Uneori, mă apucă o depresie soră cu plictiseala şi ajung să-nţeleg de ce lumea citeşte numai rahaturi cu pseudovedete. Ştirile româneşti serioase sunt deprimante: hoţi, corupţi, puşcărie, DNA. N-ai citi şi tu ceva frumos, despre cel mai european sat din județul Vaslui, că te împiedici de câte-un Sebastian Ghiţă. Câte astfel de ştiri poate îndura omul?

Politicianul Sebastian Ghiţă a anunţat săptămâna trecută, că nu mai bagă niciun leu în echipa lui de baschet. Precizarea din articol, că „omul de afaceri trece printr-o perioadă mai dificilă", e cel puţin interpretabilă, mai ales dacă vorbim de bani. Perioada este dificilă doar pentru că Ghiţă miroase a morcovi proaspeţi de când îi dă târcoale DNA-ul.

Într-un interviu acordat lui Cătălin Tolontan, Ghiţă spune că nu mai bagă bani în echipă, mai degrabă ca să scape de potenţiale scandaluri. Dar altceva zice el interesant, într-un răspuns despre industria IT în care aminteşte de Irina Socol, şefa altei firme abonate la contracte cu statul. „A inventat Irina Socol vreun sistem? Nu, ea a supravieţuit în ceea ce au creat alţii. Eu nu o apăr, să decidă judecătorii".

Fabulos este că Ghiţă nu-şi pune problema că oamenii de afaceri din România ar trebui să-i dea în gât pe cei care susţin sistemele de furt. Nu, el ia sistemul drept o creaţie aproape divină, de care el trebuie să se folosească. E ceva firesc să intri în sistem şi să „supravieţuieşti", să te foloseşti de existenţa lui pentru a face şi mai mulţi bani.

Problema lui Sebastian Ghiţă nu e că se fură, el e conştient că a făcut parte din sistem şi nu-l deranjează. Problema e că instituţiile statului menite să cureţe societatea de gunoaie au intrat în primul rând în români. Că DNA, de exemplu, îl încurcă pe el şi pe colegii lui în afacerile sale cu statul. Dar pe cei de la Microsoft de ce nu-i verifică?, întreabă Ghiţă.

Prietenul lui Victor Ponta încearcă să pară calm, dar e vizibil stresat. Spune că Microsoft a vândut statului român licenţe în valoare de patru sute de milioane euro, dar n-au fost folosite niciodată. Din punctul lui de vedere, Microsoft a dat foarte uşor o ţeapă şi, probabil, îi e ciudă că el n-a putut face la fel. Că o fi sau nu o ţeapă, e irelevant câtă vreme compania americană a făcut nişte bani cât se poate de legal: a vândut nişte licenţe. Că românii n-au fost în stare să le folosească sau că avem miniştri care nu ştiu să folosească un calculator, că bugetul statului se face cu pixul, că ai noştri n-au auzit de Excel, asta e nu mai contează.

Ciuda, asta-l mână pe Sebastian Ghiţă în declaraţiile sale. Practic, dacă citeşti printre rânduri, omul recunoaşte că e corupt până-n măduva oaselor.

Ţepele din IT nu sunt singurele care ar trebui să te enerveze. De fiecare dată când le văd, mă simt ca un personaj dintr-un manual intitulat Cum să fii prost în doi paşi simpli. Primul pas e să fii ignorant, să nu te uiţi la ce se întâmplă în jurul tău, iar al doilea e să zici dai din mână a lehamite şi să accepţi că asta e ţara în care trăieşti.

De exemplu, Complexul Energetic Oltenia vinde cărbuni unui SRL dubios, abia înfiinţat, la un preţ de trei ori mai mic decât cel la care i-ar putea vinde în Serbia. Evident, SRL-ul îi vinde mai departe pe bani buni. Motivul pentru care se întâmplă o astfel de ţeapă este, chipurile, că nu-l pot transporta către client, ca şi când ar fi foarte greu să faci un contract cu un transportator. Aproape suprarealist, dacă n-ai intui că cineva trebuie să facă nişte bani pe şestache.

Partea bună din toată depresia asta pe care ţi-o provoacă ştirile politice de la noi e că îţi dau satisfacţia de a fi ocazional sadic, de a te bucura de răul altora, de a te simţi bine când îi vezi că le e frică. Mai ales când citeşti despre cum Victor Ponta dă ordine televiziunilor de casă, nu care cumva să discute despre afacerile în care sunt urmărite mama şi sora lui. Sau când îl vezi pe Băsescu cum tremură de nervi când nu mai are puterea și devine un soi de Vadim Tudor când îl înjură pe Dan Tăpălagă, de la Hotnews. E foarte clar, probabil, că nu se simte în largul lui.

Între timp, Monica Macovei şi-a lansat partidul, M10, iar România e încercuită de interesele ruşilor. Iar când citeşti că Iliescu, la Revoluţie, îi chemase pe ruşi, care urmau să intre în ţară pe la Constanţa, îţi vine să te iei cu mâinile de cap. Noroc cu fostul şef al Marelui Stat Major, Ştefan Guşă, singurul care mai avea autoritatea să-i cheme, care a refuzat să audă de ei.

Cunoşti vreun psiholog ieftin?

Urmărește-l pe Vasile pe blogul său.

Mai citește despre politica românească:
10 lucruri pe care nu voiai să le afli niciodată despre Miron Cozma Noua lege de arborare a tricolorului dă naștere la tensiuni etnice De ce a dus Elena Udrea mâna la nas? Cinci ipoteze dubioase, dar plauzibile Întrebarea zilei: Vor românii din diaspora să cotizeze 10 euro fiecare la bugetul de stat?