Articolul a apărut inițial pe i-DÎn timp ce noul val de feminism a redefinit mentalitatea femeilor din societate în 2018, conceptul masculinității trebuie și el urgent adresat: ce înseamnă să fii un bărbat în ziua de azi? Felul în care identitatea sexelor este redefinită și disecată este o nevoie profund umană, socială și artistică.Expoziția colectivă All That Man Is – Fashion and Masculinity Now, curatoriată de Chiara Bardelli Nonino pentru a treia ediție de la Photo Vogue Festival, include peste 50 de fotografi cu proiecte și perspective diferite. Fiecare artist explorează aspectele complexe ale masculinității prin fotografie, un mediu care combină arta, documentarul și portretul într-un stil evocativ și empatic. Portretizând un spectru larg de emancipare și vulnerabilitate, acești cinci fotografi demontează orice stereotip sau prejudecată față de sensibilitate și re-contextualizează identitățile sexuale ale societății contemporane.
Publicitate
Arielle Bobb-Willis
Fotografa new yorkeză Arielle Bobb-Willis a dezvoltat un limbaj vizual prin care remodelează silueta corpului și aproape anulează diferențele dintre masculin și feminin. Portofoliul ei stă la intersecția dintre fotografie de modă și coreografie avant-garde.„În lucrările mele nu poți distinge sexul și e mai mult vorba despre aprecierea artei și compoziției. Fluiditatea sexuală este reală și eu consider că e important să fim sensibili și înțelegători cu percepțiile diferite ale oamenilor”.În timp ce-mi arată fotografia ei preferată de pe coperta revistei L’Uomo Vogue, ea mai spune că sexul este „atât de specific pentru fiecare individ cu care interacționezi, e ca o explorare continuă a sentimentelor, expresiilor și individualismului.” Bobb-Willis este inspirată de cei trei frați ai ei, toți mai mici de 12 ani, a căror percepție binară asupra sexului e mult mai adaptabilă. „Prin artă, putem împărtăși ce înseamnă sexul la nivel personal, decât să ne conformăm normelor sociale.”
Fotografa new yorkeză Arielle Bobb-Willis a dezvoltat un limbaj vizual prin care remodelează silueta corpului și aproape anulează diferențele dintre masculin și feminin. Portofoliul ei stă la intersecția dintre fotografie de modă și coreografie avant-garde.„În lucrările mele nu poți distinge sexul și e mai mult vorba despre aprecierea artei și compoziției. Fluiditatea sexuală este reală și eu consider că e important să fim sensibili și înțelegători cu percepțiile diferite ale oamenilor”.În timp ce-mi arată fotografia ei preferată de pe coperta revistei L’Uomo Vogue, ea mai spune că sexul este „atât de specific pentru fiecare individ cu care interacționezi, e ca o explorare continuă a sentimentelor, expresiilor și individualismului.” Bobb-Willis este inspirată de cei trei frați ai ei, toți mai mici de 12 ani, a căror percepție binară asupra sexului e mult mai adaptabilă. „Prin artă, putem împărtăși ce înseamnă sexul la nivel personal, decât să ne conformăm normelor sociale.”
Olgaç Bozalp
„E interesant să observi cum regiunile culturale pot defini sexualitatea”, notează fotograful turc din Londra, Olgaç Bozalp. „Fotografia, ca orice mediu artistic, poate inspira conștientizarea percepțiilor asupra sexelor, pe o scară mai largă și poate declanșa un dialog ce insuflă schimbare.” În 2016, Bozalp a capturat o serie de fotografii despre bărbații turci din Istanbul, în colaborare cu Gucci.
„E interesant să observi cum regiunile culturale pot defini sexualitatea”, notează fotograful turc din Londra, Olgaç Bozalp. „Fotografia, ca orice mediu artistic, poate inspira conștientizarea percepțiilor asupra sexelor, pe o scară mai largă și poate declanșa un dialog ce insuflă schimbare.” În 2016, Bozalp a capturat o serie de fotografii despre bărbații turci din Istanbul, în colaborare cu Gucci.
