Garsoniera săptămânii din București: Apartamentul în care pici cu canapeaua în gaura din perete

Salut, sunt Radu Negoiță și sunt arhitect. Am făcut pagina de Facebook Case Strâmbe pe Radar ca să-ți arăt cum și dacă îți iei țeapă cu apartamentul nou pe care ți-l cumperi. În rubrica asta îți arăt ce înseamnă superofertele bombă de apartamente noi din România și-ți traduc cu ce probleme vin hărțile alea colorate cu viitoarea ta casă.

Dacă te întrebi de ce multe locuințe noi sunt nasoale în România, e vorba de cum e standardul de confort MEDIU aici. Adică dacă eşti obişnuit să îţi iei palme peste şi flegme în faţă zi de zi, nu iei foc imediat când un câine ridică piciorul să te ude, mai ales dacă afară e frig. Nu mai vezi evenimentul ca pe o lipsă de respect, ci ca pe un mic avantaj care vine la pachet cu un strop de ceva dezavantajos.

De-asta nici nu e aşa de mare surpriza că ne aruncăm la rate ca disperaţii pentru apartamente cât cutiile de pantofi, traiul prost ancestral te învaţă sa fii vierme. Simţim că nu merităm mai bine şi ne înghesuim la promoţii coclite, ca nu cumva să se termine stocul şi să râdă lumea de noi.

Da, şi apartamentul ăsta are lipsuri serioase la partea de suprafeţe, dar problema e alta. Până la urmă nici nu contează dacă apartamentul are scrise pe camere cifrele care o fac pe Legea Locuinţei să îşi sugă degetul provocator. Contează doar dacă TU ai loc să te învârţi prin vizuină, iar cea de faţă ţi-a rămas mică înainte să o probezi.

Filosofii greci ar numi treaba asta semidecomandare, că ajungi la bucătărie prin living, dar astea-s deja răutăcisme

Apartamentul de 2 camere – faza 3 – scara A – tip E.2.1., care apare botezat pe site ca un prototip de focos nuclear miniaturizat, e de fapt ceva care are dormitor şi băiţă pentru europeni adulţi şi o cameră de zi pentru copii de cinci ani care se joacă „de-a casa”. Poate că e momentul ca Pornhub să creeze o categorie cu cupluri care se înghesuiesc în livinguri prea strâmte, că lumea se pare că vrea asta, iar material e berechet.

Nu pot să zic că mă omor nici după configuraţia casei: ai intrat, te-ai dezechipat, vrei la frigider, dar trebuie să o iei prin living (după ce ai ocolit colţul dormitorului). Şi să coteşti după un fotoliu, şi să goneşti pisica pe care o mângâie mâna care atârnă de pe mânerul canapelei, că data trecută te-a stors de bani veterinarul cu atelele ălea micuţe.

Ceea ce vezi în plan desenat sub televizorul plat nu este un scrin în care îţi poţi pune lenjeria, ci o mobilă îngustă. Care, dacă depăşeşte 40 de centimetri, nu vei mai avea loc să umbli prin faţa patului (dacă scrinul este la fel de lung ca în imagine). Ai în schimb loc berechet pentru parcat dulapul de haine de care eu zic să te bucuri că e, că spaţiile de depozitare nu prea se poartă prin blocurile noi.

Mai poţi să te bucuri şi de o zonă de acces în care vei avea loc să dai din aripi împreună cu prietenii tăi când vă pregătiţi pentru ieşit în frig, dar, mai ales, vei aprecia uşa care separă holul de camera de zi. Care are rol să ţină mirosurile degajate de materialul din oale departe de nasul poştarului.

Să nu vă temeţi de canapeaua care miaună, doar nu invitaţi persoane supraponderale în vizită

Să nu uit: poţi amenaja un coşuleţ pentru pisică fix între canapea şi peretele din dreapta al livingului. Acolo e un stâlp care susţine o grindă care pe tine n-ar trebui să te intereseze, dar nah: ia-o pozitiv şi bagă ceva acolo, că nu vei putea să lipeşti canapeaua de perete.

Nu prea poţi să fii boier. Comasarea bucătăriei cu camera de zi în acelaşi spaţiu funcţionează bine dacă sunt îndeplinite (cumulativ sau nu, depinde de situaţie), un set de condiţii. Una ar fi cea a specificului cultural al gastronomiei zonei unde te afli – şi, fiindcă te afli într-o ţară unde nu creşte arborele de pâine, iar ce creşte din pământ nu se poate băga întotdeauna direct în gură, vei avea nevoie de mâncare gătită (microundele nu se pun).

Altă condiţie ar fi cea a posibilităţilor tale de a mânca exclusiv în oraş, ceea ce e drăguţ, dar implică timp, uneori toleranţă mare la bullshit şi buzunare rezistente la uzură. Strategia asta poate ţine aburii de …(completează cu preparat tradiţional apreciat) departe. Găteşti, produci mirosuri, şah la ţesăturile nevinovate din proximitatea spaţiului de preparare. Adică la husele canapelei, fotoliului şi la hainele oricui aşteaptă pe scaun cartofii prăjiţi cu gura plină de apă.

Trei chestii te pot salva de problema intrării mirosurilor în ţesături dacă ai bucătăria şi sufrageria laolaltă cu livingul: o hotă industrială, ferestre mari cu ochiuri mobile pe toţi pereţii, şi mulţi metri pătraţi. Ultima condiţie e cea mai importantă şi cel mai greu de realizat: ăştia care ţi-au plănuit apartamentul au economisit vreo 7 metri pătraţi din ăia 26 necesari pentru îmbucătorie + living la care au ţinut decrepiţii ăia cu diplome care au stabilit suprafeţele minimale în 1996.

Încă ceva, din cei 19,65 metri pătraţi ai zonei de zi, pierzi aproape un metru pătrat în spaţiul ăla înghesuit dintre uşa dinspre hol şi colţul peretelui apartamentului. Normal că era mai logic să facă un pereţel între stâlpul dormitorului şi colţul sus-menţionat, dar nu prea era combinaţie pentru marketing, că se pierdea la numărătoare suprafaţă de huzurit de zonă de zi de în detrimentul holului.

Am zis deasupra de ferestre: în Ordinul 119/2014 privind Normele de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei se cere fereastră pentru living (articolul 17 cere ferestre pentru spaţiile de locuit şi bucătării, iar articolul 18 cere separarea spaţiilor pe funcţiuni „împotriva propagării […] mirosurilor, vaporilor”). Aşa e, aici a meritat fereastră doar bucătăria (ai primit bonus uşă de balcon, zi mersi). Sigur că e o zonă gri, doar banii tăi sunt albi.

Încă o chestie hoaţă din filmul cu texte scrise cu litere mici pe sticla de suc ieftin şi galben din supermarket: deşi suprafaţă utilă (adică aia pe unde aspiri) are 43,55 de metri pătrați, aia trâmbiţată pe toate paginile e suprafaţa totală (ei aşa denumesc suma dintre suprafaţa utilă şi aia unde tragi câte o pipă – cea a balconului). Suprafaţa utilă este, conform legislaţiei, cea a pardoselii spaţiilor închise şi încălzite din care scazi proiecţia pragului de sus al uşii şi nişele de calorifer. Adică util e doar ce e util. Cine nu crede şi nu are antrenament de supravieţuire la termperaturi scăzute, poate să meargă să reflecteze pe balcon la raportul calitate-preţ (costă între 52 600 şi 57 100 euro).

P.S.: Nu m-am hotărât dacă lipsa uşii de la balcon pentru dormitor e din zgârcenie sau nu s-au gândit…