​Concursul de frumusețe Miss World e la fel de sexist ca întotdeauna

La zece minute după ce am apărut la concursul de calificare pentru Miss World din Australia de Sud, deja eram plictisit.

E prima oară când Australia de Sud ține o astfel de competiție, care se laudă că ar aprecia participantele în funcție de personalitate și inteligență, și nu doar aspect. Motto-ul concursului e „frumusețe cu scop".

Așadar, din acest motiv, știam că sunt șanse să fie un concurs vag interesant. Bineînțeles că nu la aceeași scară ca finala internațională care a reușit, la un moment dat, să stârnească revolte în Nigeria. Revoltele au fost organizate de feministele supărate de ideea că femeile trebuie să defileze prin fața unui juriu, ca niște vite. Au dreptate, dar Australia de Sud se laudă că are o inițiativă mai bună.

În fața localului, se servește vinul primit de la sponsori și toată lumea ciripește despre cât de grozav arată locul. Și chiar este, față de alte concursuri Miss Universe, care au avut loc prin mall-uri.

A început spectacolul. Gazda evenimentului a urcat pe scenă, după care au apărut, rând pe rând, cele șaisprezece participante, care s-au prezentat și au zis câte ceva despre ele. „Ce zâmbet frumos", comentează MC-ul. „Toată lumea se bucură să fie aici."

De când fondatorul Miss World, Eric Morley, a murit în 2000, iar soția lui Julia i-a luat locul, femeia a făcut tot posibilul să elimine sexismul din concurs și să-l adapteze la noul mileniu. Participantele sunt „frumoase cu scop" și poartă rochii de seară în loc de bikini.

Nu contează că e finala internațională sau un concurs de calificare regională, ideea e ca publicul să ajungă să cunoască aceste femei, nu doar să le privească. Dar e cam greu să faci asta într-o singură oră. Fiecare femeie face zece pași pe podium și spune maximum cincizeci de cuvinte despre ea. Mai târziu răspunde la o singură întrebare despre lumea asta și ce crede ea despre ea.

În scurt timp a venit momentul răspunsului la întrebăr, care erau trase la sorți și păreau alese la nimereală. Unele sunt simple, altele complicate. O femeie e întrebată unde i-ar plăcea să călătorească în lume. Răspunde Brazilia. Atât. O altă femeie e întrebată dacă ar trebui să fie obligatoriu să-ți vaccinezi copiii. Zice că nu știe sigur și că, totuși, unele persoane au alergii.

Cel mai interesant răspuns a venit de la o femeie care a fost întrebată care sunt provocările cu care se confruntă o femeie modernă. Cel mai greu e să trăim cu viziunea pe care o au bărbații despre noi." A continuat și a zis că trebuie să renunțăm la aceste idei învechite. A fost singura tipă care a adus o notă de feminism atmosferei.

Era o vreme în care Miss World era un concurs controversat. Cu două decenii înainte de primul concurs de tricouri ude, Eric Morley a organizat o competiție de costume de baie prin 1951, în cadrul Festivalului Marii Britanii, și a câștigat o suedeză pe nume Kirsten Hakansson. A fost încoronată Miss World în costumul de baie, iar scena asta a scos din minți toate persoanele religioase din lume, inclusiv pe Papă.

Evident că ideea de a judeca o femeie în funcție de frumusețe a enervat multe alte femei. Protestele stârnite de finala internațională au atins punctul culminant în 1970, același an în care o femeie de culoare a câștigat titlul pentru prima oară. Feministele au întrerupt spectacolul și pe gazda lui, Bob Hope, în timp ce acesta le cerea participantelor să se rotească pentru ca juriul să poată avea o perspectivă de 360 de grade asupra lor.

Deși se mai ține din când în când câte un protest la aceste concursuri, cum a fost cel de la finala internațională din 2011, oricine îndrăznește să vorbească despre sexism sau obiectificare primește răspunsul că aceste concursuri sunt organizate în scopuri caritabile. Conform unui comunicat de presă, Miss World a reușit să strângă șase sute de milioane pentru copiii nevoiași de pe glob, de când a început. Concursul din Australia de Sud a strâns bani pentru organizația caritabilă Variety.

Dar oricât ar încerca Miss World să se adapteze la epoca modernă și să renunțe la sexism, nu poate evita faptul că un concurs de frumusețe e, în esență, un concurs public de futabilitate. E un argument greu de ignorat când vezi că finalistele zilei nu fac nimic să provoace noțiunea tradițională de frumusețe.

În timp ce plecam, m-am întrebat de ce continuă să existe aceste concursuri. Într-o lume în care toți avem acces instant la Tinder, YouPorn și chiar și Google Images, e super banal și inutil să mai mergi în public la astfel de competiții.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre feminism pe VICE:
Ghid de feminism pentru bărbați
De ce cred ca bărbat că e bine să existe feminism în România
Beyonce îşi apară singură tipul ei de feminism prin albumul „Beyonce"