Cele mai tari momente din Grand Theft Auto mi-au schimbat viața

Cei de la Rockstar Games au creat un monstru atunci când au aflat că oamenii vor doar să o ardă gangsta în jocurile video. Gândeşte-te câte timp ai petrecut în jocurile Grand Theft Auto, fiecare dintre ele un best seller în sine, şi câte referinţe culturale au influenţat ele. Taţii plictisitori care se îmbracă în blugi de căcat şi tricouri cu trupe au Star Wars, noi avem Grand Theft Auto. Ştiu foarte bine ce-aş alege.

Vise de mafiot, trădări dureroase şi omorât oameni cu un dildo mov de cauciuc. Peşti, dealeri şi câştigat bani rapid pe cele mai ilicite căi. Arme, maşini care explodează şi soundtrack-uri care au devenit hituri aproape instantaneu. Fiecare joc din seria GTA le-a oferit gamerilor un loc de joacă maleabil în care să provoace haos şi să piardă complet. Seria, plină de referinţe culturale şi violenţă, a amestecat umorul cu pasiunea pentru infracţiuni şi a dat naştere la câteva jocuri care i-au ţinut pe gameri lipiţi de ecrane.

Mai jos sunt câteva dintre cele mai tari momente din GTA.

Trădarea lui Lance Vance – Grand Theft Auto: VICE City

Chestia asta era destul de previzibilă. După câte filme cu gangsteri am văzut, ar fi trebuit să ne dăm seama că urmează o trădare. Dar nu în halul ăsta. Pe mine m-a prins pe nepregătite, ca un pumn la ficaţi, chiar dacă numele misiunii era un indiciu destul de mare. Chiar şi aşa: sugi pula, Lance Vance, cu dansul tău cretin cu tot.

„Ne-ai vândut…" spune Tommy Vercetti, încă îmbrăcat în cămaşa aia hawaiiană idioată (în cazul meu), după ce află că tovarăşul lui s-a dat de partea lui Sonny, fostul şef al lui Tommy şi actualul lui duşman.

„Nu… Te-am vândut pe tine, Tommy," spune Lance. „Te-am vândut pe tine. „ După care, Tommy începe să tragă în stânga şi-n dreapta.

Pentru un puşti de 13 ani ca mine, care era confruntat cu atât de multe referinţe pe care nu le înţelegea pe deplin, ăsta era practic cel mai bun mod de a termina un joc: să-ţi omori prietenul care te-a trădat cu o ploaie de plumb, într-o vilă uriaşă. A fost bestial.

Furtul jetpack-ului – Grand Theft Auto: San Andreas

Până în punctul ăsta, San Andreas părea desprins dintr-un desen animat, da, dar măcar era ancorat oarecum în realitate. Tot jocul a fost un fel de amestec de scene desprinse din piese rap şi referinţe din filmele de la începutul anilor '90, dar măcar aveau sens… După care a urmat misiunea „The Black Project".

Poţi să uiţi că San Andreas a fost într-atât de realist încât te-a facut să treci printr-o serie de examene de zbor înainte să te lase să pilotezi un avion. Acum ai ocazia să foloseşti termenul „jetpack" ca verb, în timp ce îţi iei zborul dintr-o bază militară denumită după un act sexual şi tragi ca nebunul.

Misiunea asta, pe care o primeşti de la un hipiot cu ochi ciudaţi pe nume The Truth a fost absolut cretină. (În special când te gândeşti că e din acelaşi joc în care primeşti puncte în plus dacă îţi fuţi gagica bine de tot.) Dar a fost destul de mişto: trebuia să te infiltrezi într-un fel de versiune San Andreas a Zonei 51, pe nume Zona 69, pentru că jocul e pentru adulţi, să omori pe toată lumea, să cobori pe o scară în spirală plină de dârlăi îmbrăcaţi în haine de camuflaj, să furi un jetpack şi să zbori de acolo. Experienţa asta a fost aproape pornografică.

Three Leaf Clover – Grand Theft Auto IV

Pentru fiecare chestie nasoală din GTA, precum lupta corp la corp, multiplayer-ul şi orice are de a face cu femeile, există de două ori mai multe chestii faine. Printre care şi jafurile.