Publicitate
Albumul includea un bărbat mustăcios într-o cămașă roză cu volănașe pe un scuter Peugeot și un bărbat în pantaloni evazați cu un print floral roz și o cămașă galbenă. Fundalurile variază de la peisaje în lumină naturală, la ziduri în pasteluri estompate, în fața cărora bărbații au pozat încrezători, în siluete neașteptate și elegante.El a fotografiat dansatori din buric și pe artistul Grayson Perry, dar pe contul de Instagram îl prezintă și pe tatăl său, un indiciu că, dacă ai noroc, cele mai bune modele de masculinitate sunt cele apropiate.
Micaiah Carter
Micaiah Cater, care l-a fotografiat pe Kehinde Wiley pentru revista Time 100 și a făcut editorialele colecției toamn/iarnă '18 al lui Thom Browne Golf, prezintă o imagine din lucrarea sa de licență de la Parsons. Intitulată 95/48, seria expune un contrast dintre viața la 20 de ani a tatălui său, din anii '70 și propria experiență din Brooklyn, decenii mai târziu.„Am fost profund inspirat de albumele pe care le făcea în călătoriile lui din armată”, a spus Carter despre fotografiile alb-negru. „Mă simt aliniat cu tonurile și mișcarea Black Power și asta a influențat propriile lucrări.” Deși trecutul îl fascinează, Carter se bucură de felul în care era contemporană permite perspective diferite. „Eu cred că, acum, bărbații au șansa de a se elibera de etichetele impuse de societate. Indiferent că ești gay, heterosexual sau trans, e uimitor că avem capacitatea de a observa toate aceste nuanțe diferite la un nivel mai larg.”
Micaiah Cater, care l-a fotografiat pe Kehinde Wiley pentru revista Time 100 și a făcut editorialele colecției toamn/iarnă '18 al lui Thom Browne Golf, prezintă o imagine din lucrarea sa de licență de la Parsons. Intitulată 95/48, seria expune un contrast dintre viața la 20 de ani a tatălui său, din anii '70 și propria experiență din Brooklyn, decenii mai târziu.„Am fost profund inspirat de albumele pe care le făcea în călătoriile lui din armată”, a spus Carter despre fotografiile alb-negru. „Mă simt aliniat cu tonurile și mișcarea Black Power și asta a influențat propriile lucrări.” Deși trecutul îl fascinează, Carter se bucură de felul în care era contemporană permite perspective diferite. „Eu cred că, acum, bărbații au șansa de a se elibera de etichetele impuse de societate. Indiferent că ești gay, heterosexual sau trans, e uimitor că avem capacitatea de a observa toate aceste nuanțe diferite la un nivel mai larg.”
Publicitate
Stefan Ruiz
Stefan Ruiz a studiat pictură și sculptură în California și Italia, înainte să devină fotograf. El a explorat cultura mexicană prin mai multe medii. Fotografia inclusă în publicația Masculinity Now face parte din seria Cholombianos, în care a capturat membrii subculturii Monterrey, într-un studio improvizat lângă cluburile pe care le frecventau.Oamenii erau fixați pe genul muzicalcumbia rebajada, muzică din nordul coastei columbiene, cu rădăcini africane, indigene și spaniole, reinterpretată într-o versiune „încetinită, la fel ca dub-ul cu reggae”, a explicat Ruiz. Devotamentul pentru astfel de instrumentație a fost complementată de frizurile cu totul deosebite ale grupului și vestimentația pictată manual: „o combinație de streetwear american și iconografie religioasă mexicană, plus inserții de port tradițional columbian.”Deoarece proveneau din cartierele defavorizate și arătau complet diferit de restul comunității, au fost ostracizați și atacați de poliție, care îi acuza că lucrează pentru cartelurile de droguri. „De atunci, scena a dispărut din peisaj”, a notat Ruiz. „Ei erau ușor de distins din cauza frizurilor, așa că nu le-au mai purtat.” Cu toate astea, el mai notează că stilul deosebit al acestor copii „încă are o viață mitică în Mexic”, și există în mediul online în meme virale.
