Care-i faza cu spațiile de depozitare din apartamentul pe care vrei să-l cumperi în România

Salut, sunt Radu Negoiță și sunt arhitect. Am făcut pagina de Facebook Case Strâmbe pe Radar ca să-ți arăt cum și dacă îți iei țeapă cu apartamentul nou pe care îl dorești. În rubrica asta mă uit dincolo de marketing și sales – locuințele sunt locurile în care stăm cea mai mare parte a vieții, astfel că e important să înțelegi ce înseamnă pentru tine conformația locuinței.

E timpul să vorbim despre spațiile mai puțin cool din casele noastre – te-ai prins, e vorba despre spațiile de depozitare.

Toată lumea vrea Ferrari, dar ăia care bagă reclame la TV știu cât îți permiți și-ți amintesc că Fiat are cel mai mare portbagaj din clasa sa. La case e la fel – așa cum nimeni nu-și alege mașina sport în funcție de dimensiunea portbagajului, n-o să dai peste mulți milionari în euro care să se laude cu boxele blocului lor de lux. Asta dacă nu cumva vor să-și crească singuri iarba.

Orice casă normală are nevoie de spații de depozitare, pentru că știi că nu vrei să-ți lași aspiratorul să troneze lângă comoda TV.  Să intre în scenă debaralele, dressing-urile, cămările și dulapurile.

O să-ți zic ceva la care probabil nu te-ai gândit: diferența dintre un dulap obișnuit și o debara e materialul din care sunt făcuți pereții. Dulapurile pot avea pereții din PFL, MDF sau lemn, în timp ce debaraua îi are din BCA, cărămidă, gips-carton sau tencuială pe plasă de rabiț, dacă locuința e mai veche. 

E motivul pentru care o nișă de depozitare adâncă de cel puțin 60 de centimetri se numește dulap înzidit – pentru că are uși de dulap și poate avea și rafturi sau bară de umerașe la interior. Dulapurile înzidite sunt avantajoase pentru că au dimensiunile calculate din proiect, așa că se potrivesc perfect, nu au nevoie de montaj și nici de tăblii sus și jos, pentru că ai pardoseală și tavan – le trebuie doar uși și rafturi pentru spațiul dinăuntru. 

Avantajul principal la un dulap înzidit e că scapi de nervi, oboseală și cheltuială, că nu mai ai nevoie să-ți cumperi unul – dulapul ți-l iei odată cu restul casei.

În general, dezvoltatorul român nu prea vinde apartamente cu dulapuri înzidite. De multe ori, nu rămân spații suficiente pentru depozitare, iar când rămân nu prea are chef să investească în niște pereți suplimentari când tu oricum îți faci drum pe la IKEA sau Mobexpert. Pentru el e mai ieftin să îți vândă doi metri pătrați de parchet și să te ocupi tu să îi umpli cu ceva care poate conține haine.

Debaraua, în sensul tradițional al termenului, e un dulap înzidit mai profund și mai îngust. În ea ții schiuri, casca de motor, rachetele de tenis, geamantanele și hainele groase – normal, dacă o ai, că blocurile noi nu prea au debarale. Golul de ușă minimal are 60 de centimetri, iar pe vremuri ușile erau fie batante, fie acordeon. Să nu uit – teoretic, debaraua e locul ideal pentru aspirator și găleata cu mop, pentru că nu ai loc întotdeauna pentru ele în băi.

Dressingul e un dulap înzidit mai adânc – când e suficient de mare încât să te poți plimba prin el, poate conține propriile dulapuri, pentru că nimeni nu vrea să i se pună praf pe haine. Dacă vrei, dressingul e un dulap înzidit atât de mare încât poate înghiți minimum un om și un dulap.

Apropo, există și dressinguri foarte mari care seamănă cu magazinele de îmbrăcăminte de lux – suprafețe prețioase, lumină difuză și băncuța moale cu capitonaj de catifea pe care stai să te-ncalți. Astea sunt la fel ca blaturile-insulă pentru bucătării - nu sunt accesibile oricui, pentru că ocupă mult spațiu.

Pentru mine, cămara e locul unde mama ascundea chiftelele ca să nu mă ating de ele înainte de masă. Acolo ții, de obicei, pe lângă oale și tigăi, alimentele care nu necesită refrigerare, dar trebuie ferite de căldură – halvaua, zacuștile, legăturile de leuștean și funia de usturoi, eventual pâinea. Nu-i așa că acum ți s-a făcut și ție dor acum de cămara părintească?

Cămările vechi aveau pereți groși și aveau contact cu exteriorul printr-o mică fereastră, pentru a menține înăuntru temperaturi cu câteva grade mai joase decât în restul casei. Ca un fel de pivniță wanna be.

Dulapuri din comerț care nu folosesc la maximum spațiul disponibil sau dulapuri făcute pe comandă. Când sunt destinate garderobei, au înăuntru câteva artefacte care să te ajute să îți ții maldărul de rufe împachetate corect (rafturi, polițe, sertare) și/sau câte o bară pentru umerașe.

Dulapul de haine ar trebui să aibă minimum 55-60 de centrimetri, pentru că asta e lățimea umerilor omului mediu. Sunt și umerașe de 30 de centrimetri, dar cele pentru sacouri sau paltoane ajung la cam 45-50 de centrimetri cu tot cu hainele de pe ele.

Îți recomand să verifici câți metri liniari are dulapul care conține garderoba ta înainte să îți (re)mobilezi casa sau să te muți într-una nouă. E mai bine decât să ți le ții împachetate pe măsuțe și scăunele.

Mai e un tip de dulap cumpărat frecvent – dulapul-soldat din bucătărie, care are rafturi și/sau sertare. E noul model de cămară pentru cine nu s-a gândit că are nevoie de așa ceva.

Dulapul rar e cel de tip scrin și se mai numește și comodă. În el ții lenjeria în dormitor, sau actele – în living. Pe el stau cărți sau poze cu membrii familiei. L-ai văzut cu siguranță în filmele americane de acțiune cu împușcături, după el se ascund copiii când aud că a intrat cineva.

În încheiere, îți las aici și un chestionar legat de necesarul de spații de depozitare care s-ar putea să-ți fie de folos dacă-ți cauți un apartament. Spor!

Urmărește Case Strâmbe pe Radar pentru mai multe detalii despre conformații de apartamente. Totodată, susține campania de strângere de fonduri pentru aplicația de măsurare a confortului aici: radunegoita.ro/contributii