Există cu adevărat punctul G?

Luna trecută s-au împlinit 78 de ani de când ginecologul german Ernest Grafenberg a publicat o lucrare în care descria o „zonă erogenă” situată pe peretele frontal al vaginului, care, atunci când este simulată, poate provoca orgasme intense, deseori acompaniate de ejaculare. În anii ’80, zona asta a fost numită punctul G în onoarea descoperirii lui Grafenberg. De atunci, conceptul a devenit din ce în ce mai folosit în cultura pop.

Punctul G a devenit într-atât de cunoscut încât mulți oameni chiar sunt convinși că este o parte distinctă a aparatului genital feminin. Printre ei se află și mulți medici; unii dintre ei oferă chiar și proceduri de amplificare a punctului G, precum așa-zisa „Augmentare a punctului G”. Ei susțin că pot să facă mai plăcută stimularea acestei zone.

Totuși, conceptul de punct G este de zeci de ani o controversă aprinsă în rândul cercetătorilor care studiază sexualitatea. Ei nu par să cadă de acord nici dacă există sau nu, darămite să fie amplificat. Unii cercetători au susținut că punctul G există cu adevărat, pretinzând că au dovezi fizice. În schimb, alți cercetători au numit punctul G un „OZN ginecologic” – a fost văzut de multe ori, dar existența acestuia încă nu a fost confirmată.

Autorii unui studiu nou, publicat în Journal of Sexual Medicine, și-au propus să pună capăt acestei controverse prin intermediul celei mai detaliate explorări anatomice a punctului G de până acum. Concluzia lor sugerează că s-ar putea să fie nevoie să ne schimbăm percepția asupra punctului G.

În cadrul acestui studiu, o echipă de cercetători și medici a efectuat disecții pe peretele frontal al vaginului (zona unde se crede că există punctul G) pe 13 femei decedate. Știu, s-ar putea să crezi că 13 cadavre nu sunt prea multe, dar ăsta este de fapt cel mai amplu studiu post-mortem de până acum. Este și o îmbunătățire uriașă față de studiile anterioare despre punctul G care au făcut afirmații îndrăznețe bazate pe un singur cadavru.

O să te scutesc de detaliile (și fotografiile) procesului de disecție (citește articolul complet dacă vrei să afli toate detaliile macabre). Practic au pornit într-o explorare minuțioasă pentru o structură care corespunde punctului G. După studierea celor 13 cadavre, cercetătorii au descoperit că nu există dovezi pentru o asemenea structură anatomică, cel puțin nu cu ochiul liber.

Să însemne asta că ar trebui să lăsăm balta conceptul de punct G? Nu neapărat. Chiar dacă este adevărat că autorii acestui studiu n-au observat o structură care să corespundă punctului G, o analiză microscopică a țesuturilor din acea zonă este necesară pentru confirmarea absenței. Cu alte cuvinte, următorul pas ar fi un alt studiu pentru a scoate din calcul posibilitatea ca punctul G să poată fi văzut doar la o rezoluție mare.

În timp ce așteptăm acele rezultate, studiul ăsta pare să acorde credibilitate unei teorii alternative a punctului G: punctul G s-ar putea să reprezinte zona în care se unesc porțiunea internă a clitorisului, uretra și vaginul, în loc să fie o parte distinctă a aparatului genital feminin. Și poate că stimularea simultană a acestor trei structuri produce orgasme intense (și, câteodată, ejacularea feminină) care sunt de multă vreme asociate cu așa-numitul punctul G.

Inițiatorii acestei teorii au sugerat că punctul G este prin urmare mai bine caracterizat ca structură clitouretrovaginală. Chiar dacă termenul este mai exact, cu siguranță nu este la fel de melodios precum punctul G, nu-i așa?

Acestea fiind spuse, faptul că dezbatem de 78 de ani încoace dacă există sau nu punctul G este un semn că aparatul genital feminin nu a primit nici pe departe suficientă atenție din partea științei. Să sperăm că vom abandona termenul ăsta o dată pentru totdeauna în domeniul cercetării sexualității.

Justin Lehmiller este cercetător la Institutul Kinsey și autorul blogului Sex and Psychology. Cartea sa, Tell Me What You Want: The Science of Sexual Desire and How It Can Help You Improve Your Sex Life, urmează să fie publicată.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.