De ce aleg unii bărbați să fie castrați chirurgical

Există bărbați care vor să devină eunuci, în adevăratul sens al cuvântului. Pentru ei, amputarea penisului și testiculelor poate fi o experiență remarcabilă de împlinire și alinare, chiar dacă se identifică în continuare drept bărbați și folosesc pronume masculin. În enclavele lor online, astfel de persoane se identifică uneori drept „eunuci", „nuli" sau „fini". În literatura medicală, ei sunt descriși de la masculi la eunuci, care suferă de o formă unică de disforie sexuală.

Unii dintre ei documentează experiențele pe forumuri online și întreabă alți oameni unde ar putea să se ducă să-și amputeze penisul și testiculele, sau dezbat cercetarea istorică despre eunucii emblematici ai Chinei, care au locuit în Orașul Interzis și au servit Împăratului cu mare influență și respect.

Din cauza rarității acestor servicii, costurile și natura tabu a procedurii, pacienții care caută amputare erectilă au foarte puține opțiuni. Bărbații care caută să-și anuleze sexul, fac eforturi uriașe pentru a găsi pe cineva dispus să-i ajute. „Sunt foarte puțini chirurgi în lume care sunt confortabili cu procedura asta", spune Dr. Curtis Crane, un expert în penisuri. „Am făcut câteva penectomii totale. Am câteva cereri pe an și cred că este un serviciu bun de oferit comunității".

Crane este specializat în tratamentul pacienților transsexuali și celor care nu se identifică cu un anumit gen, oferind totul, de la falusuri pentru paciente care vor schimb de sex, la vagine pentru femeile transsexuale. El este probabil unul dintre singurii chirurgi din lume care oferă pacienților non-binari de sex masculin o penectomie completă. El spune că asta se datorează unui tabu social și unui standard dublu în medicina transsexuală.

De exemplu, Crane spune că este acceptat în rândul chirurgilor care se specializează în acordarea de îngrijiri persoanelor transsexuale și care nu se conformează la un anumit gen, că există un subgrup de pacienți care au fost repartizați la naștere și care nu „cred într-o clasificare binară".

Acești indivizi non-binari nu se identifică ca bărbați, dar încă suferă de disfuncție de gen. Oamenii din acest grup de obicei „doresc lipsa caracteristicilor feminine, cum ar fi sânii", iar procedura asta este în general accesibilă pentru ei, chiar dacă nu vor să urmeze terapie de înlocuire hormonală, deoarece chirurgii care efectuează operații recunosc nevoile lor .

„Este perfect acceptabil ca mulți dintre chirurgi să zică, «OK, să masculinizăm pieptul», chiar dacă nu faci o tranziție completă ", spune Crane.

„Ei bine, se știe că ce este bun pentru femei este bun și pentru bărbați", continuă el. „Există unii pacienți care s-au născut bărbați, care nu doresc să se transforme pe deplin în feminin, dar nu se identifică cu testiculele lor sau cu scrotul lor sau falusul lor, dar ei încă se simt de sex masculin și doresc să folosească pronume masculine. Din punctul meu de vedere, e un standard dublu să accepți fluiditatea sexului feminin, dar nu cea masculină.

Un studiu realizat de Thomas W. Johnson și Michael S. Irwig în 2014 a explorat „lumea ascunsă a autocrației și a auto-vătămării testiculare", dezvăluind metodele pe care oamenii care doresc castrare atunci când nu au acces la îngrijire chirurgicală profesională . Deși Johnson și Irwig au scris exclusiv despre castrare și nu despre penectomie, analiza datelor medicale despre eunuci este relevantă pentru grupul mai mare de bărbați care caută astfel de proceduri.

Cercetătorii definesc eunucii ca „bărbați biologici care au suferit o castrare voluntară din alte motive decât transsexualismul masculin-feminin", explicând că natura tabu a acestor proceduri împinge „doritorii de a fi eunuci" să recurgă la auto-castrare, castrare cu ajutorul non-profesioniștilor medicali din domeniul medical sau daunele testiculare auto-provocate prin injecții de substanțe toxice." Deoarece există atât de puțini medici dispuși să efectueze penectomii selective, aceștia sunt forțați să o facă singuri, uneori folosind cleme și inele pentru a-și ajuta excizia sau încercând să găsească pe altcineva care să o facă pentru ei."

Eunucii sunt o subcultură secretă. „Potrivit unui sondaj al bărbaților castrați în mod voluntar care s-au identificat ca eunuci, doar 30% și 11% au divulgat acest fapt prietenilor apropiați și familiei", denotă studiul lui Johnson și Irwig. Mulți eunuci par să se identifice ca bărbați, dar alții, așa cum a indicat Crane, consideră identitatea lor mai greu de definit. Studiul constată că „după castrare, mai puțin de o treime dintre eunuci continuă să se considere bărbați, majoritatea se consideră nici una, iar câțiva se identifică ca femei".

Bineînțeles, Crane nu ar oferi acest tratament oricui. El urmează standardul tipic pentru pacienții care caută intervenții chirurgicale de sex, care necesită două scrisori de la specialiștii psihiatri care aprobă dorința pacientului și nevoia de a fi castrați. Crane spune că, pentru unii, aceste tratamente sunt cu adevărat necesare din punct de vedere medical, lucru care nu ar trebui să fie șocant dacă deja acceptăm necesitatea medicală a altor proceduri chirurgicale afirmative de gen.

Zilele astea, Crane spune că este posibil să se elimine complet atât penisul, cât și testiculul / scrotul, în timp ce se redirecționează uretra până la perineul unui individ. Ulterior, pacienții trebuie să ia suplimente de hormoni. „Nu e bine să nu ai hormoni sexuali, ai depresie, ai osteoporoză, nu ai nici un sex, ai nevoie de estrogen sau de testosteron". Majoritatea pacienților lui Crane urmează un regim de injecții cu testosteron după ce penisul și testiculele au fost întrerupte.

Pentru unii critici, ideea de a scoate un organ responsabil pentru producția primară de testosteron în corpul masculin, doar pentru a începe să iei suplimente de testosteron, este ilogică. Cu toate acestea, Crane spune că aceasta este pur și simplu o înțelegere greșită despre cine sunt acești pacienți și de ce au nevoie de asta. „Ei nu se identifică cu acea parte a corpului, iar asta nu înseamnă că vor să aibă osteoporoză și să fie deprimați. Din fericire, există o modalitate de a elimina acea parte a corpului și de a îndeplini în continuare funcția hormonală necesară organismului".

Crane spune că majoritatea pacienților care au trecut prin intervenția chirurgicală își trăiesc viețile ca bărbați și, după ce au eliminat penisul și testiculele, își continuă viața mai mult sau mai puțin în același fel. Lumea exterioară probabil nu va avea nicio idee că aceste persoane nu are organe genitale.

Dr. Curtis Crane spune despre pacienții care caută o penectomie radicală și o orhiectomie variază, că au propria lor categorie în cadrul clasificărilor noastre de identitate de gen cunoscute. Doar că nu le-am acceptat încă. „Societatea are multe probleme cu bărbații care doresc să se castreze sau să-și îndepărteze penisul", a spus Crane. „Nu-i agreează."