O fată ca toate celelalte

Fotografii de la Holly Lucas

Adevăr nr.1: Hainele de bărbați sunt plictisitoare. Din motivul ăsta au festivalurile de fashion cinci zile de haine pentru femei, urmate de o zi de haine pentru bărbați la care nu se duce nimeni. Adevăr nr.2: Bărbații care se îmbracă ca femei pot fi amuzanți uneori. Nu la modul transfobic sau ceva, ci doar la modul în care Jack and Jill și White Chicks au devenit comedii clasice contemporane. În lumina acestor adevăruri, am fost în vizită la Adam and Eve, o companie din estul Londrei care oferă servicii de travesti, ca să-mi învălui trupul în materialele luxoase la care au acces doar femeile și bărbații care se îmbracă ca ele.

Adam and Eve e situată în Shoreditch, în London East End, și oferă transformări totale din bărbat în femeie comunităților de travestiți/transsexuali. Pentru 130 de lire, poți intra pe ușă ca să petreci câteva ore ca femeie, iar apoi pleci ca și cum nimic nu s-a întâmplat.

Când am sosit, am fost întâmpinat de o femeie pe nume Josie, care urma să mă ghideze în experiența mea transformatoare. Josie a intrat în domeniul acesta în urma unui anunț din ziarul local pentru un job ca vânzătoare de lenjerie intimă. „Se plătea foarte bine, așa că m-am gândit eu că trebuie să fie un șpil ceva,”mi-a spus. „Am ajuns la interviu și totul mergea bine și atunci mi-au zis că voi vinde lenjeria tipilor.” A acceptat jobul oricum și, după ce a depășit șocul inițial, și-a dat seama că începea să-i placă.

Credeam că e ciudat doar pentru că nu știam că lucrurile astea se întâmplă. Dar apoi îți dai seama că e perfect normal și că oricine știe pe cineva care o face. Pun pariu că oamenii care citesc articolul ăsta au în cercul lor de prieteni pe cineva care face asta. Anul trecut, a plecat de la firmă și și-a înființat propria afacere în domeniul travestiului.

Josie mi-a spus că majoritatea clienților ei sunt bărbați hetero care, din diverse motive, nu se pot bucura de pasiunea lor în propria casă (diverse motive înseamnă „soție”, bănuiesc). Mi-a spus că trăsătura lor comună e faptul că lucrează în domenii tradițional masculine. “Toate lucrările de tâmplărie mi le face una dintre fetele mele. Vine încoace, eu îl aranjez și îl machiez, iar el îmi face mobila îmbrăcat în travesti,” a spus.

Primul pas al transformării a fost modelarea corpului într-o formă mai feminină. A trebuit să port o lenjerie foarte strâmtă, care „reduce protuberanțele din dreptul șlițului” (cum a descris drăgălaș Josie), apoi mi-am pus niște pantaloni scurți de biciclist cu push-up la fund și coapse, un corset pentru a-mi contura curbele și, la final, un sutien cu pernuțe din silicon.

La finalul operațiunilor mă simțeam extrem de inconfortabil, dar și surprinzător de bine modelat. Josie mi-a spus că sunt norocos, am deja un corp destul de feminin. Ceea ce e lucrul cel mai aproape de un compliment pe care mi l-a spus cineva despre corpul meu.

Apoi am trecut la machiaj. A trebuit să folosesc mai mult machiaj decât o femeie obișnuită, pentru că am pe față chestii pe care majoritatea femeilor nu le au. Cum ar fi un maxilar pătrățos și barbă. Josie mi-a mai zis că aveam un nas foarte masculin care va trebui să fie subțiat cu ajutorul unei dungi de fard în mijloc. Am căutat pe google mai târziu și am văzut că nu există nas masculin sau feminin. MERSI, JOSIE!

Apoi Josie mi-a lipit niște unghii false. Dacă ești genul de om care poartă unghii false, ești fie un cretin căruia nu-i place să vorbească la telefon sau să se șteargă la cur, fie ești infinit mai priceput decât mine în domeniile astea. Eu n-am putut face, efectiv, nimic. Când a venit vremea echipării, a trebuit să mă îmbrace Josie. Aveți idee ce ciudat e să te îmbrace altcineva?

Am fost ușor copleșit de grămada de haine din care aveam de ales. Erau standuri întregi cu haine, de la rochii de mireasă la ținute de mămică din suburbie, așa că am rugat-o pe Josie să mă ajute să aleg. Mi-a ales un top negru cu mâneci lungi, deoarece e cel mai popular („fetelor le place la nebunie cum se simte pe piele”) și o fustă cu imprimeu tigrat („ca să fie mai jucăușă ținuta”).

După care am urcat cu grație scările spre studioul foto…

Ținuta de zi era gata. Mi s-a părut trist să mă văd femeie. Mereu sperasem în secret că aș arăta super sexi dacă aș fi tipă, ca un fel de Mena Suvari tânără. Dar, de fapt, arătam ca “Chyna costumată ca Rachel din Friends de Halloween.”

Mai târziu, mi s-a refăcut machiajul și mi s-a schimbat ținuta cu una de seară. Care nu arăta atât de bine ca cea de zi. În tentativa de a mă face seducătoare, am sfârșit prin a semăna cu Prințesa Peach într-o parodie porno cu frații Super Mario.

Până la urmă, m-am distrat câteva ore. A fost cam ca scena aia din Mrs. Doubtfire în care Robin Williams încearcă toate ținutele alea  în casa fratelui lui. Doar că eu sunt mai puțin enervant și cocainoman decât Robin Williams.

Urmăriți-l pe Jamie pe Twitter @JLCT

Traducere: Oana Maria Zaharia