Ce s-ar întâmpla în București în cazul unui atac terorist, conform SRI

„Trăiesc într-o țară de rahat, dar bine că nu avem atentate teroriste, asta ne mai lipsea". Recunoaște că ai zis sau ai gândit asta măcar o dată-n viață (bine, dacă ești vreun fan al poeziilor lui Adrian Păunescu, poți înlocui „țară de rahat" cu „patrie minunată", ideea de bază rămâne aceeași).

O să te scot puțin din zona de confort și o să pun pe tapet fix scenariul ăsta negru, cu Bucureștiul pe post de oraș cobai, scenariu despre care nu pomenește nimeni în gura mare, dar la care te gândești, fără să vrei, de fiecare dată când o înjuri pe Firea în tramvaiul 41 sau când tragi lozul și nimerești în ziua cu un incendiu la metrou. Nu mai punem la socoteală momentele când ăia de la Metrorex joacă Tetris cu tine la orele de vârf sau faptul că, pur și simplu, avem cea mai aglomerată Capitală din Europa. N-aș face decât să strâng puncte negre pentru genul de scenariu care ar declanșa la ISU Codul Roșu de intervenție.

Și așa ajungem la prima chestiune: un atentat terorist e exact genul de întâmplare care, pe lângă foarte multe emoții, provoacă și ceva mai multe victime. Pentru astfel de situații, este bine să știi că serviciile de urgență au pregătit un plan, botezat „Codul roșu". Pe ideea că „mai rău de-atât nu are cum să fie".

În teorie, este vorba despre un plan de intervenție care se declanșează automat în momentul în care vorbim despre un eveniment excepțional de grav. Detaliile sunt prevăzute într-un ordin din 2010, semnat de miniștrii Sănătății și de Interne. Nu te pun acum să citești toată legislația, așa că îți fac un rezumat: e o întreagă procedură care spune când și cum se activează tot mecanismul ăsta (în principal, în funcție de numărul de victime și de răniți), sunt detaliate modalitățile de cooperare între instituții, pe scurt, chestia asta arată minunat pe hârtie. Codul Roșu se activează, fără să știi, aproape în fiecare lună, când are loc vreun accident mai urât pe șosele.

Ei bine, când lucrurile o iau razna rău de tot (vezi incendiul de la Colectiv, soldat cu 64 de victime), și Codul Roșu se activează. Nu o spun eu, ci chiar Corpul de Control al Guvernului României, care a analizat treaba asta.

Situația nu e tocmai fericită, dacă vezi cum au acționat autoritățile când s-au confruntat cu un eveniment cu adevărat excepțional. Un atentat terorist este fix genul ăsta de eveniment excepțional pe care nu-l poate prevedea nimeni, cu acuratețe. Nici măcar SRI, că nu am ajuns încă la Poliția Gândirii sau Biroul Pre-Crime din distopiile SF.

Și, totuși, ce poate să facă SRI? Înarmat cu astfel de întrebări (și obsesii), am pus mâna pe telefon și am sunat la SRI. Am primit un răspuns pe mail, pe care ți-l voi traduce mai jos.

Dacă locuiești în București este imposibil să nu fi auzit, la metrou, măcar o dată vocea aceea strident-feminină, decupată parcă din filmele din seria BD, care îți spune ce să faci „în situația în care observați un colet, bagaj sau obiect abandonat în incinta stațiilor de metrou…". Trebuie să știi că, cel puțin în Europa, moda atentatelor cu bombă a cam dispărut. Acum avem un nou curent, un soi de new wave, în materie de terorism. O spune chiar SRI, într-un comunicat:

Bine, asta nu exclude complet riscul unui atentat clasic, din ăla cu dinamită legată la ceasul deșteptător sau exploziv plastic cuplat la celular. În asemenea situații, dacă vezi deja „coletul suspect" cu ochii tăi e semn rău și un indiciu foarte clar că serviciile nu și-au făcut temele. Vestea bună (ca să zic așa) e că tipul ăsta de atac – deși are potențial devastator – este, prin natura lui, mai greu de pus în practică: tu, terorist, trebuie să-l planifici, să mergi pe ruta respectivă, să mai vorbești cu un coleg, să apelezi la un prieten care vinde motorina ieftin și multe altele. Ba, dacă ești vreo organizație teroristă care se respectă, mai trebuie și aici să urmezi niște „proceduri", iar chestiile astea „lasă urme", așa că băieților cu ochi albaștri le-ar fi (teoretic) mai ușor să-i prindă pe teroriști înaintea actului.

Cei de la SRI admit că, în astfel de situații, autoritățile sunt destul de ferm legate la mâini (nu-i de bine) Și asta pentru că: „Un atentat comis de un actor singular este mai dificil de prevenit, întrucât implică un nivel ridicat de imprevizibil şi o probabilitate de deconspirare redusă".

Prin urmare, dacă tot ne-a lăudat Trump pentru contribuția adusă de către noi în lupta contra terorismului, dacă ăștia de la firma ISIS & co. ne pun gând rău, ce ai văzut la Nisa, Londra sau Manchester se poate aplica, cu lejeritate, și la București. Momentan, instituțiile statului nu te pot apăra de așa ceva. Însă toate atentatele de care-ți spun arată că treaba asta nu este specifică României. E aproape imposibil să-i prinzi pe lupii singuratici, acești unici Dumnezei ai dreptății - după cum se prea poate să se considere.

