​E încă foarte posibil să murim într-o apocalipsă nucleară

Astăzi, la 23 de ani după încheierea oficială a Războiului Rece, se organizează tururi în familie la silozurile de rachete nucleare desființate în vreo zece state din America. Poate mai multe. Un ghid le explică vizitatorilor că aici, în această cameră, Forțele Aeriene monitorizau rachete care conțineau fiecare un focos de 1,3 megatone capabil să incinereze totul pe o rază de 10 kilometri. ​La facilitatea Delta-01 din Dakota de Sud​, copiii pot deveni grăniceri juniori de rachete, cu insignă și tot tacâmul.

O analiză făcută în 200​8 de profesorul de inginerie de la Stanford Martin E. Hellman a estimat că acești grăniceri juniori trăiesc în prezent cu un risc de 10% de a muri din cauza unei arme nucleare. E un joc de ruletă rusească cu zece camere, a spus el. Bineînțeles, multe dintre silozuri sunt goale acum, ceea ce e grozav, dar în lume există în continuare 16 000 de arme nucleare active.

Într-o analiză mai recentă, Seth Baum, director executiv la Institutul de Risc Catastrofic Global, a cercetat care ar fi șansele să înceapă unui război nuclear accidental între Rusia și Statele Unite. În funcție de presupunerile făcute, șansele au ieșit de 1 la 100. Dar riscul de începe al unui astfel de război e mult mai mare dacă luăm în calcul și alte țări în afară de Rusia și Statele Unite.

Așadar, tinerii grăniceri nu vor muri de boli de inimă sau de cancer, ci de vaporizare sau incinerare sau prin intoxicare cu radiații, hemoragie și dezechilibru cognitiv. Au mai multe șanse să moară de moartea asta decât într-un accident de mașină (1 la 112) sau de cancer (normal, nu indus de radiații), la care rata e de 1 din 7.

Analiza lui Baum, bazată pe cadre matematice de modelare construite prin scheme sau procese Poisson, folosește ca inputuri informațiile despre accidente nucleare abia evitate sau „informațiile disponibile despre sistemele de avertizare, incidentele care au avut loc și alți factori pentru a estima probabilitățile unei crize între Rusia și S.U.A, ratele alarmelor false și probabilitățile ca liderii să lanseze rachete ca răspuns la o alarmă falsă." Studiul se bazează pe informații colectate pentru perioada dintre 1977 și 1983. În fiecare an au loc între 43 și 255 alarme false, majoritatea secrete.

„Faptul că nu a avut loc până acum un război nuclear nu dovedește că tacticile de intimidare funcționează, ci doar că am avut noroc", scrie​ Baum în Buletinul Cercetătorilor Atomici. „Dacă cel de-al treilea ofițer din B-59 ar fi avut altă părere despre lansarea armelor nucleare ale submarinului? Dacă accidentul norvegian cu rachetă s-ar fi întâmplat în timpul unei crize între Statele Unite și Rusia? Dacă India și Pakistan nu ar fi rezolvat atât de rapid conflictul de la Kargil? Se întâmplă des accidente."

„În 2013, în timpul unei scurte perioade în care Statele Unite amenința că va interveni militar în Siria, Israelul a lansat rachete din Mediterană spre propria coastă pentru a-și testa sistemul de apărare anti-rachetă", continuă Baum. „Radarele rusești au detectat lansarea. Israelul a lămurit confuzia înainte să se întâmple ceva rău și armele nucleare n-au jucat niciun rol în incident. Dar asta demonstrează genul de pericole prin care trecem zilnic."

Analiza lui Hellman din 2008 izvorăște din site-ul anti-nuclear intitulat Dezamorsarea Amenințării Nucl​eare, care a lansat o petiție pentru vizitatorii lui care încurajează Congresul să finanțeze un studiu care să examineze amenințarea nucleară în detaliu. Omul are o misiune.

Butoanele de lansare sunt acum în toată lumea, inclusiv în cele două părți ale conflictului India/Pakistan. Și apoi mai sunt Coreea de Nord, China, Israel, Franța și Marea Britanie. Toate înarmate până-n dinți pentru apocalipsă. Apoi mai sunt și organizațiile teroriste. Șansele unui atac nuclear inițiat de teroriști în următorii zece ani sunt de 50-50.

Analiza lui Hellman utilizează analiza probabilistică a riscurilor ca să ajungă la această concluzie tulburătoare, iar acea analiză informează parțial studiul mai recent al lui Baum. În special, Hellman analizează rata de eșec a intimidării nucleare. Practic, toată structura stabilității armelor nucleare se bazează pe temerea potențialilor agresori de a nu se zbura singuri în aer și teama de reacția celorlalte țări. Dar sistemele dau rateu din multe motive – accidente, instabilitate, sabotaj, provocare – iar tactica de intimidare nucleară care ne-a salvat până acum de anihilare nu face excepție.

Hellman permite o rată de eșec de 0,1 procent pe an sau un procent pe deceniu. De aici riscul de 10 procente. După cum notează în studiu, preferă o rată de eșec de un procent pe an, deși aceasta se susține mai puțin. Asta ar însemna un risc de 10 procente la un deceniu și de 50 de procente la cinci decenii. Prin comparație, rata de eșec asociată cu izbirea unui asteroid în Pământ e de aproximativ .000001 procente pe an.

Armamentul nuclear e în mod pervers un facilitator al păcii, dar asta nu înseamnă că e stabil. Eric Schlosser a catalogat admirabil istoria evenimentelor care apro​ape s-au transformat în accidente nucleare în The Guardian săptămâna trecută.

Situația de acum e mult mai rea decât cea din momentul lansării raportului lui Hellman. Mai există și Iranul, dar relațiile din S.U.A. și Rusia sunt la limită. Statele Unite trimit sisteme anti-rachetă în estul Europei, iar Rusia testează arme nucleare de ultimă generație. Iar dacă America își va continua direcția spre dreapta până în 2016, poate vor avea un președinte cu adevărat nebun care va ghida lumea într-o nouă eră nucleară super periculoasă.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Ce mai zic experții::
​Am întrebat un expert ce s-ar întâmpla dacă petrolul ar deveni complet inutil de mâine​ ​Am întrebat un expert militar dacă toate armatele lumii ar putea cuceri Statele Unite ​Am întrebat un expert militar cum ar putea fi Rusia invadată și cucerită