Genul ăsta de rap din Portugalia o te facă să uiți de trap

Republica Capul Verde e alcătuită din zece insule și are o populație de peste cinci sute de mii de locuitori. Dacă incluzi și diaspora, există aproape un milion de vorbitori de creolă de Capul Verde, limba nativă a republicii cu origini portugheze. Dar muzica din Capul Verde are un impact în lumea întreagă. Limba a dat naștere unor genuri muzicale tradiționale precum morna – care e încadrat în lista UNESCO de produse culturale importante – și a fost cântată atât de giganți ai muzicii precum Cesária Evora, cât și de cântăreți mai tineri ca Dino d'Santiago și Mayra Andrade, care amestecă pop-ul modern cu sound-ul clasic de Capul Verde. Dar în 2020, hip-hopul portughez creol a prins aripi ca lumea și a ajuns în mainstream-ul internațional.

La începutul anilor '90, cu un deceniu mai târziu decât restul lumii, Portugalia a descoperit rapul, iar câțiva artiști creoli locali precum Djoek și TWA au început să cânte în limba nativă, lucru care a fost apreciat în cartierele sărace, dar splendide, precum Cova da Moura, din Lisabona, unde creola e limba preferată.

Jurnalistul Ricardo Farinha, care scrie de ani de zile despre scena muzicală locală, confirmă că, deși rapul e prezent de mult timp în peisajul muzical portughez, varianta lui creolă a fost mai puțin populară o vreme. „Dar e important de menționat că e vorba despre aceeași scenă, fie că e rap în portugheză sau în creolă. Localnicii îi spun rap tuga”, a zis Ricardo. „Mișcarea cuprinde diferite variații, sunete și limbi, dar nu există o distincție reală între ele.”

După succesul din ultima vreme, cei mai cunoscuți rapperi creoli au în prezent sute de mii de vizualizări, aproape la fel de mult precum cele mai mari staruri portugheze de pop și R&B Richie Campbell și Mishlawi. Popularitatea genului muzical a crescut mult în ultimii ani pentru că stilul se potrivește perfect cu era YouTube. La urma urmei, rapul creol a avut mereu o estetică DIY – n-a fost susținut de casele mari de discuri, artiștii înregistrau la ei acasă, în studiouri modeste, și erau filmați de prietenii lor, în suburbiile Lisabonei.

Și programele comunitare locale au avut un rol esențial în susținerea rapului creol. Un exemplu notabil e Kova M Éstudio, o organizație non-profit din Couva da Moura care a susținut dezvoltarea artiștilor locali. Studioul, care face parte din Asociația Culturală Moinho da Juventude, a jucat un rol important în cariera rapperilor Nico O.G, Timor YSF, Vado Más Ki Ás și Mynda Guevara. Când am întrebat-o pe Mynda care sunt sursele ei de inspirație, mi-a vorbit imediat despre cartierul ei: „Mereu m-am inspirat din viața de zi cu zi din Cova da Moura.”

Colectivul de rap creol a crescut lent și constant, dar i s-au deschis cu adevărat porțile când rapperul Rafa G, din Vale da Amoreira, a semnat anul trecut cu casa de discuri Universal. Apoi, Julinho KSD și Vado Más Ki Ás au semnat cu Sony, iar DreNaz a devenit coleg cu Rafa la Universal. „Julinho KSD și Vado Más Ki Ás sunt amândoi extrem de talentați”, a zis Alfonso Rodrigues, A&R la Sony Portugalia. „Ne așteptăm ca această fuziune de limbi și sunete să nască noi artiști.”

Pentru fanii rapului creol, e clar că această atenție e doar începutul. Când rapul portughez și alte genuri muzicale creole au început să fie băgate în seamă de casele mari, pe la sfârșitul anilor 2000, rapperii creoli au fost lăsați în urmă. Și era de înțeles: rapul portughez avea un public mic, iar rapul creol unul și mai mic. Dar, în timp, atitudinile oamenilor vizavi de muzica în limbi străine diverse s-a schimbat, iar Sony, care semnase deja cu mai mulți artiști creoli, a deschis o nouă eră a rapului portughez creol.

Cum arată ea? Colaborările între rapperi creoli și portughezi sunt baza muzicii rap tuga, dar colaborările între rapperii creoli și artiști creoli de succes din alte genuri muzicale sunt tot mai răspândite. Julinho KSD e un astfel de exemplu. A colaborat cu Dino d'Santiago pentru „Kriolu” (care are în prezent peste trei milioane de vizualizări), cât și cu rapperul creol Rafa G, la piesa „Depósitos”. Și Vado Más Ki Ás a beneficiat de faptul că a fost deschis la experimente: „Îmi place să am proiecte cât mai diverse. Cred că așa îi faci pe fani mereu curioși.”

Această deschidere spre incorporarea de sunete noi a avut cu siguranță un impact asupra rapului portughez creol. În trecut, genul muzical înclina spre producțiile întunecate și melancolice din epoca de aur a hip-hopului american. Dar acum, lucrurile s-au schimbat și influențele afrobeat sunt foarte la modă printre vedetele genului, mai ales în muzica lui Julinho și a trupei lui, Instinto 26, care au semnat cu Sony.

Alții, precum Minguito 283 și Vado Más Ki Ás, se inspiră din scena de drill din UK, atât la nivel de producție, cât și estetic. Această diversitate e valabilă și pentru scena de rap portughez la scară mai mare: e la ordinea zilei să auzi pe un singur album influențe braziliene, afrobeat, drill, fado și boom-bap. Aproape toate piesele de rap portughez creol au un vers în portugheză și unul în engleză. „Creola e baza, iar portugheza e un bonus”, a zis Julinho KSD despre rolul pe care îl joacă limba în muzica lui. „De când am început să scriu versuri, am scris mereu în creolă”, a zis și Mynda Guevara. „E limba în care mă simt cel mai confortabil să vorbesc, face parte din cultura mea.”

Majoritatea artiștilor creoli jonglează cu portugheza și creola. Mynda și  Vado Más Ki Ás au zis amândoi că au început să facă asta să-și mărească publicul. Dar și pentru că în cultura modernă, numită de oameni „Nova Lisboa”, amestecul dintre culturi e foarte îndrăgit.

Faptul că Guevara, Julinho KSD și alții au reușit să atragă interesul publicului internațional doar cu piese cântate în creolă arată că există o dorință globală pentru muzică în limbi străine. Muzica în alte limbi decât engleza a avut mereu un public, dar era numită „World music”. Însă popularitatea genului K-pop sau a artiștilor spanioli precum Rosalía au arătat că poți atrage o bază mare de fani chiar dacă nu cânți în engleză. 

Artiștii și vocile locale cu care am vorbit au zis toți că își doresc să poată fi ascultați fără să simtă că sunt mereu în umbra altor limbi. Și se pare că e posibil: îi apreciază, în sfârșit, atât fanii, cât și casele de discuri.