Sereiștii au apoi grijă să bage un paragraf la sentiment, în care tu, simplu cetățean, ar trebui să fii mai vigilent, că altfel te faci vinovat de un posibil atac terorist pe care nu l-ai putut cuprinde cu mintea:

Un mod subtil de a spune „la naiba, dacă o să fie atentat, tu ești de vină că nu ai donat 2% pentru SRI și pentru că ai carențe în educația de securitate". Deși, istoria comunistă ne arată că avem încă oameni foarte buni care pot să toarne tot ce e de turnat și mai mult. Acum, nu știu ce român stă cu ochii-n patru și sună la 112 pentru de fiecare dată când vezi ceva suspect pe stradă.

Și dacă nimerești în ochiul furtunii și pică peste tine ghinionul de a fi în toiul unui atac terrorist (iar tu ești încă în viață) pune în aplicare „tripleta de aur":

În asemenea situații, fuga chiar e sănătoasă. Fugi mâncând pământul, ca în filmele despre apocalipsa zombie. „Părăsind locul evenimentului, îți salvezi viața", îți spun cei de la SRI, „nu riști să fii luat ostatic și faci mai ușoară intervenția forțelor de securitate". Adică, dacă intervin mascații le ușurezi lor sarcina, întrucât reduce șansele să te ia și pe tine în colimator și să te transforme în victimă colaterală.

Dacă nu poți fugi (ceea ce e foarte nasol), încearcă să te ascunzi. „Identifică în proximitate un loc sau un obiect (zid, mașină) care să te plaseze în afara razei vizuale și de acțiune a atentatorului", spun specialiștii de la SRI. Amănunt important: dacă reușești să te ascunzi, nu uita să comuți telefonul pe modul silențios. Urmează apoi o suită de sfaturi de bun simț de genul „baricadează-te, dacă ești într-o încăpere", „nu face zgomot" sau „îndepărtează-te de ferestre ori uși".

În cazul atacurilor cu cuțitul, există un catralion de sfaturi venite din partea a tot felul de artiști marțiali care îți arată „cum să te aperi" în astfel de situații. Mergi pe considerentul (extrem de sănătos) că toate sfaturile alea sunt niște tâmpenii. În practică, dacă șarjează unul cu cuțitul spre tine, cea mai bună armă este parul/bâta (cu varianta locală cunoscută sub denumirea de făcăleț).

Dacă ai reușit să te pui la adăpost, sună la 112.

În urma apelului tău, „operatorul STS pune în aplicare procedurile specifice de sesizare a tuturor instituțiilor care pot fi responsabile de soluționarea evenimentului", aflăm de la băieții și fetele de la SRI. Ce înseamnă asta? E, practic, un echivalent al „planului roșu" de la ISU care se activează între instituțiile de forță în situații nașpa, de tipul atentatelor. Există o autoritate în acest domeniu grupată sub denumirea de Sistemul Național de Prevenire și Combatere a Terorismului – un tort de instituții care de care mai șmechere și din care SRI are parte de felia cea mai groasă. În niște sertare (sau servere) bine păzite, există niște planuri de acțiuni, cu mecanisme „clare și eficiente de cooperare", dacă e să le dăm crezare securiștilor buni. Planurile astea sunt exersate, periodic, în cadrul diverselor simulări și aplicații. Ultimul exercițiu de acest fel a avut loc la Gara de Nord.

De data asta a fost vorba despre o amenințare old school, cu bomba ascunsă-n geamantan, iar polițiștii, jandarmii și mascații au „acționat cu success pentru îndepărtarea pericolului". Ironia e că fix ăștia de la SRI admit că genul ăsta de atentate a cam apus, dar ei, nimic, Batman, Batman, tot cu scenarii d-astea ies în lume.

Dar să nu fiu răutăcios și să-ți mai spun câteva lucruri interesante. Dacă intri pe site-ul celor de la SRI, vei vedea că, în josul paginii principale, stă scris „Sistemul Național de Alertă Teroristă". Acum, nivelul de alertă e pe „albastru precaut", semn că poți ieși liniștit din casă. De fapt, eu, personal, nu ies niciodată din casă până nu verific starea vremii pe pagina INMH și dacă e „albastru precaut" pe pagina SRI.

Sistemul ăsta colorat de alertă teroristă ar trebui să fie un soi de barometru antitero pentru cetățeanul de rând. În realitate, în proporție de 99,9999%, nivelul roșu-critic (cel mai nașpa) va fi activat abia DUPĂ comiterea unui atentat. Nu e ca și cum contraspionajul urmărește un terorist și pune, în timp real, update-uri pe pagina SRI care să ducă gradual la creșterea nivelului de alertă. O singură dată am avut „galben moderat" (anunțat, ca atare, cu surle și trâmbițe) când a fost summit-ul NATO la București.

Cu alte cuvinte, dacă se întâmplă ceva nașpa (genul ăla de atentat nasol, cvasiimposibil de prevăzut sau prevenit), majoritatea cadrelor din SRI vor afla de la televizor. Pragul roșu-critic e o simplă procedură birocratică, un fel de „plan roșu" destinat instituțiilor de forță.

În cazul în care nu știai, există o linie telefonică „pentru semnalarea riscurilor teroriste". Un fel de 112 mai elaborat. Numărul de telefon este 0800 800 100 (când vei termina de citit acest material, îl vei fi uitat deja). Este, practic, o linie telefonică directă deschisă oricărui fel de turnătorii pentru patrioții vigilenți. Dacă vezi „persoane care manifestă interese pentru procurarea de substanțe care ar putea fi folosite în scopuri teroriste", suni la linia verde.

Dacă vezi pe unul că se holbează prea mult aglomerația de pe peronul de la Piața Unirii ori la calea ferată de pe podul Grant sau la avioanele care decolează de pe Otopeni – pune mâna pe telefon și semnalează potențialul pericol. Cel puțin, în felul ăsta ai o scuză că nu mai poți fi acuzat de „carențe în materie de educație contrateroristă".