Ești urmărit încontinuu, chiar și când ești singur

Ești urmărit chiar în clipa asta. Chiar acum, niște cookies urmăresc pe ce site-uri intri și pe ce dai click când ești pe ele. Telefonul tău îți încarcă locația. Iar, dacă ești afară din casă, probabil că o cameră te înregistrează sau chiar încearcă să-ți identifice fața.

Pe măsură ce tehnologia și machine learning avansează, integrăm supravegherea în viețile noastre de zi cu zi, iar nivelul de control devine tot mai sofisticat. E ușor să neglijezi nenumăratele feluri în care suntem urmăriți, dar dacă începi să le cuantifici, te apucă panica. Și s-ar putea să ajungi să te întrebi: oare ce efect are această urmărire continuă asupra comportamentului și creierului tău? Se pare că te poate afecta la fel de mult ca unele tulburări mintale precum depresia și poate cauza simptome similare cu tulburarea de stres post-traumatic.

Să începem prin cuantificarea felurilor în care e urmărit cetățeanul de rând, pentru că nu sunt toate la fel de vizibile. Când citești o știre virală despre o scurgere de informații, devii mai vigilent pe moment, dar experții spun că metodele de supraveghere de care suntem conștienți sunt doar vârful aisbergului.

Când vorbim de supraveghere, oamenii se gândesc de obicei la formele standard, precum CCTV-urile sau ascultarea liniilor telefonice, mi-a zis într-un interviu pe Skype Cristopher Burr, un cercetător de la Digital Ethics Lab din Universitatea Oxford. „Dar acestea nu surprind caracterul general al supravegherii care devine tot mai agresivă și mai eficientă.”

Burr studiază filosofia științei cognitive și inteligența artificială, iar cercetările lui au investigat diversele tipuri de informații care pot fi colectate în urma interacțiunii oamenilor cu aparatele. Într-un studiu recent, care n-a fost publicat încă, Burr și colegii lui au utilizat informații de la competiții de informatică ca să catalogheze ce fel de informații pot fi extrase din interacțiunile zilnice ale oamenilor cu calculatoarele. Au fost surprinși de ce au descoperit. Programatorii pot măsura satisfacția unei persoane în privința jobului pe care-l are prin recunoașterea facială sau pot detecta, prin intermediul postărilor de pe Facebook, dacă o persoană e deprimată. Pot chiar să-i ia tensiunea prin webcam.

„Felul în care sângele curge prin piele e detectabil prin webcam, chiar dacă nu cu exactitate”, mi-a zis Burr. „Asta fac eu la job. Cercetez subiectul ăsta patruzeci de ore pe săptămână și mă surprind posibilitățile.”

Burr a mai notat că informațiile extrase pentru un scop pot fi folosite adesea și la altele, așa cum s-a întâmplat în cazul scandalului Cambridge Analytica, în care au fost făcute publice profilele a cincizeci de milioane de utilizatori de Facebook care au primit reclame personalizate în timpul alegerilor prezidențiale din 2016.

Conform spuselor lui Brock Chisholm, un psiholog care a studiat efectele supravegherii asupra stării și comportamentului uman, impactul pe care îl au aceste forme diverse de supraveghere asupra noastră depinde de mai multe lucruri: cât de conștienți suntem de faptul că suntem urmăriți și care credem că e scopul urmăririi. Chisholm mi-a dat ca exemplu un studiu pe care l-a făcut pe activiștii pentru drepturile omului care erau monitorizați în campaniile lor din Etiopia.

„S-au trezit cu imagini care puteau să le bage familiile în închisoare sau pentru care puteau fi arestați, iar unele persoane au rămas cu simptome similare cu cele cauzate de stresul post-traumatic”, mi-a zis Chisholm.

Depinde de context, iar în acest sens, reacția noastră nu e diferită de cea a altor animale, a explicat Chisholm. Un pui de șobolan care e supravegheat de mama lui se simte confortabil și în siguranță. Dar dacă e urmărit de un animal de pradă, se va simți stresat și amenințat.