Stefan Ruiz a studiat pictură și sculptură în California și Italia, înainte să devină fotograf. El a explorat cultura mexicană prin mai multe medii. Fotografia inclusă în publicația Masculinity Now face parte din seria Cholombianos, în care a capturat membrii subculturii Monterrey, într-un studio improvizat lângă cluburile pe care le frecventau.Oamenii erau fixați pe genul muzicalcumbia rebajada, muzică din nordul coastei columbiene, cu rădăcini africane, indigene și spaniole, reinterpretată într-o versiune „încetinită, la fel ca dub-ul cu reggae”, a explicat Ruiz. Devotamentul pentru astfel de instrumentație a fost complementată de frizurile cu totul deosebite ale grupului și vestimentația pictată manual: „o combinație de streetwear american și iconografie religioasă mexicană, plus inserții de port tradițional columbian.”Deoarece proveneau din cartierele defavorizate și arătau complet diferit de restul comunității, au fost ostracizați și atacați de poliție, care îi acuza că lucrează pentru cartelurile de droguri. „De atunci, scena a dispărut din peisaj”, a notat Ruiz. „Ei erau ușor de distins din cauza frizurilor, așa că nu le-au mai purtat.” Cu toate astea, el mai notează că stilul deosebit al acestor copii „încă are o viață mitică în Mexic”, și există în mediul online în meme virale.
Scarlett Coten
Timp de patru ani, fotografa franceză Scarlett Coten a capturat portretele tinerilor din țările de-a lungului bazinului mediteranean, incluzând comunități din Egipt, Iordania, Liban și Maroc, într-o serie intitulată Mectoub.Ea a început seria în 2012, în primăvara arabă, care părea să vestească o eră de „libertatea individuală”, notând că „dorința pentru libertate afirmă ce vor să fie în calitate de bărbați.” Este o nouă generație, care se confruntă cu un prag liminal: titlul seriei fotografice este inspirat de cuvântul arab „mektoub” (care înseamnă „este scris”) și cuvântul francez „mec” (care înseamnă „tip”).Seria lui Coten disecă ideea că masculinitatea trebuie să se încadreze în anumite stereotipuri sau prezumții. De atunci, ea a continuat cu o serie despre bărbații americani, Plan Américain și a descoperit multe similarități, în ciuda diferenței geografice. „Ca femeie care observă bărbații într-un context intim, ei se pot exterioriza, pot abandona măștile pentru a se apropia mai mult de sinele adevărat. Oamenii spun că prezintă latura feminină, însă sensibilitatea nu este o trăsătură doar feminină.” Ea a spus că dintre cele două proiecte, a rămas cu aceeași concluzie: „identitatea masculină este a bărbaților, să o interpreteze așa cum își doresc.”
Timp de patru ani, fotografa franceză Scarlett Coten a capturat portretele tinerilor din țările de-a lungului bazinului mediteranean, incluzând comunități din Egipt, Iordania, Liban și Maroc, într-o serie intitulată Mectoub.Ea a început seria în 2012, în primăvara arabă, care părea să vestească o eră de „libertatea individuală”, notând că „dorința pentru libertate afirmă ce vor să fie în calitate de bărbați.” Este o nouă generație, care se confruntă cu un prag liminal: titlul seriei fotografice este inspirat de cuvântul arab „mektoub” (care înseamnă „este scris”) și cuvântul francez „mec” (care înseamnă „tip”).Seria lui Coten disecă ideea că masculinitatea trebuie să se încadreze în anumite stereotipuri sau prezumții. De atunci, ea a continuat cu o serie despre bărbații americani, Plan Américain și a descoperit multe similarități, în ciuda diferenței geografice. „Ca femeie care observă bărbații într-un context intim, ei se pot exterioriza, pot abandona măștile pentru a se apropia mai mult de sinele adevărat. Oamenii spun că prezintă latura feminină, însă sensibilitatea nu este o trăsătură doar feminină.” Ea a spus că dintre cele două proiecte, a rămas cu aceeași concluzie: „identitatea masculină este a bărbaților, să o interpreteze așa cum își doresc.”