Ani la rând, Dosarele X era serialul care mă ținea treaz noaptea și-mi dădea coșmaruri și insomnii. Nu neapărat din cauza extratereștrilor făcuți din chirpici sau a tensiunii sexuale penibile dintre agenții Scully și Mulder, cât mai ales că-mi deschidea mintea la tot felul de posibilități, conspirații. Mai pe scurt, mi-a dat o anumită doză de scepticism față de tot ce mi se prezintă.

Aceeași doză de scepticism m-a ajutat și să nu iau în serios teoriile din serial. Din păcate, unii au dus chestia asta la extrem și nu mai sunt în stare să vadă altceva decât conspirații în jurul lor, vaccinuri ucigașe și alți demoni.

Când am aflat că, după 13 ani de pauză, X-files revin cu un sezon nou eram entuziasmat. Am revăzut ultimele episoade din serialul vechi, ca să înțeleg unde se terminase și m-am lămurit că ăștia rămăseseră fără buget atunci.

Am simțit că ceva nu era în regulă, că nu-mi mai dădea niciun fior muzica de la intro, de la noul sezon. Apoi l-am văzut pe Mulder, jucat de David Duchovny, și mi se părea că mă uit la un episod de umplutură din Californication.

Serialul începe puternic, te îmbârligă cu extratereștrii și servicii secrete, dar bagă și cuvinte precum „blogger" sau „internet", ca să pară mai din secolul ăsta. Nu-i iese. Totul culminează într-o tiradă penibilă a lui Mulder despre cum guvernul american își controlează din umbră cetățenii cu tehnologie SF. Mi-am dat seama că era fix discursul ăla dement, pe care-l vezi la oameni care citesc expunere.com și mi s-a făcut nițel rușine că mi se părea relevant serialul ăsta, la un moment dat. Apropo, găsești toate siteurile care susțin genul ăsta de discurs din România pe verificăsursa.ro.

Trist e că nici nu s-a terminat bine episodul ăla stupid, c-am văzut că deja s-a umplut netul de conspiraționiști care-l iau în serios. Sunt oameni care se uită în 2016 la seriale ca Dosarele X, leagă elementele de acolo cu propriile lor prăjeli din cap și construiesc niște chestii înspăimântătoare, care devin virale pe Facebook.

Singurul motiv pentru care tu și cu mine nu le vedem e că locuim în bula noastră de social media, înconjurați de genul de oameni care nu digeră nivelul ăsta de mizerie purulentă.

Pe vremuri, oamenii obsedați de teoria conspirației erau niște marginali și societatea-i trata ca atare. Erau diagnosticați cu schizofrenie paranoidă, li se punea o dungă roșie în buletin și deveneau membrul ăla al familiei despre care nu discuta nimeni de frică să nu fie băgați în aceeași oală. Asta și pentru că, în perioada comunistă, era periculos să fii genul ăla de persoană care contestă autoritățile. Iar părinții noștri au moștenit mentalitatea asta, de-asta ne spuneau tuturor prin anii '90 să nu vorbim despre politică, despre situația lor sau despre ce-avem prin casă, că nu știi niciodată cine ascultă.

Dosarele X a schimbat asta. Era un serial difuzat în prime time pe PRO TV, în care niște personaje care lucrau pentru FBI, cea mai cunoscută agenție de securitate din America, îți prezentau cele mai penibile teorii ale conspirației drept adevăruri.

Serialul încerca să mimeze un fel de echidistanță prin plasarea unui agent obsedat de paranormal, Mulder, cu o sceptică, Scully, care refuză să creadă orice nu avea baze științifice. Problema e că, de-a lungul serialului, vezi că numai Mulder are dreptate, iar Scully e pur și simplu absurdă. În sensul că ea e inseminată artificial de extratereștri, dar insistă în fiecare episod să nu creadă că ei există. Practic, îți arăta că scepticii axați doar pe dovezi și știință sunt niște idioți căpoși care nu vor să vadă Adevărul.

Serialul hrănea două tipuri de conspirații. Alea legate de extratereștrii gri de la Roswell și alea legate de servicii secrete care experimentează pe cetățeni și se folosesc de ei ca niște cobai. Prin formula asta dubioasă, reușeau să te convingă că aproape orice era posibil.

