Un localnic din Chilia Veche mi-a zis cum trăiesc românii bombardarea Ucrainei

Trei ore a durat atacul cu drone rusești din noaptea de 5 spre 6 septembrie asupra localității port Chilia Nouă, din districtul Ismail, Ucraina. Este al treilea port la Dunăre pe care îl lovește Rusia, de la începutul războiului, după ce au mai fost lovite Izmail și Reni, în încercarea de a împiedica Ucraina să exporte cereale.

În timp ce pe teritoriul ucrainean murea un om și ardeau depozite de cereale, carburanți și clădiri administrative, românii de pe malul celălalt al Dunării, din Chilia Veche, trăiau mici cutremure de câteva secunde: casele se clătinau, geamurile zdrăngăneau, animalele gemeau. Cei mai în vârstă erau speriați că rușii pot greși ținta, alții mai tineri s-au dus pe faleză, să filmeze dronele, ca pe artificiile de Revelion.

13 lovituri a numărat Vasile Dan Dicu, fondatorul asociației „Împreună pentru Chilia Veche”. Am discutat cu el despre cum au trăit locuitorii atacul și ce au făcut autoritățile ca să-i liniștească, mai ales că sâmbătă, 9 septembrie, o să fie în localitate concursul de ciclism „Chilia Over”.

VICE: Cum a fost azi noapte (6 septembrie)?
Vasile Dan Dicu: Au fost vreo cinci drone, dar mai la distanță. Două mai aproape de mal și încă trei mai departe. Una au dat-o pe niște rezervoare lovite deja ieri, care aproape începuseră să se stingă. N-a mai avut același impact, pentru că acolo deja arsese și nu se mai aflau chestii sub presiune. Sirenele au sunat pe la 00.30, dar prima dronă a lovit la 2.50. 

Sunt sigur că o să mai fie și în nopțile următoare atacuri.

V-a surprins primul atac?
Dormeam. Am fost șocat, dar nu am fost surprins. Era o chestie așteptată nu doar de mine, ci de majoritate celor din Chilia cu care am vorbit. Știam că Rusia suspendase acordul privind cerealele, știam și despre atacurile asupra porturilor Ismail și Reni. În plus, fusese deja un atac masiv duminică seara, pe 3 septembrie. 

Eu munceam de noapte și l-am auzit pe la ora trei. Am cunoștințe la Periprava (la granița cu Ucraina), care ziceau că au lovit (orașul de peste Dunăre) Vâlcov.

Ce-ați făcut în momentul atacului?
Am ieșit în curte. Se auzeau, se vedeau trasoarele. Cățeii, vai mama lor, agitați, nu lătrau, gemeau. Așa a fost constant de la 1.30 până spre 4 dimineața. Foarte mulți (localnici) au plecat pe faleză, să filmeze, să se uite cum o făceau în alți ani, la focurile de artificii de Revelion. 

Câte drone au fost?
13. Două mai puternice, consecutive, amplificate de eliberarea de gaze de la depozitele de carburanți care erau pe acolo. Astea au făcut la noi să se spargă geamuri, să pornească alarmele de la mașini. Coloana de fum s-a dus până dincolo de Tulcea.

Spre norocul nostru, aerul era respirabil, presiunea atmosferică n-a ținut coloana de fum la sol. Dar a mirosit, a sulf, a pucioasă, a combustibil ars. Arde și e fum negru și acum când vorbim.

V-ați simțit vreo clipă în pericol?
Eu nu, teribiliștii de pe faleză nu. Sirenele se aud de la începutul conflictului, deveniseră aproape o monotonie, nu mai sensibilizau pe nimeni. Dar populația la noi este majoritar peste 60 de ani și temerile lor sunt mai accentuate. 

Normal că s-au panicat: dacă se greșește ținta, suntem totuși foarte aproape.

Câteva persoane care locuiau la bloc au plecat din apartamentele lor, tot în Chilia, la casele părintești, unde se simțeau mai în siguranță. Pentru că unda de șoc, după impact, care dura câteva secunde, se resimțea ca un mic cutremur: zdrăngăneau clădirile, se cutremura pământul. S-au spart geamurile de la casa scărilor, au căzut ghivece. 

Ce au făcut autoritățile?
Prefectul (de Tulcea, Dan Munteanu) a venit la Chilia ieri după-amiază cu echipă, cu elicopterul și cu ministrul (Apărării, Angel Tîlvăr). Au stat vreo două, trei ore – bineînțeles, mai mult de imagine – s-au uitat către Chilia Nouă și au făcut promisiuni: vom face, avem în vedere, monitorizăm. Texte dintr-astea fără conținut, de politician. 

Am înțeles – e un zvon de când s-a început conflictul –, cum că s-ar dori să se facă o bază militară în zonă. Pentru că este strategic, este și pe graniță și e zona cu calea de acces cea mai lungă din Delta Dunării.

Care e starea drumului acum?
Este circulabil, dar catastrofal. Pare mitraliat cu antiaeriană calibru mare. Ne ajută că s-a recoltat și s-au format niște drumuri de pământ pe care putem ocoli. 

Am discutat cu prefectul despre drum când a venit la Chilia; același limbaj de lemn: știm, am luat la cunoștință, încercăm, facem demersuri la Guvern pentru a obține fonduri. Dar în 2022 prefectura a primit bani să refacă drumul, alocați tocmai în contextul conflictului armat. La mai puțin de un an de atunci, drumul e o catastrofă. 

Am înțeles că există o inițiativă să-l treacă de la Consilul Județean la ministerul Transporturilor. Dacă nici acum, cu războiul, nu se va face nimic, este evident că niciodată pe timp de pace nu se va mai face nimic. 

Se vede vreo măsură de securitate în plus luată pe acolo de autorități?
Un camion al Armatei a fost văzut traversând Dunărea cu bacul de la Tulcea la Chilia, ieri dimineață. 

Vă simțiți mai în siguranță?
Nu.