Traiesc în cel mai hip cartier din lume. S-ar putea să fi auzit de el. E un locşor numit WILIAMSBURG, BROOKLYN!

Ai atât de multe avantaje când locuieşti aici, că îţi iei lumea în cap. Rutina mea zilnică e foarte cool. Pot oricând să ies la plimbare pe Bedford Avenue şi să dau peste un shooting pentru vreo revistă de modă sau peste un artist stradal care tocmai face un mural. Sunt atâţia oameni noi aici, atât turişti din Europa care stau prin magazinele de antichităţi sau prin cafenele, cât şi prieteni de-ai mei care se mută aici din Midwest. În fiecare săptămâna apare câte-un local hip nou care să fie pe placul hipsterilor milenari.

Tot Williamsburgul e hip. Localnicii sunt hip, prispele noastre sunt hip, până şi aerul nostru e hip… ceea ce mi-a dat o idee.

Din moment ce salariul meu de la buticul unde lucrez abia îmi ajunge de chirie, am zis să vând nişte chestii pe eBay: un vinil Record Store Day de la Rough Trade, o şa de bicicletă, un set nefolosit de mixologie. Dar apoi mi-am zis: Ce ar putea fi mai cool decât să deţii o mostră de aer din cel mai trendy oraş de pe planetă? Aşa că luni seară am dat un anunţ pe eBay: oxigen de Williamsburg de vânzare.

„Aer din Wiliamsburg, Brooklyn!" Descrierea suna cam aşa:

„Aerul a fost obţinut în vara lui 2015, iar această mostră ar putea origina de oriunde: poate că a circulat prin cele mai de fiţe restaurante din zonă, precum Enid sau Wythe Hotel. Sau poate e de pe platourile de filmare ale show-ului regizat de Lena Dunham pentru HBO, «Girls.» Sau poate a fost inspirat şi expirat de cele mai trendy vedete care locuiesc aici, precum Sky Ferreira. Poate e din magazinul ăla de pe Bedford Avenue, unde se vând pălării fedora. Poate e din magazinul de condimente de pe Wythe. E secret! Nu se ştie de unde din «Burg» vine aerul ăsta!"

Am început licitaţia de la 3,99 dolari, un chilipir dacă stai să te gândeşti cât costă chiria în Wiliamsburg în prezent. Mai mult, m-am oferit chiar să livrez aerul într-o pungă Ziploc sau într-un borcan Mason.

Lucrurile s-au desfăşurat rapid. Inbox-ul meu a fost inundat cu întrebări de la utilizatorii eBay. „Pot să fumez aerul?" m-a întrebat unul. (Da, poţi să îl fumezi cu o ţigară electronică de la una din multele noastre tutungerii cool.) „Are efecte secundare?" m-a întrebat altul. (Da, o să arăţi foarte cool!) „Aerul ăsta e cumva de la numărul 11249?" (Da, şi nu e nici măcar un centimetru cub din Bushwich, alias „Wiliamsburgul de Est" cu excepţia localului Roberta 's.)

După asta, s-a dat o bătălie la licitaţie. În trei zile, anunţul meu strânsese 41 de oferte, cea mai mare dintre ele în valoare de 20 de mii de dolari. Pare mult, dar în dolari Williamsburghezi e destul de puţin.

Spre surprinderea mea, câteva bloguri şi site-uri au început să relateze despre anunţul meu. Brooklyn Magazine, DNAinfo, amNewYork, Brokelyn, HyperAllergic, FreeWilliamsburg şi multe alte reviste locale şi-au dedicat timp şi spaţiu pentru licitaţia mea de pe eBay. ABC News Radio a preluat ştirea şi a difuzat-o la nivel naţional. Am primit cereri de interviu din toate părţile, de la The Huffington Post până la Thrillist. Am ajuns până şi la ştirile de seară.

Ca de obicei, oamenii nu se puteau sătura de cel mai mişto cartier din America şi de arta cool pe care o facem noi aici. Era o situaţie din care avea de câştigat toată lumea, am crezut eu. Eu mă alegeam cu câţiva bănuţi, un ofertant norocos se alegea cu o chestie foarte populară, iar publicul afla mai multe despre cel mai trendy cartier din ţară. Dar ceva n-a mers bine.

Marţi seară am primit un email de la eBay în care eram informat că mi-a fost suspendat contul. Nu mi s-a precizat un motiv clar.

Am sunat la serviciul pentru relaţii cu clienţii al eBay şi am înregistrat conversaţia pe care am purtat-o cu reprezentantul companiei, RJ. RJ nu mi-a fost de prea mare ajutor şi nu a fost în stare să îmi prezinte un motiv întemeiat pentru care contul meu a fost suspendat. Mai mult, a refuzat să îmi reafişeze anunţul. „E în interestul ambelor părţi să o luăm pe căi separate," mi-a transmis el. „Mă scuzaţi, dar nu pot să intru în detalii." A fost o fază destul de umilitoare şi oarecum cunoscută.

