Ce am învățat despre femeile din România de la ăia care te ajută să le agăți

E la modă să faci bani din conferințe în România, în mare că investești destul de puțin - o sală închiriată, un proiector, un om cu logoree și ceva carismă și, eventual, niște pișcoturi în pauze. Sunt tot felul de oameni care abia așteaptă să le spună cineva truisme despre cum să-și trăiască viața, cum să facă bani, cum să slăbească mâncând și, mai ales, cum să agațe.

În spiritul ăsta, m-am dus la ceva numit „Conferinta despre Seductie - by PickupArtist" din Timișoara. Un chilipir la zece lei, ținut într-o mini-sală de conferințe în care eram vreo treizeci de virgini și două roșcate. Una era cu organizatorii, alta era în public. Raportul ăsta de 15 la unul reflecta cumva realitatea de când dădeam petreceri-cârnați cu clasa prin liceu. Ce vremuri teribile și uscate.

La un moment dat, bagă tare „Weapon of Choice" de la Fatboy Slim. Îmi ziceam că acum o să-mi deschidă al treilea ochi și o să aflu leacul împotriva vieții #ForeverAlone.

Andreas, primul vorbitor, prezentat ca speaker și coach ne-a pus să ne ridicăm în picioare, cu mâinile-n aer și să zbierăm ca spartanii. A povestit cum au „peste 120 de bărbați care au fost implicați în cursuri de coaching sau training și-n vreo 50 de ședințe de fight club". Unu' din public a întrebat ce presupune aia. „Despre Fight Club nu se vorbește", a venit răspunsul de la un alt organizator. Lumea din sală râdea. Palahniuk probabil ar fi plâns.

Ni s-a explicat că în seducție tre' să-ți stabilești un obiectiv, ca „să faci să fie bine". Apoi, despre impulsurile electromagnetice emise de ADN, cea mai importantă descoperire din secolul ăsta, și cum determină el energia pe care o transmitem și cum ar fi să luăm energia asta, s-o băgăm în noi, să ne luminăm tot corpul și să facem lucrurile să se întâmple. Nici nu vreau să încep discuția legată de ce nu au sens chestiile astea din punct de vedere științific.

Următorul vorbitor, Sergiu, era și mai fain. „Am o întrebare", zice el crispat, deși a început prin a spune că vom purta o discuție relaxată, „ca între prieteni".

Mi-era destul de clar că băiatul ăsta recită o poezie. Și se pare că nu-s singurul: în momentul în care băiatul adresează prima întrebare publicului, tre' s-o repete cu mențiunea: „Serios, chiar te întreb: ce înseamnă pentru tine seducție?". Entuziasmat.

Ca să fiu drept, Sergiu dă și niște sfaturi bune pentru niște băieți de liceu, chiar dacă banale: „să ai pasiuni, să fii independent financiar, să ai vise". N-o să se uite nici dracu' la tine, dacă viața ta se rezumă la mers de la job acasă ca să-ți fumezi creierii la un serial, doar ca să tragi vineri o beție de-ți trece duminică seara, numa' ca s-o iei a doua zi de la început.

Treaba e că degeaba știm cu toții povestea, dacă n-o aplicăm. Iar povestea asta o vei aplica în viața reală, prin greșeli, în situații penibile și cu regrete. Nu lăbărind-o pe lângă tot felul de guru și cineva care să te împingă constant din spate.

După asta, ne-a vorbit de metoda negging-ului:

Negging-ul este folosirea unei semi-insulte pentru a trage-n jos încrederea partenerului, suficient încât să arunci o undiță pozitivă în direcția lui sau a ei, lucru ce mărește șansele ca momeala să fie îmbucată. Partea tristă e că repetau des legat de tacticile astea că „Metoda asta e 100% probată".

Studiile de specialitate făcute de psihologi spun că, deși subiecții cu stima de sine scăzută erau mai pasibili să răspundă pozitiv la avansuri, metoda este mai mult una manipulativă, care nu este recomandată în momentul în care cauți să-ți intemeiezi relații pe termen lung.

