de fete, conform doctorului McKibbin. În ceea ce privește victimele, două treimi sunt fete tinere. „Victimele tind să fie selectate în funcție de accesibilitate. Prin urmare, abuzul sexual între frați e în proporție de 40%", adaugă dr. McKibbin. Apoi tind spre vecini, un copil de la școală, un prieten de familie, care include și verișorii, și astfel de rude. Chiar se întâmplă în corelație cu oportunitatea."

„O anumită fată pur și simplu nu putea să înțeleagă. Ea abuza un vecin mai mic și a fost acuzată în justiție, deși acuzațiile au fost anulate pentru că ea nu înțelegea ce se întâmplase și ce făcuse." Fetele sunt mai susceptibile să fi crescut cu un „cocktail" de dezavantaje, cum ar fi abuz și sărăcie.

Experții s-au concentrat pe ce declanșează acest comportament, cum a făcut dr. McKibbin de prin anii '70. Ea spune că atracția sexuală e cea mai puțin probabilă cauză pentru abuzul sexual dintre minori. În schimb, cercetările ei sugerează cași cauză principală accesul la pornografia hardcore, abuzul sexual, abuzul domestic și un sentiment de putere.

Numeroase studii au confirmat legătura dintre pornografia extremă și abuz. McKibbin spune că unii agresori recreează scene pe care l-au văzut sau încearcă să se educe despre sex. Conform unui studiu online de la AU Kids din 2011, 44% din copii cu vârste între nouă și 16 ani au văzut imagini sexuale în ultimele 12 luni.

„Accesul pe care tinerii îl au la pornografie, precum și că societatea trece cu vederea, este în strânsă legătură cu o periere culturală a copiilor", spune McKibbin. „Pentru unii dintre tinerii pe care i-am intervievat, ea a simțit că o parte din motivație era puterea. El avea un sentiment de putere când se purta așa cu sora lui mai mică. Acel sentiment provine din pornografia violentă."

Unul dintre cele mai complexe aspecte ale abuzului sexual dintre copii este faptul că nu se încadrează complet în narativa de „victimă" sau „agresor", deoarece cel mai probabil și agresorii sunt victime la rândul lor. Cel mai mare proiect de cercetare din Marea Britanie despre agresorii sexuali infantili a dezvăluit că 50% dintre agresori au fost și ei agresați sexual. Într-adevăr, McKibbin a descoperit prin cercetările ei că tinerii agresori sunt deseori crescuți în cămine cu abuz fizic și emoțional, ori asupra lor ori a unui frate sau soră.

„Un bărbat cu care am vorbit a abuzat sexual de fratele mai mic, probabil pe când avea 13 ani, iar frățiorul în jur de cinci ani", spune McKibbin. „El a făcut o decizie conștientă să-l agreseze pe fratele lui, pentru că la rândul său era abuzat de un băiat mai mare de la școală. El era atât de confuz de ce se întâmpla și a spus că s-a gândit ani de zile până când a acționat la rândul lui ca să înțeleagă la ce se gândea agresorul lui la momentul respectiv." McKibbin a mai descoperit că, în unele cazuri de frați și surori, ambii părinți sunt agresori și au favorizat un singur copil, iar asta l-a instigat să-l „pedepsească" pe fratele său.

Înlăturarea acestei prejudecăți e o parte semnificativă din munca actuală de a înțelege și reacționa față de tinerii agresori. De asemenea, se pune accentul pe încercarea de a evita ca agresorii minori să ajungă la detenție juvenilă și mai degrabă să fie implicați în programe de reabilitare. În Marea Britanie, o anchetă inter-parlamentară, condusă de fundația pentru copii Barnardo's and Conservative MP Nusrat Ghani, a recomandat o revizuire a abordării actuale a tinerilor agresori, evidențiind că ar trebui să fie „tratați mai întâi ca niște copii și apoi ca agresori."

În Australia, locuri precum Gatehouse Centre lucrează cu tinerii clienți în jur de un an. Copii participă la terapie intensivă, iar Keane spune că ratele de re-agresare sunt mici, cam 2%. El explică că în terapie, „noi vorbim despre ce fel de persoane vor să fie când vor crește și dacă vor să ducă o viață care creează probleme pentru alte persoane?"

Deseori, victimele rămân cu sentimente de rușine și confuzie. Dacă agresorul era o rudă, se fracturează sentimentul de încredere și familie. Deoarece aproape jumătate din agresorii sexuali minori abuzează frați și surori, iar încercarea de a recrea un sentiment normal de familie e aproape imposibilă. „Toată familia are nevoie de consiliere și e destul de stresant. Asta e un motiv pentru care abuzul este păstrat secret", spune dr. McKibbin. „În cazurile astea, de cele mai multe ori, relațiile sunt ireparabile."

Ea își aduce aminte de un băiat care-și abuza nepoata. „Cred că el avea 11 ani, iar nepoata în jur de trei sau patru ani, iar asta s-a întâmplat în casă, cu adulți prin preajmă. Relațiile cu surorile lui, dintre care una era mama fetei, au fost dăunate fără cale de întoarcere."

Deși sunt încă multe lucruri de descoperit în privința motivației unor copii pentru abuzul sexual al altor copii și impactul asupra victimelor, experții și-au unit forțele pentru a scoate din conul de penumbră problema asta: o educație sexuală mai bună. McKibbin spune că elevii din școala primară ar trebui să învețe o educație sexuală „corespunzătoare vârstei", astfel copii sunt mai conștienți de potențialele pericole din partea altor copii.

Profesorul Simon Hackett, un profesor de la Școală de Științe Sociale Aplicate de la Universitatea Durham, care s-a specializat în protecția copilului și maltratarea minorilor, spune că această actuală evitare a problemei dăunează foarte mult. „Lipsa unor cunoștințe publice în legătură cu problema asta promovează o percepție distorsionată și stereotipică al abuzului sexual infantil", spune el. „Acest lucru poate conduce adesea la supraestimarea unor riscuri, cum ar fi pericolul străin, în timp ce se subestimează altele."

McKibbin spune că amplificarea conștientizării a faptului că unii copiii agresează sexual alți copii și că nu este un eveniment rar este esențial pentru a ajuta atât victimele, cât și agresorii. „Nu este întotdeauna străinul de pe stradă de care trebuie să vă faceți griji", avertizează ea. Ar putea fi prietenii copiilor tăi.