Ce se întâmplă când iei 550 de doze de LSD deodată

În jurul orei 10 seara, la o petrecere a solstițiului de vară undeva în Canada, pe 20 iunie 2000, aproximativ douăzeci de persoane au băut apă amestecată cu LSD (dietilamida acidului lisergic). O eroare de calcul i-a făcut să ia de zece ori doza de drog pe care ar fi trebuit să o ia. În următoarele 12 ore, au avut una dintre cele mai intense experiențe din viața lor, una care i-a schimbat pentru totdeauna.

Comparat la gram, LSD-ul e mult mai puternic decât majoritatea drogurilor recreaționale. Deși majoritatea substanțelor, precum MDMA-ul sau cocaina, sunt active la scala miligramului, efectele LSD-ului se manifestă la scara microgramului – sau o milionime de gram. O doză medie de LSD e de o sută de micrograme.

Un trip poate dura 12 ore sau mai mult, intensifică bătăile inimii, culorile și sunetele, și alterează percepția timpului. Pentru că molecula de LSD, care imită serotonina, se lipește de receptorii de serotonină, poate rămâne acolo ore în șir. De aceea e drogul atât de puternic, chiar și în concentrații mici.

Din cauza acestei sensibilități, poate fi ușor să iei o supradoză de LSD. Dar ce se întâmplă când oamenii iau cantități extreme de LSD? Acesta e subiectul unui nou raport scris de Mark Haden, director executiv al MAPS Canada și profesor la Universitatea British Columbia, care a analizat cazurile extreme de consum de LSD și a dezvăluit niște rezultate bizare.

Unul dintre cazurile acoperite de studiul lui Haden a fost cel al unei fete de 15 ani care suferă de tulburare bipolară. Ea a fost una dintre cele douăzeci de persoane care a luat accidental o supradoză de LSD la petrecerea solstițiului de vară din Canada. A luat 1 100 de micrograme. În următoarele șase ore, a avut un comportament haotic. S-a întins pe podea în poziție fetală, îmbrățișându-se singură. Prietenii ei au crezut că a avut un atac de apoplexie și au chemat o ambulanță, deși nimeni nu era sigur dacă își pierduse cunoștința, avusese un atac sau doar era copleșită de experiență.

În dimineața următoare, tatăl ei a vizitat-o la spital, iar ea i-a zis: „Am scăpat”. El a crezut că se referea la tripul pe acid, dar ea a clarificat că se vindecase de boala care îi cauzase atâtea episoade maniacale: tulburarea bipolară. O săptămână mai târziu, tot nu avea simptome. Doctorii i-au urmărit progresul timp de un an și, aproape două decenii mai târziu, tipa nu a mai experimentat episoade de depresie sau manie. Ea spune că a simțit atunci că i-a fost resetată chimia creierului.

Haden a zis că a fost uimit nu doar că fata n-a mai avut simptome, ci că o astfel de doză extremă de drog poate avea urmări pozitive. În raportul lui, publicat în Jurnalul de Studii despre Droguri și Alcool, Haden include povestea unei alte persoane de la petrecerea respectivă, o femeie de 26 de ani care a băut doar jumătate de pahar, adică 500 de micrograme de LSD, fără să știe că era însărcinată în două săptămâni. Femeia nu a avut complicații de sarcină, iar fiul ei, în vârstă de 18 ani, e astăzi un student sănătos.

Cel mai remarcabil studiu de caz inclus în raport e povestea din 2015 a unei femei de 46 de ani, pe care Haden a numit-o CB, care avea dureri cronice cauzate de boala Lyme. CB a tras pe nas o linie de praf alb despre care credea că e cocaină. Un sfert de oră mai târziu, a realizat că era ceva în neregulă și l-a sunat pe colegul de apartament, care i-a zis că inhalase o parte din stocul lui de LSD.

Deși LSD-ul vine de obicei sub formă de bucățele de hârtie îmbibate cu un lichid transparent, drogul mai poate fi și sub formă de pudră albă și e ușor de confundat cu alte substanțe. Colegul de apartament al lui CB a calculat cât îi rămăsese și a estimat că femeia luase cam 55 de miligrame – de 550 de ori mai mult decât doza obișnuită, suficient cât să drogheze o școală întreagă. A fost un megatrip ca un rollercoaster care a ținut-o 34 de ore.

