Stai departe de metodele astea de curățare a vaginului

Continui să dau peste mărturii ale oamenilor care au tehnici foarte specifice de curățare a zonelor intime: o felie de lămâie ca să elimini mirosurile, câteva picături de Dettol ca să-ți dezinfectezi organele genitale și acea listă nesfârșită de sfaturi băbești ca să-ți păstrezi vaginul în cea mai bună condiție, despre care nu voi spune nimic. Dar de unde tot apar regulile ăstea nebune de igienă, știind că vaginul se curăță singur?

Ca să aflu răspunsul la întrebarea asta, am căutat literatură științifică, am colectat mărturii și am vorbit cu Zina Hamzaoui, sexolog clinician, moașă și autoare.

În Evul Mediu s-a dezvoltat industria săpunului în Europa. Pe atunci, săpunul era mai mult un produs de lux pentru cei bogați. Băile publice au fost construite în orașe pentru clasa de mijloc. Hélèna Collot, moașă și autoare a unui studiu despre igiena intimă a femeilor însărcinate (2012), explică cum, în secolul al 18-lea, Biserica a considerat aceste băi locuri de seducție și desfrânare. Răspândirea bolilor precum sifilis și ciumă a fost o lovitură pentru aceste băi publice. Se credea că bolile ar putea pătrunde în corpul uman prin pori, care se dilată în contact cu apa fierbinte. Și așa s-au golit băile. 

„Un strat de murdărie pe piele era trucul prin care să te protejezi de bolile care puteau intra prin pori”, spune moașa. Mirosul urât, asociat cu acest strat protector, era camuflat cu parfumuri puternice, cum ar fi de iasomie, scorțișoară și mosc. De exemplu, femeile își atârnau bureți parfumați sub furouri. O singură categorie a populației se spăla cu apă: escortele și lucrătoarele sexuale. Aici au început problemele de igienă feminină.

De-a lungul anilor, igiena intimă a femeilor a hrănit multe fantezii masculine. Lucrul ăsta este evident, de exemplu, din numeroasele opere de artă care înfățișează femeile care se spală. Să-ți cureți organele genitale cu apă a devenit „un gest asociat cu pofta carnală, imoralitatea și contracepția”, explică Hélèna Collor. O femeie care se spăla a devenit sinonimă cu pregătirea sexuală, eliminarea urmelor dubioase și curățarea pentru următorul contact sexual - fără nicio intenție imediată de a face un copil. Deci nu a avut nimic de-a face cu igiena, ci cu „murdăria morală”. Pentru clasele bogate, singura tehnică de igienă feminină folosită a fost dușul vaginal (introducerea de apă în vagin cu un irigator, cam cum se face astăzi dușul anal). Pe atunci era unul dintre singurele remedii ale medicinei occidentale de a contracara „dorința sexuală exagerată la femei” - ceea ce era considerat pe atunci ceva patologic.

Bideul, care era folosit la greu de lucrătoarele sexuale de atunci, a apărut tot în secolul al 18-lea. Foloseau dușuri vaginale cu sare de alaun ca să neutralizeze sperma și loțiuni astringente pe bază de plante ca să-și întărească vaginul (tehnică încă folosită astăzi și împărtășită cu entuziasm ca sfat „din bătrâni”). Deci igiena intimă a fost mereu asociată cu libertinismul. 

Aproape toate experimentele și teoriile ginecologice „științifice” de atunci au fost realizate de către bărbați. Asta spune Liv Strömquist în noua ei carte documentară ilustrată „The Origin of the World”. În ea vorbește despre „bărbații care erau puțin cam prea interesați de organele genitale feminine”. În secolul al 19-lea, existau o mulțime de cărți despre igiena personală a femeilor. Sexul lor - din cauza anatomiei - era considerat mai murdar decât al bărbaților. Nevestele erau încurajate să-și mențină corpurile curate ca să aibă căsnicii de durată (ți-am găsit o carte de pe vremea aia despre subiectul ăsta, e moca).

Sfaturile pentru femei erau axate în principal pe protecția organului sexual masculin. De exemplu, doctorul Monin a spus că „igiena intimă prea frecventă a femeii slăbește sensibilitatea partenerului pentru că previne lubrifierea naturală a penisului”. De-a lungul anilor, igiena intimă feminină a apărut în contexte din ce în ce mai complicate. 

Deodorant, săpun și parfum pentru vaginul tău, machiaj pentru vulvă… Igiena intimă este pretutindeni. Comercianții au transformat-o într-un bun de consum care este disponibil într-o gamă nesfârșită de produse de îngrijire „intimă”. Conform Camerei de Comerț și Industrie Franco-Belgiană (CCIFB), sectorul de cosmetice - produse pentru igiena intimă din această categorie - a adus 2,3 miliarde de euro în Belgia în 2019, cu o creștere constantă a consumului per locuitor. În Franța, 19,3 la sută din vânzările de cosmetice au fost produse de igienă intimă (2019). Conform The American Society for Aesthetic Plastic Surgery, labioplastia (operația pentru micșorarea labiilor) a crescut cu 217,3 la sută între 2012 și 2017. 