Mai pe scurt, dacă vrei să agăți, unealta asta s-ar putea să te ajute. Dar trebuie să fii conștient de implicațiile etice ale ei. Nu e OK să manipulezi și nici să privești oamenii ca mijloacele prin care să-ți atingi scopurile.

Pe lângă asta, a mai servit și-o analogie cu femeia tare care-i ca o mașină scumpă: dacă n-ai bani să o întreții, degeaba șutezi la poarta aia.

Metafizic, e un sâmbure de adevăr acolo. Problema, din nou, e că implică să tratezi partenerul ca un obiect. Iar izul misogin din paralela asta e ca luna plină într-o noapte senină de vară.

Cel de-al treilea orator, Rafael Roue, urma să prezinte: „Ce îți aduce cu adevărat succesul în interacțiunea cu femeile". După niște chestii foarte de bază de recunoaștere facială a trăirilor interioare, a zis niște chestii banale despre cum funcționează oamenii: subconștient, limbaj non-verbal, stimă de sine, nu te lua prea în serios.

Genul de chestii pe care ar trebui să le știi înainte să ieși la birt, dar pe care le găsești pe net. E amuzant cum își construiesc oamenii ăștia imaginea pe Internet. De exemplu, Rafael dă de înțeles că Valentine's-ul lui a fost un fel de orgie, prin poza asta, dar adevărul e că o găsești pe tot felul de alte siteuri.

Florian, ultimul vorbitor, este model, pasionat de dezvoltare personală și antreprenoriat, și venea cu „o abordare inovativă asupra procesului de dezvoltare personală a bărbaților".

După două-trei anecdote, a enumerat tipurile de bărbați la care trag femeile: bănosul, interlopul, stilatul, gorila, amuzantul, vedeta, seducătorul. Dacă e să te iei după lista asta, tragi concluzia că grosul femeilor trag la cocalari.

Din fericire, gusturile feminine sunt mult mai variate decât îți zic seminariile de agățat, iar asta e ceea ce-mi dă speranță când vine vorba de sexul feminin, din postura de anti-vedetă și non-interlop.
După care s-a trecut la întrebări.

Un tip cu tatuaj cu rozetă pe dosul palmei a întrebat cum se poate evita friendzone-ul, când o fată îți cere ajutorul.

Andreas adaugă:

Așadar, ajutorul necondiționat e inexistent, în scenariul ăsta. Că nu zic, e normal s-o ajuți pe una de care-ți place, dar dacă o faci doar în speranța s-o agăți cândva, mai bine n-o faci deloc.

Un musculos povestește cum odată a încercat să sărute o tipă de 20-30 de ori în 15 minute. Bineînțeles că am explodat cu toții în râs, deși nu prea era de râs, dacă era poveste adevărată. Partea bună e că nu era vorba de tentativă de viol, din spusele lui.

Tot el a întrebat cum e cu alcoolu' când agățăm. Tot Rafael zice că el bea o bere doar dacă-i ocazie super specială, și-n general bea apă în club, ca să facă sport a doua zi, moment în care trag o râgâitură din berea de supermarket pe care am băut-o la pauza cursului.

Un tip întreabă cum să lupte fără să devină insistent, că asta trasează granița dintre seducător și friendzone în mintea unei fete.

Tipa din organizare, în sfârșit, e lăsată să contribuie: „Da, femeile așteaptă ca primul pas să-l facă bărbatul. Dezvoltați-vă voi și o să aveți feeling-ul ăla și-o să mergeți exact pe ce-are ea nevoie, pe cum e construită."

Cred că-i cea mai pertinentă părere pe care am auzit-o toată dimineața.

La sfârșit, ne-au zis că ne fac reducere de câteva zeci de euro la un bootcamp de câteva sute alături de băieții ăștia. Asta în condițiile în care, zic ei, mentoring one on one e la o sută de euro pe lună. „Ți se pare mult? Nu? Nici mie", zice unul dintre ei. Cam scump pentru ce oferă.