Când am auzit de evenimentul Supportyourlocalbands, primul gând a fost „wow, ce nume lung pentru un festival, mai ales că unii pun și un hashtag în față”, urmat de o realizare a faptului că nu s-a mai făcut așa ceva pe la noi. Un festival dedicat trupelor din România, majoritatea necunoscute publicului larg. Va avea loc timp de o săptămână, între 15 și 19 octombrie, la Control, Quantic, Expirat, Fabrica și Mojo, și va pune accent pe trupe ca Baby Elvis, Pinholes, Alex & The Fat Penguins, Am fost la munte și mi-a plăcut, Umbra, Fried Friend, Blue 420, The Speakers și Gramofone.

E un proiect ambițios, care te face să lauzi RoEvents, organizatorii bairamului, pentru inițiativa de a sprijini o scenă muzicală care are nevoie de tot ajutorul. Pe lângă line-up-ul sută la sută românesc, natural și organic, cei de la RoEvents s-au gândit și la o modalitate interesantă de a promova trupele astea. Ca să se asigure că lumea o să fie deschisă la lucruri noi, au zis să pună trupe românești consacrate în deschidere. Bagă un nume mare ca opening act, urmat de trupe mai necunoscute. Deci vor cânta și Șuie Paparude, Omul cu Șobolani, byron, The Mono Jacks și E.M.I.L.

Oamenii mizează pe faptul că publicul nu va pleca după primul concert și va rămâne să vadă care-i treaba și cu ceilalți artiști. Și pe faptul că publicul e dispus să plătească un abonament de 150 de lei, în Early Bird, în contextul în care festivalul are loc într-un oraș unde concertele gratuite au devenit o banalitate. E un test uriaș pentru publicul din underground, care va trebui să scoată banu’ și să și arunce cu zaru’ în speranța că vor găsi următoarea lor trupă preferată.

Înainte de festival, am stat de vorbă cu Liviu Vieru, unul dintre organizatori, ca să aflu mai multe despre proiectul #Supportyourlocalbands:

VICE: Cum de v-ați gândit să faceți un festival pentru trupele locale din România?
Liviu Vieru: Povestea cu festivalul a început prin februarie. La foarte scurt timp după ce s-a dus vorba că RoEvents a intrat pe piață ca agenție, un număr important de proiecte muzicale au fost încântate să intre la noi în portofoliu sau să colaborăm pe zona de booking. Într-o echipă de 2-3 oameni, am primit cu brațele deschise câteva zeci de trupe și ne-am trezit copleșiți. Totodată discutam despre strategia cu care vrem să ne poziționăm pe piață. Astfel, pentru că în booking-ul nostru sunt trupe la început de drum am zis că trebuie să gândim ceva oportun pentru ele. Am plecat de la lozinca „Support your local bands” și colega mea Magda Zander a venit cu conceptul. Trupele mari să susțină trupele mici cântând în deschiderea lor.

De ce v-ați decis să-l țineți în mai multe locații?
Din mai multe motive. Sunt locații cunoscute care au ridicat trupe importante de-a lungul anilor. Ce am încercat noi să facem a fost să gândim un concept unitar. Trupe care au urmat același flow. Am vrut și locații care au o istorie în promovarea trupelor la început de drum, dar și a celor consacrate. Mai mult, am încercat să ne ducem acolo unde se află efectiv publicul nostru. Pe acest principiu, locațiile astea sunt etalon pentru concertele de nișă din București.

E foarte bună inițiativa de a pune trupe consacrate în deschidere la artiști mai puțin cunoscuți. A fost greu să convingeți trupele să cânte în deschidere?
Deloc. Toată lumea a fost surprinzător de deschisă. Absolut toată lumea a lăudat și empatizat cu inițiativa și cu hook-ul acestui fest. E o învățătură bună mai ales pentru trupele la început. Să fie deschise, să se sprijine și să se promoveze una pe cealaltă, chiar dacă au concert în aceeași zi. La fel cum e bine să cânte împreună și să facă cross-promo publicului lor. Așa pot avea cu toții o șansă reală.

Nu vă e teamă că lumea va pleca după prima trupă?
Punct ochit. Ne-am gândit foarte mult la asta. După ne-am dat seama cui ne adresăm. Publicul din underground e fenomenal. Chiar dacă nu e atât de numeros în România, este de departe cel mai deschis la muzică nouă. Este versatil, mereu în căutare de noi sound-uri și senzații. E și un public pretențios. Critic, deștept și constructiv. Cred cu orbire în publicul acesta.