Zina Hamzaoui, sexolog clinician, moașă și autoarea cărții „Hush, Hchouma”, explică: „Standardele de frumusețe au evoluat de-a lungul timpului. În zilele noastre, reclamele își bazează imaginea ideală pe o vulvă perfect simetrică, parfumată, epilată și tânără. Un ideal care este larg răspândit în pornografia mainstream”.

Cea mai comună formă de igienă genitală este dușul vaginal. Multe adepte învață tehnica asta de la mama lor în timpul pubertății. De același lucru a avut parte și Katelyn, din Statele Unite, care mi-a spus că pentru faimosul duș vaginal, mama ei folosea un instrument tubular. Ines*, din Bruxelles, a folosit săpunuri intime fiindcă asta făcea și mama ei. „M-am oprit fiindcă îmi dădeau mâncărimi”, spune ea. 

Unele persoane folosesc de asemenea anumite tehnici de curățare ca să se simtă „proaspete și curate”. Concepte inerente publicității de igienă intimă. De-a lungul istoriei, multe culturi au dezvoltat ideea că sângele menstrual este murdar, ba chiar otrăvitor. Narjisse nu a folosit niciodată aceste tehnici, dar își amintește că prietenele ei își aplică ulei pe vulvă în timpul menstruației ca să acopere mirosul. „La un moment dat m-am gândit să fac și eu asta, dar între timp m-am informat și am renunțat la idee, fiindcă pare periculos pentru vulva mea.”

La fel ca în Evul Mediu, încă mai sunt oameni care folosesc soluții făcute în casă. Dezinfectant, apă cu oțet, bicarbonat de sodiu, lămâie: toate sunt bune ca să-ți facă vulva să strălucească. Băile vaginale cu aburi și mosc sunt un trend pe social media acum. Remedii ancestrale care cândva aveau sens, dar nu ar trebui să fie încercate acasă.

„Un vagin care nu miroase bine poate mirosi ca peștele putrezit”, spune Zina Hamzaoui. E adevărat că nu e ideal dacă partea ta prețioasă miroase așa, dar cum ar trebui să miroasă un vagin? „Nici bine, nici rău, nici a vanilie, nici a violete”, a spus sexoloaga. „În mod normal are un miros neutru și neatrăgător. Poți să-ți dai seama dacă vaginul tău este în regulă sau nu după cum arată secreția și dacă ai mâncărimi. Dacă vaginul tău are un miros neplăcut, atunci ai o problemă. 

Zina Hamzaoui oferă mai multe motive pentru mirosul neplăcut. Unul dintre ele este igiena excesivă. Spălarea vulvei în mod excesiv și cu produse care nu sunt adecvate zonei poate cauza iritații. „Este un cerc vicios”, continuă ea. „Un vagin poate avea un miros urât ca rezultat al unei infecții, al stresului, consumului de antibiotice sau al unei schimbări hormonale. Primul impuls este adesea să aplici produse: săpun, șervețele intime, tampoane zilnice, etc.. Flora vaginală se simte atacată și atunci se apără, lucru care face mirosul să devină mai intens. Cu cât te speli mai des cu produse neadecvate, cu atât mai rău se vor răspândi mirosurile neplăcute și vei vrea și mai mult să-ți speli vulva.”

Vaginul se curăță singur, așa că n-ar trebui să folosești niciodată loțiune de curățare sau apă. Îți poți spăla organele genitale externe - labiile mari și mici - dar numai cu apă curată. Este de asemenea important să porți chiloți adecvați. „Nu ar trebui să purtăm chiloți tanga cu dantelă”, avertizează sexoloaga. În schimb, recomandă chiloții din bumbac și haine care nu-ți strâng pelvisul. Prea mult zahăr poate deranja flora vaginală și cauza dezvoltarea de bacterii și/sau mâncărimi. 

Dacă observi schimbări în secreția vaginală, nu te panica: se schimbă în funcție de ciclul menstrual. Dacă scurgerea este galbenă sau verzuie, are un miros neplăcut și îți dă mâncărimi, ar fi bine să te duci la ginecolog - infecțiile pot fi vaginale sau urinare. Pentru un tratament rapid și ieftin te poți duce la centrele de planificare familială. Nu te spăla înainte de consultație, altfel simptomele clinice vor dispărea și asta va îngreuna diagnosticarea. Fii de asemenea conștientă că infecțiile pot cauza durere în timpul sexului prin penetrare. 

Și nu uita să te ștergi din față către spate. Fecalele nu ar trebui niciodată să intre în contact cu vulva ta. Flora anală este diferită de cea vaginală și poate cauza infecții bacteriene în vagin.

Dar hai să nu ne panicăm. Flora ta poate fi perturbată pentru un timp scurt. Nu ai niciun motiv să-ți bagi produse magice în vagin. Doar ai grijă de vulva ta ca să previi infecțiile (serioase). 

*Numele a fost schimbat

Articolul a apărut inițial în VICE Belgia.