Primele 12 ore au fost un iad. A leșinat și a vomitat încontinuu, în timp ce colegul de apartament o îngrijea. În următoarele 12 ore, CB a zis că a simțit un high plăcut și a stat pe un scaun, în timp ce făcea spume la gură, urla aiurea și vomita frecvent, conform raportului lui Haden.

Când trip-ul s-a terminat, zece ore mai târziu, CB s-a simțit normal, iar durerile cronice îi dispăruseră complet. De șapte ani lua morfină ca să-și trateze simptomele cauzate de boala Lyme. După ce a luat supradoza de LSD, i s-au evaporat atât durerea, cât și simptomele de sevraj pe care ar fi trebuit să le simtă după ce luase morfină atâția ani.

CB a încetat să mai ia morfină timp de cinci zile și durerile au revenit. Atunci a redus doza de opiacee și a început să ia LSD în microdoze (un sfert de doză obișnuită sau 25 de micrograme) la fiecare trei zile, timp de câțiva ani, după care a renunțat la morfină în ianuarie 2018, fără simptome de sevraj.

Există dovezi că substanțele psihedelice precum LSD-ul pot trata durerea pentru că sunt medicamente antiinflamatorii, dar Haden a fost surprins că i-a tratat și simptomele de sevraj. „Auzisem de la cineva că LSD-ul ar putea ajuta în caz de sevraj, dar n-am văzut dovezi cu ochii mei”, a zis el. Nu există aproape nicio dovadă că LSD-ul ar putea vindeca tulburările bipolare. Ayelet Waldman, autorul cărții A Really Good Day, susține că microdozajul de LSD a ajutat-o să-și gestioneze instabilitatea emoțională. În Elveția, un grup de oameni de știință recrutează persoane pentru un test prin care să afle dacă LSD-ul poate trata tulburarea bipolară.

Trip-ul lui CB nu a fost cea mai intensă supradoză de LSD înregistrată vreodată și nici prima oară când cineva a confundat acidul cu cocaina. Într-un raport din 1972, publicat în Western Journal of Medicine, patru bărbați și patru femei au tras fiecare două linii de praf alb care era acid, și nu cocaină. E greu de estimat cât au luat, dar analizele de sânge arătau că undeva între o mie și șapte mii de micrograme per mililitru. Asta înseamnă între 260 și 2 100 de doze de LSD.

Zece minute mai târziu, toți au ajuns la Urgență. Cinci erau într-un fel de comă, iar ceilalți erau extrem de hiperactivi, cu halucinații vizuale și auditive grave, conform raportului. Trei pacienți nu mai respirau și au trebuit conectați la aparate. Simptomele au inclus diaree, vomă, sângerări și febră (sângerările s-ar putea să fi fost cauzate de cocaină, pentru că luaseră și cocaină).

Toți cei opt pacienți au supraviețuit și s-au recuperat complet în mai puțin de 12 ore, fără să țină minte că fuseseră la spital. Autorii studiului au notat că nu păreau să fi rămas cu efecte fizice sau psihologice, după ce i-au urmărit timp de un an. Majoritatea au continuat să consume LSD intermitent.

Deși nu s-a înregistrat vreodată un deces cauzat de LSD, autorii au estimat că o doză letală de LSD ar fi de aproximativ 14 000 de micrograme. Uneori, oamenii iau doze prea mari de substanțe psihedelice și se îneacă, sar pe geam sau se aruncă în fața mașinilor. Mai e posibil să mori de la o supradoză de 25I-NBOMe, care arată de cele mai multe ori ca acidul, dar poate fi fatal, ceea ce accentuează cât de important e să știi ce iei.

În concluzie, studiile confirmă că e relativ sigur să iei LSD.

„E un produs incredibil de inofensiv. E neobișnuit”, a zis Haden. „Albert Hoffman, primul om de știință care a sintetizat LSD-ul în 1938, a zis că e unul dintre cele mai puțin toxice droguri de pe planetă, iar tabelul de toxicitate întocmit de David Nutt confirmă asta. Acesta e încă un motiv pentru care n-ar trebui să fie ilegal – e incredibil de non-toxic.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.