„Aici e dictatură," i-am spus eu lui RJ. „Aici în Williamsburg, unde locuiesc eu" – am lăsat fraza asta să atârne un pic deasupra lui – „acţionăm în masă pentru că suntem cool şi hip şi tocmai de aia aerul pe care îl vindeam eu a ajuns să coste atât de mult." RJ nu s-a lăsat impresionat. „eBay are dreptul de a suspenda un cont. Nu putem intra în detalii."

„Dacă aş vinde ceva ilegal, aş înţelege, dar nu e cazul," i-am spus. „Am respectat toţi termenii eBay." RJ nu a vrut să-mi spună ce termeni am violat, mai exact.

„Aveam nevoie de bani," l-am implorat eu pe RJ. „Eu şi câţiva prieteni de-ai mei din vila luxoasă în care locuiesc voiam să ne deschidem un mazagin de handmade-uri. Nu pot să îmi fac un cont nou şi să refac anunţul?" RJ m-a avertizat, însă, „Nu vă sfătuiesc să faceţi asta pentru că ne putem da seama cine sunteţi."

În punctul ăsta începusem să asimilez eBay cu KGB-ul, iar RJ m-a deconectat, iar eu am rămas cu şi mai multe întrebări. Ce fel de ţară e asta în care nu mi se permite să vând ceva atât de pur precum aerul?

Din fericire, presa, care era în continuare interesată de întâmplare, părea să aibă mai multe răspunsuri chiar şi decât mine. New York Business Journal a dedicat destul de mult spaţiu editorial chestiunii: „I-am contactat pe cei de la eBay ca să aflăm de ce a fost dat jos de pe site acest obiect şi am primit un răspuns prompt din partea purtătorului de cuvânt al companiei: «anunţul lui a fost scos deoarece acesta contravenea politicilor eBay care interzic să scoaterea la licitaţie a nimicului.»" Te rog frumos, aerul nu e nimic. Aerul e ceva. Ba chiar e şi cel mai important element.

Articolul continua: „În ianuarie 2007, eBay a interzis oficial vânzarea «obiectelor virtuale» precum cele care pot fi folosite în jocurile video. Dar în cazul de faţă nu avem de a face cu un obiect virtual. Este punga umflată cu aer cu adevărat goală? Deşi conţinutul pungii este greu de verificat, aceasta clar nu este goală. Poate avem în faţa noastră o operă de artă? În orice caz, punga există şi cineva a fost dispus să o cumpere."

Sunt de acord cu ce a spus autorul. Punga există şi este o operă de artă. Artistul francez Marcel Duchamp a creat o operă de artă din 50 de centimetri cubi de aer parizian în 1919, iar pe atunci Parisul nici măcar nu avea vreun magazin H&M.

Cei de la AdWeek s-au băgat şi ei în seamă cu titlul „Hipsterul ăsta diabolic aproape că a vândut o pungă cu aer pentru 20 de mii de dolari." Conform lor, asta ar fi fost „cea mai mare farsă hipsterească din istorie," iar eu aş fi fost cel care „le-a tras ţeapă multor naivi." Ceea ce era absurd. Nu am încercat niciun moment să „trag pe cineva în ţeapă"! (Deşi le sunt recunoscător pentru că m-au făcut hip.)

Toată chestia asta m-a frustrat. Tot ce voiam era să vând puţin „aer hipsteresc." Dacă e cineva de la eBay care citeşte chestia asta, speră să îşi reconsidere decizia şi să mă lase să împărtăşesc hipstereala de Williamsburg cu restul lumii. De asemenea, ar trebui să ştie că mulţi dintre vecinii mei antreprenori au anunţat că vor renunţa la serviciile eBay, în semn de solidaritate cu mine, şi că de acum înainte vor opta pentru Etsy ca să îşi vândă produsele handmade. De asemenea, dacă cel care era dispus să dea 20 de mii de dolari pe punga cu aer citeşte textul ăsta şi ar vrea să îmi trimită în continuare banii pe PayPal, mă poate contacta aici.

Iar dacă mai sunt doritori de hipstereală, să ştiţi că am destul aer pentru toată lumea.

Traducere: Mihai Niţă

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe pe VICE:
Am încercat să aflu de la foste cum sunt în pat şi ce-a rămas în urma noastră
Am încercat cea mai proastă mâncare din București și încă mai am colon
Am încercat să trăiesc o săptămână fără muzică. A fost oribil
Am încercat să-mi fac fundul faimos pe Instagram