Deşi GTA IV e cel mai puţin apreciat joc din serie, compensează prin cea mai bună misiune a sa: „Three Leaf Clover", inspirată din filmul Heat.

Începe cu tine, Niko, care îţi vezi de treabă şi faci ce faci în momentul ăla, după care primeşti un mesaj de la unul dintre fraţii McReary, care face parte dintr-o bandă de irlandezi naturalizaţi cu care te ai bine. În secunda următoare, eşti îmbrăcat la costum, cu bartai carabina şi o geantă de C4 în mână, gata să uşurezi Bank of Liberty de un milion de dolari. Cum s-au întâmplat toate astea? Ăsta trebuia să fie un joc despre găinari care trăiesc în apartamente jegoase.

„Three Leaf Clover" e o misiune mişto care presupune să împuşti pe oricine îţi în cale şi orice maşină cu girofaruri pe care o vezi. Fiecare moment al misiunii devine un eveniment în sine: moartea lui Michael, ostaticul omorât din răzbunare, prima motocicletă NOOSE pe care o zăreşti, evadarea prin Chinatown. Misiunea asta ia tot ce e mai bun din tot jocul şi îţi toarnă amestecul în cap, totul pe un fir narativ smecher şi un fundal sonor care o să te facă să te caci pe tine de plăcere.

Trecerea la 3D – Grand Theft Auto III

Cred că atunci când l-am văzut prima dată am zis „sombapula" sau „moaaa". Aveam zece ani şi eram la amicul meu Tyler, care îşi instalase Grand Theft Auto III şi îl lăsase să se încarce. Cred că încărcarea a durat vreo 20 de minute. După care l-am văzut. „Sombapula."

În momentul ăla, cât urmăream scena cu tipul care alerga pe o alee într-o geacă de piele ponosită şi pantaloni de camuflaj, eram convins că n-o să apară niciodată ceva mai mişto decât jocul ăsta. Aproape că îmi ieşiseră ochii din cap. Ăsta deja nu mai era un joc, era un film pe care îl puteam controla. Dialogul era fin şi amuzant, iar muzica era genială (nu o să uit niciodată cum e să conduci într-un Sentinel negru, cu Double Clef FM în difuzor), iar misiunile erau grele, violente şi un pic nebuneşti.

În ciuda lucrurilor ăstora, jocul îţi dădea un sentiment ciudat. Aveai impresia că e nasol şi periculos. La fel caResident Evil, care îţi dădea sentimentul de horror şi măcel şi rău în stare pură, GTA III se rezuma la ace murdare, maşini distruse şi bătăi cu bâta de baseball. Când am jucat prima dată jocul, am simţit că nu ştiu ce se întâmplă cu mine. Nu îmi venea să cred ce văd. Din momentul în care am preluat controlul băiatului ăluia cu ochi de rechin şi adidaşi care scârţâie, am ştiut că o să iubesc jocul ăsta.

Întâlnirea cu Trevor – Grand Theft Auto V

Te afli la mama dracului, iar Johnny, protagonistul nostru preferat din expansion-ul The Lost and Damned de la GTA IV, stă de vorbă cu un moş pe nume Trevor, care e îmbrăcat într-un maiou jegos şi are o privire destul de dură. Vezi tu, Trevor tocmai a futut-o pe iubita lui Johnny, iar Johnny s-a simţit jignit…

Până în momentul ăla, Grand Theft Auto V a fost destul de dezamăgitor. Scara la care se petrec lucrurile a fost imensă, detaliile au fost extraordinare, dar povestea? Meh. Se putea mai bine. Dar apoi a apărut Trevor.

Deşi nu e tocmai cel mai bun personaj din serie, sau din jocul de faţă, Trevor este pur şi simplu o armă. E o manifestare a răului şi e fix acolo, pe ecran, în faţa ochilor tăi, cu pula în mână, în timp ce-l calcă pe cap pe unul dintre cele mai îndrăgite personaje din jocul anteriorul şi strigă „Pizdo! Pizdo! Pizdo!" Iar tu, stai pe cur într-o sâmbătă dimineaţă şi te joci jocul ăsta şi-l controlezi pe tipul ăsta, în pula mea. Trevor e genul de personaj care reflectă seria GTA în cele mai rele aspecte ale sale: ura, cruzimea şi amărăciunea.

