Am fost angajat să-l asasinez pe Pablo Escobar

Dacă ai văzut serialul Narcos pe Netflix, știi cum și-a găsit sfârșitul Pablo Escobar: urmărit și împușcat pe un acoperiș. Ce nu se știe – și nici nu apare în serial – e că, cu câțiva ani înainte de asta, o echipă de soldați britanici angajați de rivalii lui Escobar, cartelul Cali, a încercat să-l prindă și să-l asasineze pe faimosul traficant.

În 1989, fostul soldat Peter McAleese a fost invitat să conducă operațiunea. El și echipa lui de 12 bărbați s-au antrenat timp de 11 săptămâni în jungla columbiană, având ca țintă finală sediul lui Escobar, Hacienda Napoles. Deși s-a aflat despre misiunea lor și chiar premierul britanic de atunci a fost intervievat despre asta la TV, tentativa de asasinat a continuat conform planului. Doar că nu s-a încheiat cum spera echipa.

Aici, McAleese discută despre misiune și despre un nou documentar pe această temă, Killing Escobar.

VICE: Ai avut vreo ezitare când ți s-a cerut să conduci echipa care urma să-l asasineze pe Pablo? Știai de reputația lui ca om extrem de violent?
Peter McAleese: Niciun fel de ezitare n-am avut. M-a atras mult provocarea. Am fost entuziasmat când am aflat cine era. Îmi place ca fiecare misiune să fie o provocare mai mare decât ultima, iar reputația lui Pablo era enormă. Am adunat câțiva soldați cu care mai lucrasem în trecut și în care aveam încredere. Dar eram foarte conștienți că dacă vom cădea în mâinile lui Pablo, vom fi uciși în chinuri groaznice.

Ai fi acceptat orice misiune de asasinat pe atunci dacă era bine plătită? Sau ai acceptat-o pe asta doar pentru că era vorba de Pablo?
La fel ca orice mercenar, vrem să fim plătiți pentru ce facem. Dar banii nu sunt factorul principal, ne motivează și mai mult provocarea și aventura. Să fim serioși: câtor oameni li s-a cerut să-l asasineze pe Pablo Escobar?

Care au fost primele tale impresii despre cartelul Cali? Aveai încredere în ei?
Erau foarte profesioniști. Columbia era într-o perioadă grea pe atunci. Știam, în adâncul meu, că țara avea strategia să creeze un conflict între bandele de traficanți de droguri. Nu ni s-a confirmat din partea  lor, dar eu unul asta suspectam. Aveam încredere în ei cât poți avea încredere în cineva într-o astfel de situație. Dacă eram frustrați sau aveam nevoie de ceva, le dădeam un mesaj și se ocupau să rezolve.

Ce calități aveai de ți s-a cerut să conduci echipa?
Mi s-a cerut să conduc echipa pentru că Dave Tomkins (care a organizat misiunea) știa că am experiența potrivită, antrenamentul și calitățile necesare. A înțeles că voi putea organiza o echipă grozavă cu bărbați care aveau încredere în mine.

Ce părere ai avut când povestea voastră a ajuns în presă? Te-ai gândit să renunți la misiune?
Nu. Eram deja în plină desfășurare. Eram dedicat. Nici prin cap nu-mi trecea să renunț. Sunt foarte mândru de misiunile mele și îmi place să le duc până la capăt.

Cum te simțeai în ziua tentativei de asasinat? Ce îți trecea prin cap?
M-am trezit cu gândul că în sfârșit a venit ziua cea mare. Eram hotărât să îmi fac treaba. Ne antrenasem 11 săptămâni pentru momentul acela. Eram încrezător că o să reușim. Știam că făcusem un plan bun. Eram puternici și pregătiți.

Care era jobul tău în timpul tentativei de asasinat?
Eu eram comandantul militar. Conduceam antrenamentul și supravegheam cum lucrează oamenii. Așadar, de exemplu, când eram în elicopter, puteam să-mi văd oamenii de sus. Aveau pătrățele galbene pe cap, așa că vedeam exact unde sunt. Le dădeam ordine, îi direcționam.

Dacă totul ar fi mers conform planului, câți oameni te-ai fi așteptat să pierzi?
Niciunul. Nu te aștepți niciodată să pierzi oameni, nu face parte din plan. Toți lucrau în perechi și trebuiau să se acopere unul pe altul. Planul era să bombardăm locurile cheie. Trebuia să protejăm femeile și copiii și să prindem doar bandiții. Oamenii se întrebau cum urma să reușim, pentru că eram un grup mic. Dar, dacă ai calitățile potrivite și echipa potrivită, poți face orice. Suntem soldați profesioniști. Știam exact ce facem.

În documentar, unul dintre oamenii lui Pablo spune că toți erau dispuși să-și dea viața pentru el. Nu te-a făcut chestia asta să eziți?
Deloc. Una e să spui așa ceva și alta e s-o faci. Într-adevăr, Pablo a făcut multe pentru regiune și era iubit. Se scria bine despre el în presa locală. Dar avea și el problema asta, nu se putea abține să nu omoare opoziția. 

Elicopterul vostru a fost doborât în timpul misiunii, iar asta v-a încurcat planurile. Poți să-mi povestești cum te simțeai când ai rămas în junglă?
A fost palpitant să zburăm prin junglă, dar, odată ajunși la sol, a început lupta pentru supraviețuire. Am avut noroc, pentru că făcusem niște antrenamente în timpul armatei. Am știut cât de important e să stai în elicopter până când se oprește elicea – dacă ieși din el cât încă e în mișcare, îți retează capul. Le-am spus asta și soldaților mei. Elicea a trecut prin cabină, m-a ratat pe mine și un alt soldat, dar l-a nimerit pe pilot. Am avut un noroc chior. Nu aveam ceas, așa că am stat acolo și am încercat să-mi dau seama după lumină. M-am gândit la cum voi putea să evit hipotermia și foamea până când voi fi salvat. M-a ajutat mult antrenamentul.

Acum că te uiți în urmă, ești recunoscător în vreun fel pentru faptul că elicopterul a fost doborât?
Nu, deloc. Mi-ar fi plăcut să ducem la capăt misiunea. Când te gândești că ai putea muri, vezi lucrurile în altă perspectivă, te gândești la cum ți-ai trăit viața, cum au fost relațiile tale. Am reflectat cum aș fi putut fi un soț mai bun, un tată mai bun. Toate astea mi-au trecut prin minte când m-am confruntat cu moartea.

Filmul sugerează că, după tentativa nereușită de asasinat, oamenii lui Pablo au început să vâneze orice străin venea din afara orașului. Simți vreo remușcare pentru asta?
Normal că nu vreau să moară nimeni. Dar nu eu i-am omorât, ci Pablo. Nu sunt vinovat pentru acțiunile lui.

Ce ai aflat despre tine din acest film? Pare că ai urmărit multe probleme și ai ajuns până la copilărie și la tatăl tău. Cum a decurs acest proces?
Totul a ieșit la suprafață după misiunea cu Escobar. Am lucrat în armată toată viața și apoi a urmat o perioadă de reflecție. Nu m-am înțeles bine cu tatăl meu, dar asta e, atât a putut și el. Era din altă generație. Credea că întâi trebuie să lovești, și apoi să pui întrebări. Am învățat de la tata o lecție importantă: să nu mă port niciodată așa cu copiii mei. Deci da, am învățat multe din acest proces.

Killing Escobar are premiera la Glasgow Film Festival, pe 10 martie.