Dacă ai impresia că mănânc rahat și că nu aveau deloc atâta influență pe cât le acord eu, urmărește clipul de mai sus dintr-un serial spin-off de la X-files, numit The Lone Gunmen. În el, se discută despre o conspirație a statului american de a-și controla proprii săi cetățeni prin atentate teroriste și frică. Episodul a rulat în martie 2001, cu câteva luni înainte de atentatele de la World Trade Center de pe 11 septembrie. Conspirația cea mai frecvent întâlnită legată de aceste atentate este fix cea din acest episod.

Evident, idiotul de rând dă share la clipul de mai sus și zice că se știa de atentat, că unii din serviciile secrete au băgat șopârle în seriale de genul ăsta ca să avertizeze publicul. Nu se gândește că cei care au lansat conspirația aveau deja ideea asta în minte de la serial. Să crezi că statul și-a bombardat cetățenii, apoi a lăsat indicii într-o mie de filme și seriale e ca și cum ai crede că producătorii jocului Red Alert 2 din 2000 știau de atentat când au inclus o misiune de distrugere a turnurilor gemene cu soldații Uniunii Sovietice.

Deși aventurile lui Mulder și Scully au avut probabil cel mai mare impact asupra mințilori telespectatorilor din jurul lumii, serialul a rulat doar între 1993 și 2002.

A urmat succesul răsunător al romanului Codul lui Da Vinci al lui Dan Brown, din 2003, care a mutat ideea de conspirații legate de stat la unele legate de confrerii secrete și bogate, care controlează totul din umbră, și a dus și la un film cu același nume, care a fost blockbuster la vremea lui, în 2006.

În tot timpul ăsta, au apărut romane-clonă ale Codului lui Da Vinci, una mai slabă ca cealaltă și toate de succes, precum Misterul Templierilor, Salvarea Templierilor, Sângele Sfânt și Sfântul Graal, Evanghelia după Iuda și, variantă românească lansată anul trecut, Biblia Pierdută, care e deja bestseller.

Am citit câteva dintre ele și mă amuzam că, deși autorii lor mâncau rahat că sunt lucrări științifice, tot aveau introduceri care începeau cu „Contrar opiniilor din Codul lui Da Vinci". Ca să-ți arate că n-au uitat că mania conspiraționistă cu masonii le pune pâinea pe masă.

Apoi, în 2007 s-a lansat Zeitgeist. Țin minte și acum cum nu puteam să ies cu o tipă la o ceainărie bucureșteană, fără să vină un hipiot pletos care mirosea a verde care să-mi dea un CD piratat cu Zeitgeist și să-mi spună „Spread the word, frate!"

Zeitgeist e un film care îți ia toate conspirațiile lumii legate de stat, politică, grupul Bilderberg, religie și economie și le înlănțuiește într-o căldare de cancer atât de mare, că-i spulberă mintea oricărui puștan influențabil de 14 ani sau oricărei casnice lipsită de educație. Evident, ca orice conspirație bună, combină elemente adevărate cu unele penale, pentru veridicitate în ochii scepticilor.

Dacă ai fi prost, ai zice că toată seria asta lungă de filme, cărți și seriale despre conspirații e în sine o conspirație, ca să decredibilizeze conspiraționiștii. De fapt, e doar un semn că ne place tuturor să consumăm retorica asta, chiar și celor care nu credem în ea. Că ne place să credem că alții sunt de vină pentru totul, ca să ne scuzăm propria noastră impotență și iresponsabilitate în viața de zi cu zi.

După ani de zile în care a fost cumva agregatorul tuturor teoriilor demente despre paranormal, cei de la Dosarele X și-au asumat vina în noul sezon și l-au făcut, pe alocuri, ca o parodie. În episodul trei, de exemplu, Scully îl critică sardonic pe Mulder că a început să creadă toate porcăriile pe care le citește pe net. Au episoade întregi construite în glume, în care actorii joacă sau flirtează între ei la mișto, totul ca să destindă atmosfera aia încrâncenată din vechile episoade și să-ți arate că nu trebuie să-i iei în serios.

În plus, noul sezon X-files îți dă cumva și soluția pentru orice confruntare pe care o ai cu un adept al conspirațiilor și al pseudoștiinței, prin faptul că laitmotivul seriei este o expresie spusă a lui Scully: „Mulder, ești sigur că ți-ai luat pastilele?"

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre conspirații:
Sunt pisicile spioni extratereștri?
Funar a descoperit veriga lipsă dintre Iisus și România: dacii
Toate aberațiile despre atentatele teroriste de la Paris apărute pe internetul românesc