Cinci întrebări pentru cuplul care a fost luat la palme pentru că și-o trăgea într-un parc

Vara înseamnă: să te freci cu înghețată pe frunte și pe piept. Vara este: sunetul leșinat al pantalonilor scurți care ți se dezlipesc de pe piele când te ridici. Vara: gâdilatul tranpirației care-ți curge din spatele genunchiului spre gleznă.

Sau: Vara este folosirea unei mișcări violente cu fiecare bucățică din corp ca să-ți arunci furios pilota în aer. Vara este insomnia și vara înseamnă la propriu să nu te deranjeze că nu iei cina. Vara este, foarte crucial, să ți-o tragi atât de tare încât e ilegal:

De la Metro:

Și:

A spus că erau „în mijlocul unor copii care se jucau cricket”, adăugând „o fac din nou” și „e a cincea oară deja”.

Și:

Da, am câteva întrebări:

Stau și mă gândesc ce anume m-ar face să mă opresc din futut (odată ce m-am apucat deja) și da, asta e exact pe listă. Cred: Cred că aia m-ar opri din futai. Dacă sunt sincer, ca un futăcios emotiv ce sunt, știu că, dacă aș fi auzit un sunet pe distanța de 500 de metri de la locul futaiului, m-aș fi oprit și probabil că nu m-aș mai fute niciodată, deci îmi este greu să mă pun în locul celor doi futăcioși bețivani din Leeds, să mi-o trag printre o palmă și un atac al unui mârlan.

Totuși: cred că dacă ar veni cineva la mine și m-ar lovi atât de tare încât să mă opresc din futut – lovit atât de tare încât să mi se înmoaie –, în acel moment, aș privi în perspectivă futaiul meu, m-aș întreba dacă ar trebui să mă fut, aici, la o palmă distanță de gura mulțimii, poate ar trebui să o fac acasă, sau în cel mai rău caz să mi-o trag în spatele unui boschet sau copac, undeva cu (chiar dacă este imperfect) puțin adăpost.

Futăcioșii din parcul Leeds nu au făcut asta. Unde ar mai fi putut să se fută? Focuri de armă? Un roi de viespi? Dacă cineva ar fi dat peste ei cu o mașină de o greutate mică-medie? Gândește-te la ei data viitoare când te fuți. „Cât de mult vreau chiar acum să mă fut?” ar trebui să te întrebi. Dacă un atac din partea unui mârlan te-ar împiedica de la avea un orgasm, atunci nu sunt sigur că meriți unul în primul rând.

Dacă ar fi să spunem că Futăcioșii din Parcul Leeds sunt eroi – că sunt Legende și că toți care s-au luat de ei sunt niște Nesimțiți – atunci trebuie să-i respectăm, nu pentru că și-au tras-o în parc pe caniculă, ci pentru că ei chiar și-au tras-o în lunile astea interminabile de vară. Scuze, dar paturile acum sunt pentru foitul de colo colo când nu poți să dormi și ocazional să-ți topești un singur cub de gheață pe toracele gol, nu pentru futut. Asta este valabilă și pentru alte suprafețe. Ai mai stat pe o canapea în ultima vreme? Te lipești de ea. Ai mai fost în bucătărie? Acolo sunt toate muștele. Nu există vreo modalitate în care să te simți confortabil acum, de fapt, de mai multe luni. Și totuși ești așteptat să te fuți cu toate astea? În ce condiții? Fără o baltă de transpirație formându-se între cele două trupuri pulsând? Fără ca lenjeria ta să se ruleze într-un fel de nod ciudat când o dai jos? Fără niciun strop de transpirație generată de futai care să-ți curgă de pe frunte, pe sprâncene, legănându-se – doar pentru un moment în față și-n spate și-n față și-n spate – pe vârful nasului înainte să cadă, într-un arc perfect chiar pe fața iubitei? Nu, nu merci, un nu absolut. Îmi pun pula în congelator până în octombrie cel mai devreme și așa ar trebui să faci și tu. Futăcioșii din Leeds ar trebui să fie înnobilați de Regină pentru că au îndurat toate astea doar ca să se fută.

A devenit clar luna asta că lumea este împărțită în două tipuri de caractere – Futăcioșii, care și-o trag, și Plângăcioșii care nu o fac – și dacă ai vrut vreodată un exemplu mai clar, uită-te încă o dată la videoclipul ăsta. Futăcioșii, aici, sunt reprezentați de cuplul care și-o trage în mijlocul parcului în plină zi; Plângăcioșii, deși tehnic acționau în numele legii, sunt cei care sună în mod repetat la poliție pe fundal.

Adică: Înțeleg că este o infracțiune să ți-o tragi lângă copiii care joacă cricket și nu militez pentru asta în nicio măsură. Dar, de asemenea, nu pare că ar fi vreun copil acolo. Se pare că părinții sunt prezenți la o distanță destul de mare de cuplu încât trebuie să facă zoom până la limita absolută a telefonului doar ca să se vadă figurile încețoșate care și-o trag. Da, copiii nu ar trebui sub nicio formă să fie expuși la spulberarea rutinei publice. Dar de asemenea… cine vrea să distrugă o zi de vară frumoasă prin cronometrarea minutelor exacte de când ai sunat ultima oară la poliție? Plângăcioșii, ăia. Bagă o înghețată și calmează-te, omule! Trage-ți-o și calmează-te.

Pe lângă video, Futăcioșii din Parcul Leeds s-au futut deja o dată, iar apoi, după cum se aud mormăiturile în fundal, „iar și-o trag”. Din nou, acest comportament drăguț: să ți-o tragi o dată atât de tare încât o mulțime de părinți furioși să sune la poliție este destul de greu, dar să o faci încontinuu? Să te bucuri de o perioadă recalcitrantă sub soarele calm? Să te întorci la cina ta?

Asta e o chestie de sezon și mă îngrijorează. Nimeni nu se fute în mijlocul parcului sau pe o piatră de mormânt sau orice în noiembrie, din cauza burniței și vântului și cele trei până la patru ore de lumina zilei cu nuanță albăstruie. Nimeni nu o face în decembrie sau ianuarie, din cauza cantității de bomboane de pom și a înghețului. Să ți-o tragi în parcuri este o tradiție britanică de vară și îmi fac griji despre ce se va alege de noi dacă acest val de caniculă nu se va mai opri niciodată: lumină alb-gălbuie care ne coace până la mijlocul lui octombrie, iarba pârlită, furtunurile de apă interzise, copacii murind, toate înghețatele mâncate, toate berile consumate, productivitate scăzută la nivel record: și apoi, pe fiecare parcelă de iarbă și parc din Marea Britanie, sute și mii dintre noi, în echipe de câte doi, trei și patru și cinci și unu, toți, trăgându-ne-o sub soarele arzător. Ăsta este viitorul pe care îl vrei? Pentru că fix asta vom avea. Uită-te la Futăcioșii din Parcul Leeds: uită-te la ei, pe bune uită-te la ei. Ei sunt tu, chiar sunt. Ei sunt tu, și eu. Ei suntem cu toții, doar că ne-au luat-o puțin înainte cu câteva luni. Singurul lucru care ne desparte sunt trei halbe de cidru și două vinuri. Acolo, ar trebui să spui, holbându-te la futăcioși, formând lent numărul poliției, acolo – dar pentru numele lui Dumnezeu, și-n numele unui brunch cu prosecco fără fund unde am uitat să mânânc ceva ca lumea – sunt eu.

This article originally appeared on VICE UK.