Tot ce s-a întâmplat în muzica din România în aprilie

O părere controversată: toată minivacanța a făcut mai mult rău decât bine. Întotdeauna e horror să-ți vezi rudele ante sau post-Înviere, dar anul acesta Iepurașul și-a băgat coada în 1 Mai pentru că „așa a picat Paștele”. Deci am avut practic două evenimente majore în câteva zile. Prea mult timp liber.

Când îți dai haos într-o perioadă atât de scurtă sunt șanse mari să pierzi contactul cu realitatea într-o combinație de excese și regrete. Din toată treaba asta ieși mult mai șifonat.

În fine, e timpul să te trezești din starea asta. Așa că trebuie să lași mâncarea românească și să bagi muzică românească.

Uite ce să pui în căști în timp ce te gândești la ziua în care vei scăpa de la muncă și vei fugi din oraș într-o altă minivacanță de aproape-vară.

Înainte să ascult noul material de la cea mai faină trupă de synth-pop de la noi, la o distanță uriașă de restul, am încercat să-mi amintesc când și-au lansat albumul de debut. Mi s-a părut că a trecut foarte mult timp de atunci. Am verificat. M-am înșelat. With a Rose, With a Fire a apărut în octombrie 2017. Nici nu au trecut doi ani de atunci. Dar am rămas cu senzația asta pentru că au tot lansat single-uri înainte, ceea ce a îmbătrânit primul lor release în subconștientul meu. With a Rose, With a Fire a fost mai mult o compilație de single-uri disponibile deja. Prima lor piesă e din 2015.

De data asta nu au mai folosit schema cu piese scoase cu mult timp înainte de album. OK, Vulnerable nu e un album per se. E un EP cu o durată de puțin peste 15 minute, dar totul sună fresh și surprinzător în adevăratul sens al cuvântului. E surprinzător și faptul că există materialul ăsta. Alin și Dez, doi dintre cei trei membri ai trupei, au relansat anul trecut proiectul Jazzadezz cu niște piese Omelette reinterpretate în stil acustic. A fost bun, dar tot mai bine pică Omelette.

În tradiția rap-ului, un mixtape e inferior în comparație cu un album. Nu despre calitate e vorba. Diferența cea mai mare e că mixtape-ul e un produs mult mai „raw”, câteodată grăbit și cu un buget întotdeauna mai redus decât cel alocat unui material discografic, și aproape niciodată nu e lansat în scop comercial. Asta se aplică la artiștii din State, care chiar au acces la bugete uriașe din partea caselor de discuri. În România nu există așa ceva. Indiferent că-i mixtape sau album, tot pe acolo e.

„Șmecherescu” e un mixtape, în teorie, dar ce contează? E quality, asta-i important. Cel mai fain mixtape de trap apărut anul ăsta în România. Și cum nu există mare diferență între mixtape și album la noi, e cel mai fain material overall din 2019. O.S.O.D. 4 are concurență serioasă.

Toate piesele sunt excelente, în special „Berlin”, o piesă care are noul meu refren preferat, cu toate că nu am fost niciodată în capitala Germaniei. Nane a făcut-o să o cânte în Berlin, evident, dar la fel de bine poate fi cântată și în Drobeta Turnu-Severin.

Rima rezistă: „Când sunt în Severin / Îmi combin Sprite-ul cu gin / Când sunt în Severin / Caut vibe-ul ăla fin”. Pls do this, Nane.

Îți trebuie coaie să-ți faci trupă de rock în 2019. Mai ales la noi, unde toți roacherii au rămas setați pe trupele alea din anii 90 și începutul anilor 2000. Gen Vița de Vie. O trupă faină, clar, dar hai să mai schimbăm și noi foaia că moare scena și Despot a ajuns deja la vârsta aia când face spoturi publicitare pentru multinaționale. Foarte fair din partea lui, să-și scoată banul, dar nu prea e în spiritul rock and roll-ului.

Trupe faine apar constant, dar, fără sprijin din partea fanilor, se satură să cânte la un public în tranzit marți seara la Control. Nu rezistă mult. Roacherii ar trebui să susțină mai mult noul val de rock românesc. Astro Generale e genul ăla de trupă care merită atenția lor. Au un sunet aparte și un nume care-mi amintește de câinele din Familia Jetsons.

Apropo, Vlad, solistul și chitaristul formației, e din Arad, deci împarte orașul natal cu Adi Despot. COINCIDENȚĂ? Da, cele două trupe nu au nimic în comun. Poate doar faptul că ambele sunt quality și ar trebui să știi de ele.

Liceenii Trap n’ Roll s-au întâlnit cu Prăjiții No n’ Stop ca să facă muzică „daya”. Amuly & PRNY au ajuns un duo de referință pentru trap, în special după lansarea piesei „ABILLI”, o colaborare cu Abi, iar Ian & Azteca sunt cei mai buni de când au apărut pe piață. Era clar că cele două duouri vor colabora la un moment dat. Fix asta s-a întâmplat și rezultatul a intrat direct pe trending.

E riscant să aduni atât amar de talent pe o piesă. Știi vorba aia cu „too many cooks in the kitchen”? Despre asta-i vorba. În același timp, e și o șansă să vedem cine se ridică deasupra tuturor. Care e cel mai bun dintre cei mai buni? Trefla dintre ași și șeful păpădiilor. În cazul piesei „Muzica Daya” există un singur răspuns: Azteca. El iese cel mai mult în evidență cu atitudinea de rock star și vocea aia caracteristică de parcă-l doare-n cioată de lume. Nimeni nu se apropie de vibe-ul lui. Azteca e cel mai bun trapper din România la ora actuală.

În perioada 1-5 mai a avut loc la Cluj-Napoca un eveniment în premieră națională. Un grup de DJ și profesioniști din industria muzicală au organizat prima școală de DJ gratuită dedicată tinerilor care vor să-și câștige pâinea din mixat. Evenimentul a adunat 30 de tineri din toată țara care au fost școliți de DJ Shiver, Argatu, DJ Wicked, Horace Dan D, IV-IN, Marius Mariș, Dora Popa și Slim Rocka. Oamenii ăștia merită toate laudele.

Nu doar pentru că au reușit să organizeze o școală gratuită, menită să ajute pruncii care nu-și permit să plătească un curs, un efort uriaș în sine, dar și pentru că în timp ce noi încercam să lăsăm loc și pentru cozonac, ei își pregăteau lecțiile.

În ultima săptămână din aprilie, DJ Shiver mi-a povestit că încă selectează DJ din peste cinci sute de înscriși. Pe lângă sacrificiul din perioada sărbătorilor, ăștia au renunțat și la grătarul și cheful de 1 mai ca să instruiască noua generație de artiști pe care o să te rupi în 1 mai 2022.