Care a fost procesul de selecție a trupelor?
Procesul de selecție a fost puțin atipic. Nu a fost un open call sau un casting. În ultimii ani, dar mai ales în ultimele zece luni de la începerea proiectului, am luat contact cu majoritatea trupelor din underground. Ce m-a bucurat peste măsură a fost că am dat de o industrie mult mai curățită. Muzica tuturor transmite mult mai mult ca înainte. Compozițiile, versurile, instrumentațiile sunt mult mai variate, mai catchy. A fost incredibil de greu să decidem să nu includem trupe din propriul portofoliu în festival. Am încercat să fim extrem de onești. Am adunat echipa și am făcut audiții. Am dezbătut câteva zile și câteva nopți opțiunile și am ajuns la line-up.

Am observat că majoritatea sunt trupe de rock. Crezi că artiștii rock au mai puține șanse să se facă remarcați în România?
Cred că artiștii de rock sunt greșit stigmatizați. Când omul vine dintr-o zonă comercială, cu siguranță mai asculta și el rock. Dar e rock clasic sau balade. Oamenii trebuie să înțeleagă că rock-ul nu înseamnă doar growl și distors. Acum avem șansa să le facem cunoștință cu alte tipuri de sunete. Cu influențe din blues, jazz, indie sau alternative. Alegerea asta de trupe rock a fost și pentru că celelalte genuri nu sunt încă foarte bine definite în România. Rock-ul, pentru o prima ediție de festival, îți dă o paletă importantă de artiști talentați și cu o muzică foarte închegată și plină de personalitate.

Anul viitor o să încercăm să includem în festival și 2-3 nișe muzicale diferite.

Ce ar trebui să facă și alte trupe underground ca să ajungă să cânte la voi?
Nu e greu să cânte la noi. Dacă ei știu ce își doresc de la ei, atunci sigur au un loc la noi. Noi am căutat trupe cu un sound propriu. Să debordeze de originalitate. Indiferent că îmi plac sau nu, pot să fac în mod echidistant paritatea profesională versus cea emoțională. Dar nu e de ajuns numai asta. Am urmărit insistent activitatea din online a acestor trupe. Cât de des cântă, cum arată concertele lor, cum se promovează înainte, în timpul și după un concert. Cum se îmbracă, cum se mișcă pe scenă, cum se poartă cu fanii.

Există vreo trupă din underground pe care ai vrut să o aduci la festival, dar nu ai reușit?
Da. Sunt cinci trupe. Doar că disponibilitățile de a cânta au fost reduse. Dar o să-i vedeți în ediția următoare pe toți.

Când primăria capitalei ține evenimente gratuite aproape în fiecare săptămână, e greu să faci un festival contra cost doar cu trupe românești. Ce așteptări ai de la public?
OK, noi plătim taxe și e musai ca primăria să facă evenimente culturale. Înțeleg și susțin asta. Dar chiar am rezolvat noi toate problemele din societate ca să facem atât de fuckin des paranghelii? Dacă faci evenimente de genul ăsta, toată lumea pierde. Intrarea liberă la un eveniment denaturează valoarea acelui eveniment. Este drept că și categoriile defavorizate trebuie să aibă acces la evenimente culturale. Dar aici rezolvi totul printr-un alt tip de campanie. Când te apuci să faci evenimente cu artiști români sau străini atât de des și în felul ăsta, nu faci decât să omori business-uri ca cel pe care eu încerc să-l fac. Dar eu îndemn publicul la un singur lucru: să aleagă să nu mai plătească biletul unui eveniment la suprapreț. Da, evenimentele gratis sunt la suprapreț.

Supportyourlocalbands e o mișcare de promovare a trupelor locale, dar și de deșteptare și de a face apel la publicul consumator de live-uri, să nu mai susțină evenimentele gratis. Pentru ca taxele lor să se ducă către un sistem medical mai bun, de exemplu, și să încerce să vină către noi, promoterii locali și agenții, unde vom încerca să le oferim ceva la prețul corect. Chiar și cu riscul de a ieși în pierdere.

O să continuați cu festivalul și anul viitor?
Ne dorim din tot sufletul să îl continuăm. La anul cred ca vom mai adăuga minim un oraș în festival și multe alte trupe.

Cum ar trebui să sprijinim constant artiștii locali, nu doar o dată pe an?
Ar trebui să îi ascultăm cu atenție. Să plătim biletul la concertele la care mergem, fie că le suntem sau nu prieteni, și dacă ne-a plăcut cu adevărat să cumpărăm merchandise, dacă au. Când ajungem acasă trebuie să dăm share muzicii lor și să le cumpărăm muzica de pe net. Să le trimitem fără rușine mesaje de susținere vizibile și când vedem că suntem mai mulți, să le cerem să concerteze din nou. Și poate așa nu vom mai fi intoxicați cu urmările bugetelor fără fund băgate în heavy rotation. Poate așa vom avea puterea să creștem o industrie prin propria noastră voce.