Kent Paul şi Maccer – Grand Theft Auto: Vice City şi San Andreas

Într-unul dintre cele mai britanice momente din viaţa mea, când Tommy Vercetti s-a dus în clubul ăla de noapte şi s-a întâlnit cu Kent Paul, eu m-am ridicat în picioare şi am urlat: „TATĂ! VINO REPEDE! E DANNY DYER!"

O comoară naţională în Anglia, care ne-a rămas întipărită în minte precum emblema unei beri decente, apariţia lui Danny Dyer în Grand Theft Auto e unul dintre cele mai surprinzătoare şi amuzante lucruri pe care le-am văzut. De două ori.

În Vice City, joacă rolul unui promoter vorbăreţ şi energic, iar în San Andreas e managerul unui muzician din Manchester pe nume Maccer, interpretat de prietenul său şi legenda vie Shaun Ryder. A doua apariţie e absolut superbă: pierduţi în deşertul Las Venturas, se trezesc şi se urcă în maşină cu C.J., omul nostru de bază, care habar n-are ce se întâmplă. Astea două faze sunt cu siguranţă cele mai bune cameo-uri din toată seria.

Introducerea – Grand Theft Auto II

Când aveam opt ani, nu ştiu cum am reuşit să o conving pe maică-mea să-mi cumpere jocul ăsta 18+, dar aşa am luat eu contact cu seria pentru prima dată. Nu ştiu la ce mă aşteptam. Pe vremea aia, mă jucam doar FIFA şi jocuri cu Tony Hawk.

Acum că mă uit în urmă, introducerea de la II este un amalgam de clişee şi scene editate prost în care Jack Branning din serialul EastEnders aleargă prin New York şi face faze şi scheme. Tipic anilor '90. Bineînţeles, la momentul ăla, tuturor ni se părea cel mai tare filmuleţ pe care îl văzusem vreodată. Rezuma toate fanteziile noastre violente şi anunţa un joc bestial, de la cap la coadă, care conţinea şi câteva aluzii subtile, dar care au fost irosite pe nişte puşti care nu voiau decât să dea cu maşina peste procesiunile de budişti din joc.

Asasinarea lui Vlad – Grand Theft Auto IV

În jocul ăsta, trece multă vreme până să pui mâna pe o armă. Îndeplineşti sarcini şi te întâlneşti cu tot felul de oameni şi aproape că uiţi că joci un joc în care e nevoie să ai o armă la tine aproape mereu… După care primeşti o armă. Pe care o şi foloseşti. E zgomotoasă şi terifiantă şi nu face decât să împrăştie creierii oamenilor pe pereţi. Se simte fix ca o armă adevărată. Iar tu te simţi de parcă ţi-ar fi fost înmânată o responsabilitate şi trebuie să te comporţi cu precauţie şi respect (cel puţin la început.)

Când trebuie să-l omori pe Vlad, interlopul est-european muist care te-a pus să-i faci treburile murdare şi ţi-a dat ţeapă, îţi simţi arma mai grea decât este, iar tu te simţi nasol tare când ştii că trebuie să omori un om. E ciudat când te gândeşti că un joc te poate face să te simţi aşa. Îl răpeşti pe Vlad şi-l duci pe malul râului. El te roagă să ai milă de viaţa lui, iar tu îl împuşti în cap şi te uiţi cum trupul lui lipsit de viaţă alunecă în râu şi se duce la fund.

Am fost şocat de scena asta. În toată seria nu a mai existat un moment la fel, care să te facă să te simţi atât de vinovat şi să-ţi dea atâtea procese de conştiinţă.

Traducere: Mihai Niţă

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre GTA:
De ce a apărut jocul Grand Theft Auto pentru PC
Un tip a inventat o variantă pacifistă de jucat Grand Theft Auto
Urmărește un video făcut în programul de editare oficial al jocului Grand Theft Auto V
Lucruri pe care le urăsc la jocurile video în 2015