Silvia Vasilescu, lecture despre nesupunere în practica artistică @ Pavilion

Imagine: Slaveya Minkova, Perambulatory Parade with Environmental Encroachment, 2014. Courtesy of 2nd Floor Rear Festival

Joi, 20 martie, ora 19.00, Silvia Vasilescu - Reconfigurare liberă. Lecture scurt despre aspectele productive ale nesupunerii în practica artistică. Facebook event.

De la arta feministă la institutional critique, la mișcarea galeriilor-apartament, la relational aesthetics/social practice/community art, există, într-o oarecare masură, un act de nesupunere. Actul de nesupunere este important în orice societate sau comunitate, inclusiv în lumea artei, nu doar pentru a lupta împotriva neregulilor unei puteri guvernamentale corupte, dar și pentru a testa sistemul din care face parte și a da minorității acceași putere ca cea a majorității.

În contextul practicii artistice, este o acțiune de sfidare sau negare a regulilor stabilite de o instituție (într-un procent mic de muzeu, de galerie, și chiar de piața artei; și, într-un procent covârșitor, de școala de artă). Fie că este vorba despre arta feministă, galeriile-apartament sau social practices, acțiunile de nesupunere s-au dovedit a fi productive, creând o alternativă la instituții, discipline sau funcții deja cunoscute. În cazul artei feministe, un efect pozitiv a fost apariția altor discipline, discipline considerate periferice până atunci, precum ceramica, textilele sau perfomance-ul. Galeriile de apartament, din orașe precum Manchester (anii ’90) sau Chicago (anii ’80 și mai tarziu, după 2000), au încercat să creeze o alternativă la scena de artă locală, elitistă și mică, continuând procesul creativ și sfidând ideea de prestigiu ca fiind legată de un spațiu. Al treilea exemplu este community art/social practice/relational aesthetics, care a creat o nouă funcție pentru spațiu și pentru practică.

Pe de altă parte, există acte de nesupunere care se dovedesc a fi distructive, în sensul că lipsește orice rezultat creativ. În același timp, lipsa acestor acte de nesupunere ar fi mult mai rea deoarece, având un sistem în continuă mișcare, așa cum este lumea artei, stagnarea poate fi cel mai prost scenariu.