În anumite zone ale lumii, anumite grupuri de persoane sunt urmărite constant – de exemplu, jurnaliștii și activiștii pentru drepturile omului care trăiesc în regimuri autoritare. E o problemă atât de răspândită încât efectele ei sinistre sunt ceva la ordinea zilei pentru persoanele pe care le afectează, conform spuselor lui Joshua Franco, cercetător la Amnesty Tech din cadrul organizației Amnesty International.

„Teama și nesiguranța induse de activitățile de supraveghere inhibă activitățile mai mult decât orice acțiune a poliției”, a zis Franco într-un interviu telefonic. „Oamenii nu au nevoie să acționeze, să te aresteze, să te bage la închisoare. Dacă trăiești cu amenințarea asta, dacă te simți urmărit, îți vine să te izolezi și să devii paranoic. E greu să funcționezi în aceste condiții.”

Franco mi-a zis că multe persoane care trăiesc în aceste condiții sunt atât de obișnuiți să se uite peste umăr și să aibă grijă ce spun, încât asta devine a doua lor natură. Chiar și când ies din aceste situații, amenințarea supravegherii poate avea un efect pe termen lung asupra vieții lor.

„Pentru multe persoane, aceste efecte nocive sunt invizibile”, a zis Franco. „Refugiații uzbeci din Europa, de exemplu, se tem că sunt monitorizați când sună acasă, pentru că un telefon de pe un număr străin le poate face probleme cu autoritățile locale. Așa că sunt obligați să reteze orice contact.”

Iar supravegherea guvernamentală devine tot mai răspândită și mai invazivă pe măsură ce tehnologia devine mai accesibilă și mai ieftină, a zis Franco. În comparație cu Stasi, poliția secretă din Germania de Est înainte de reunirea Germaniei, care avea nevoie de sute de mii de informatori ca să colecteze informații despre cetățeni, guvernele cumpără acum software-uri care citesc e-mailuri și înregistrează apeluri telefonice.

Dar chiar și în societățile democrate, cetățenii au invitat singuri în viața lor numeroase metode de supraveghere. Fiecare persoană acceptă diverse nivele și forme de supraveghere. Mulți dintre noi știm că Netflix ne urmărește tiparele de vizualizare a filmelor și folosește un algoritm ca să ne recomande altele noi, dar suntem de acord cu asta pentru că ni se pare că e în beneficiul nostru.

Dar faptul că știi că ești urmărit are un impact asupra ta și, dacă nu te simți confortabil cu nivelul de urmărire sau ai impresia că nu e în beneficiul tău, te poți simți anxios – o formă de anxietate periculoasă pentru sănătatea noastră.

„Există anxietatea de pe fundal, cea de zi cu zi, pe care o ignorăm și la care nu suntem atenți. Dar cu cât aflăm mai multe despre cum suntem supravegheați, devenim hipervigilenți și atenți la amenințări”, a zis Chisholm.

Și atunci ce faci? Oricât de mult îți vine să spargi calculatorul cu toporul și să arunci telefonul în veceu, adevărul e că majoritatea dintre noi nu reușim să scăpăm de unele forme de supraveghere din viața noastră.

„Așa că renunțăm să ne mai protejăm, pentru că ne simțim neputincioși”, a zis doctorul Elias Aboujaoude, psiholog specializat în comportamentul uman la universitatea Stanford.

Dar anxietatea poate scădea dacă ieși din conturi sau deții controlul asupra informațiilor pe care le împărtășești.

„Dacă ai momente în care știi că nu ești supravegheat și reușești să te deconectezi total, anxietatea scade. Cred că una dintre principalele probleme e că oamenii nu se gândesc suficient la asta, iar companiile pot scăpa basma curată din activități nocive. Cred că e bine dacă oamenii nu se simt în siguranță și își păstrează vigilența”, a zis Chisholm.

Dar, deși deconectarea te ajută pe termen scurt, ar trebui să folosești și sentimentul de nesiguranță ca să provoci schimbări, să alegi parlamentari mai transparenți care să aprobe legi mai dure pentru protecția intimității cetățenilor. Poate că am permis prea multor companii și guverne să ne supravegheze din lene sau ignoranță, dar asta nu înseamnă că trebuie să continuăm să acceptăm asta.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.